azinoapte am facut schimb de personalitate. ina a fost tacuta si refractara, eu m-am bagat in vorba cu nerusinare. degeaba m-a invatat mama: never talk to strangers, sau asa ceva. in plus, mama a uitat sa-mi spuna cum se procedeaza cu urcatul in masina unor straini, sau cu adusul lor acasa.
cert e ca ne-am pricopsit cu un tip minunat (i s-a aplicat cel mai sever chestionar cu putinta, insa la NU a ramas o singura liniuta, in timp ce la DA se lafaiau o multime de calitati si beneficii). in camera mea doarme un strain tare dragut, care ne va duce in cel mai scurt timp la patinoar si ne va pazi si in noaptea asta de adunatura pestrita si paranormala din club a, desi mama mai spunea odata ceva cu un lup si un paznic si niste oi.
ce bine e faci schimb de personalitate din cand in cand! si ce oameni faini sunt prin jur, presarati in locurile cele mai ciudate. simt cum se parguieste o recolta importanta de necunoscuti. hai cu 2009!
Wednesday, December 31, 2008
Tuesday, December 30, 2008
sughit si licurici
asta am citit si asta am visat. am adormit cu aventurile vikingului Sughit Strasnicul Stavrid al III-lea si, nu se stie de ce, am visat rauri de licurici. unii pluteau in jurul meu si din cand in cand mi se prindeau de bucle, iar altii se piteau dupa frunze,luminandu-le nervurile.
m-am trezit zambind, ca dupa o zi plina de gradina din vacanta de vara.
si am fugit pe-un ger cumplit pana la gara, unde ma astepta om drag de departe.
cred c-o sa fiu bine, pana la urma.
insist.
m-am trezit zambind, ca dupa o zi plina de gradina din vacanta de vara.
si am fugit pe-un ger cumplit pana la gara, unde ma astepta om drag de departe.
cred c-o sa fiu bine, pana la urma.
insist.
Monday, December 29, 2008
bucata de cadou
uite o bucatica din cadoul meu pentru anca. am ales-o pe cea mai mai parfumata si mai gustoasa.
Cine o mai stie pe tanti Gigela? Biata de ea, se lupta cu dormezele butucanoase ale satului si cu coca unor cozonaci minunati. De-acolo a facut rost de reteta Ancuta, mijlocia.
In anul acela ramasesera numai ele doua, ursoaica mare era deja la casa ei. Fetele au pus mana pe lighenoiul proaspat cumparat, albastru pare-mi-se, si s-au apucat de framantat. A mica tinea incordata de vas, in timp ce vanjoasa cealalta se batea cu rotocoalele de faina si ou. Impartitul de pumni in stanga si dreapta aluatului, pe un zaduf din cele mai mari, lucru stiut ca la caldura se umfla coca-n piept, a determinat-o pe super-eroina noastra sa se cam lepede de haine. La inceput vesta, apoi puloverul, pana a ramas in sutien. Uite-asa se facea treaba la Bascov pe timpuri si ajungeau fetele sa se marite bine-mersi.
Cat isi trageau cozonacistele sufletul, impletiturile cresteau pana peste dulap, iar cu o pana muiata in galbenus de ou, se spoiau cele trebaluite si apoi se aplica, eventual, un motiv sarbatoresc, direct cu degetul aratator.
Ce vremuri!
declicul sau cum am devenit brusc un om frumos
"declic"e un cuvant care suna tare stupid. poate ca asta e motivul pentru care orice declic e stupid. nu-mi pot explica de ce ma indarjesc sa fac lucrurile sa mearga, chiar daca in urma mea alearga o fanfara de turci mustaciosi care urla si trompetesc: "uraaat! uraaat! foarte urat! fa ceva, ruu-ki, fa ceva!", insa un gest marunt, o vorba spusa pe masa nepusa umple paharul.
baiatul prostut, dar frumusel si inimos din liceu, caruia nu stiam cum sa-i spun ca ma plictiseste INGROZITOR, a rezistat eroic doua luni. doua luni de feerie pentru el, de casacat contrinuu si fixat muste pe pereti pentru mine. momentul in care m-am hotarat ca asa nu mai merge a fost dimineata sfatului valentin, cand dumnealui m-a cadorisit cu un bibelou roz, cu amorasi sclipiciosi.
altadata s-a lasat tacerea peste o prietenie frumoasa, cand colega mea de banca a refuzat politicos sa ma duca acasa cu un taxi, dupa ce lesinasem la ora de chimie. nu s-a intamplat in timpul incaierarilor prietenilor ei (unul din ei a facut puscarie in cele din urma, :) ), nici la vreun chef de manelari pe unde mi-a fost dat sa ajung, descumpanita si incruntata.
a mai fost o domnisoara care s-a razgandit in ultimul moment si m-a lasat sa plec singura la bucuresti sa-mi dau examenul de admitere, dupa ce cu o luna inainte trebuise s-o usuiesc pe mama, insotitoare mai mult decat voluntara, pentru ca nu se suportau. nu faptul ca spunea lucruri ingrozitoare despre mama m-a facut sa o evit, vedeti, totul a avut o pricina mult mai mica.
nu faptul ca se uita la mine ca la un mic extraterestru, si nici cearta ingrozitare din nopatea de inviere nu m-au pus pe fuga -am plans ca o vaca si am asteptat sa se intoarca- ci faptul ca, de ziua mea, intr-o duminica, a stat la serviciu pana tarziu si apoi s-a dus acasa sa se culce.
si, cel mai curios, n-au fost certurile de fiecare data, iubitele trase la xerox, acuzele, subreta, a fost un zmeu pe care nu l-a inaltat cu mine cand trebuia.
vedeti cat de mic poate fi un declic?
baiatul prostut, dar frumusel si inimos din liceu, caruia nu stiam cum sa-i spun ca ma plictiseste INGROZITOR, a rezistat eroic doua luni. doua luni de feerie pentru el, de casacat contrinuu si fixat muste pe pereti pentru mine. momentul in care m-am hotarat ca asa nu mai merge a fost dimineata sfatului valentin, cand dumnealui m-a cadorisit cu un bibelou roz, cu amorasi sclipiciosi.
altadata s-a lasat tacerea peste o prietenie frumoasa, cand colega mea de banca a refuzat politicos sa ma duca acasa cu un taxi, dupa ce lesinasem la ora de chimie. nu s-a intamplat in timpul incaierarilor prietenilor ei (unul din ei a facut puscarie in cele din urma, :) ), nici la vreun chef de manelari pe unde mi-a fost dat sa ajung, descumpanita si incruntata.
a mai fost o domnisoara care s-a razgandit in ultimul moment si m-a lasat sa plec singura la bucuresti sa-mi dau examenul de admitere, dupa ce cu o luna inainte trebuise s-o usuiesc pe mama, insotitoare mai mult decat voluntara, pentru ca nu se suportau. nu faptul ca spunea lucruri ingrozitoare despre mama m-a facut sa o evit, vedeti, totul a avut o pricina mult mai mica.
nu faptul ca se uita la mine ca la un mic extraterestru, si nici cearta ingrozitare din nopatea de inviere nu m-au pus pe fuga -am plans ca o vaca si am asteptat sa se intoarca- ci faptul ca, de ziua mea, intr-o duminica, a stat la serviciu pana tarziu si apoi s-a dus acasa sa se culce.
si, cel mai curios, n-au fost certurile de fiecare data, iubitele trase la xerox, acuzele, subreta, a fost un zmeu pe care nu l-a inaltat cu mine cand trebuia.
vedeti cat de mic poate fi un declic?
Saturday, December 27, 2008
ce mai stiu de mine
pai am auzit ca sunt bine, tolanita in pat, cu o carte minunata pe care mi-am promis-o de multa vreme.
am langa mine o pisica in calduri, in timp ce citesc despre un stapan care cara peste tot un cosulet impletit cu un motan in dansul. mi-ar placea mult sa-i pot povesti mucai despre el, sa-i mai potolesc parjolul hormonal.
cineva aproape ca mi-a stricat craciunul. cu ocazia asta am invatat sa ma stapanesc si sa-mi vad de ale mele, rece, rece. mi-am infipt cu buna stiinta o bucatica de oglinda si de-acum pe unde trec eu, trece si viscolul alburind.
am ajuns acasa si i-am vazut pe toti. am stat la masa si in tihna, am vazut-o pe mama fericita si am dormit iar patru in patul cel mare. am cumparat cadouri porivite tuturor (de-abia astept sa se plictiseasca de ele si sa ma bucur si eu de enciclopedia loazelor, sa pictez peretii cu model si sa fac teatru de papusi cu scufita rosie, bunica, lupul si padurarul).
bucuria cea mai mare a fost insa insailarea cadoului pentru ana maria wetzl. ea a primit o scurta istorie a craciunului la bascov, cu tot cu ilustratii nepricepute. ma pregateam de ceva vreme sa scriu despre anii aceia, insa tot timpul mi se pare ca am uitat atat de multe, mai ales lucrurile cele mai importante. o sa apelez la martori creditabili si tot o sa astern cate ceva din saga familiei popa.
m-am gandit mult la oamenii de peste an, la cum m-am purtat cu ei si de ce. imi pare rau pentru vorbele prea aspre, dar si pentru cele prea dulci. o sa incerc sa fiu mai dreapta cu ceilalti si mai ales cu mine.
am langa mine o pisica in calduri, in timp ce citesc despre un stapan care cara peste tot un cosulet impletit cu un motan in dansul. mi-ar placea mult sa-i pot povesti mucai despre el, sa-i mai potolesc parjolul hormonal.
cineva aproape ca mi-a stricat craciunul. cu ocazia asta am invatat sa ma stapanesc si sa-mi vad de ale mele, rece, rece. mi-am infipt cu buna stiinta o bucatica de oglinda si de-acum pe unde trec eu, trece si viscolul alburind.
am ajuns acasa si i-am vazut pe toti. am stat la masa si in tihna, am vazut-o pe mama fericita si am dormit iar patru in patul cel mare. am cumparat cadouri porivite tuturor (de-abia astept sa se plictiseasca de ele si sa ma bucur si eu de enciclopedia loazelor, sa pictez peretii cu model si sa fac teatru de papusi cu scufita rosie, bunica, lupul si padurarul).
bucuria cea mai mare a fost insa insailarea cadoului pentru ana maria wetzl. ea a primit o scurta istorie a craciunului la bascov, cu tot cu ilustratii nepricepute. ma pregateam de ceva vreme sa scriu despre anii aceia, insa tot timpul mi se pare ca am uitat atat de multe, mai ales lucrurile cele mai importante. o sa apelez la martori creditabili si tot o sa astern cate ceva din saga familiei popa.
m-am gandit mult la oamenii de peste an, la cum m-am purtat cu ei si de ce. imi pare rau pentru vorbele prea aspre, dar si pentru cele prea dulci. o sa incerc sa fiu mai dreapta cu ceilalti si mai ales cu mine.
Friday, December 19, 2008
cititorii intreaba, recomandeorii raspund
uite cum facem:
maine-poimaine imi incepe concediul si nu stiu ce sa citesc. tocmai am gatat niste prostioare, ca deh, sunt excentrica, si vreau si eu o carte luxurianta. oare ce merge dupa una cu irlanda de la 1800 si alta cu pionieri?
pana acum am pe lista ultimele filip florian si gombrowicz, pe care le-am pus la pastrare drept muraturi, pentru traditionala salata boeuf.
de cand nu mai sunt librareasa, nu prea ma mai pricep sa-mi fac recomandari.
acum e sansa voastra sa contribuiti la culturalizarea unei domnisoare in crestere. aud?
editare tarzie: vacanta e de doar doua saptamani; de la comentariul 15 incolo incep sa-mi rod unghiile, asa ca incetati! pe de alta parte, titlul postului e pe bune: raspundeti pentru recomandarile voastre. unde va sta capul, va vor sta si picioarele! :))
ta-ia-ti-i ca-pul! ta-ia-ti-i ca-pul!
maine-poimaine imi incepe concediul si nu stiu ce sa citesc. tocmai am gatat niste prostioare, ca deh, sunt excentrica, si vreau si eu o carte luxurianta. oare ce merge dupa una cu irlanda de la 1800 si alta cu pionieri?
pana acum am pe lista ultimele filip florian si gombrowicz, pe care le-am pus la pastrare drept muraturi, pentru traditionala salata boeuf.
de cand nu mai sunt librareasa, nu prea ma mai pricep sa-mi fac recomandari.
acum e sansa voastra sa contribuiti la culturalizarea unei domnisoare in crestere. aud?
editare tarzie: vacanta e de doar doua saptamani; de la comentariul 15 incolo incep sa-mi rod unghiile, asa ca incetati! pe de alta parte, titlul postului e pe bune: raspundeti pentru recomandarile voastre. unde va sta capul, va vor sta si picioarele! :))
ta-ia-ti-i ca-pul! ta-ia-ti-i ca-pul!
Wednesday, December 17, 2008
hai sictir, doar nu vrei sa muncim?
ca s-o dam in termenii corporatisti pe care-i folosesc mos craciun si prietenii sai, un proiect ni s-a cancelat saptamana trecuta si altul sta agatat de-un fir de par. reactiile colegilor? "mai bine ca nu facem!"
stati asa sa ne intelegem, nu-i pune nimeni la munca pe ei. sunt proiecte de PR. numai ca deh, mai trmiti un mail la client, te mai vezi cu el pentru ca sa dumiresti o cestiune, nu se face! mai ales in perioada asta in care, nu-i asa, fiecare cu sarmaua si cozonacul ma-sii.
astazi am avut parte de o noua experienta de viata. clientul zice: "noua ne plac mult de tot ideile, ne-au cucerit. acum trebuie sa facem niste calcule si sa vedem daca ne incadram in buget". momentul cel mai potrivit pentru ca al meu etern coleg binevoitor sa observe ca acoperirea media e de cacat si n-ar incanta decat un PR-ist, plus ca e o "struto-camila" de teasing. pentru a nu-stiu-cata-oara, autogol in poarta bietei agentii. si folosirea termenului "struto-camola" fara nicio legatura cu dimitrie cantemir. recunosc, parte din vina e a portarului. si de asta data, fata cu atata rautate si prostie, a inghetat.
la vreo jumatate de ora, si-a cerut galant scuze pentru faptul ca a vorbit in locul meu, iar eu n-am apucat sa spun mai nimic, drept urmare am fost plimbata pana la capatul bucurestilor de pomana. am incercat sa fiu ironica: "nu-i nimic, orice as fi spus eu nu putea fi mai convingator decat expunerea ta!". trist e ca a luat-o de buna. mintea lui chiar a clipocit a compliment, ceea ce-mi da crampe grave si-acum, la cateva ore dupa consumarea fazei pe poarta. in unspele meu sunt oameni care ma faulteaza, dau autogol si pe care nici macar nu-i pot intepa fin, ca o fac degeaba. se impune deci o reactie de sef de galerie. la anul o sa injur birjareste si cumpar si seminte .
stati asa sa ne intelegem, nu-i pune nimeni la munca pe ei. sunt proiecte de PR. numai ca deh, mai trmiti un mail la client, te mai vezi cu el pentru ca sa dumiresti o cestiune, nu se face! mai ales in perioada asta in care, nu-i asa, fiecare cu sarmaua si cozonacul ma-sii.
astazi am avut parte de o noua experienta de viata. clientul zice: "noua ne plac mult de tot ideile, ne-au cucerit. acum trebuie sa facem niste calcule si sa vedem daca ne incadram in buget". momentul cel mai potrivit pentru ca al meu etern coleg binevoitor sa observe ca acoperirea media e de cacat si n-ar incanta decat un PR-ist, plus ca e o "struto-camila" de teasing. pentru a nu-stiu-cata-oara, autogol in poarta bietei agentii. si folosirea termenului "struto-camola" fara nicio legatura cu dimitrie cantemir. recunosc, parte din vina e a portarului. si de asta data, fata cu atata rautate si prostie, a inghetat.
la vreo jumatate de ora, si-a cerut galant scuze pentru faptul ca a vorbit in locul meu, iar eu n-am apucat sa spun mai nimic, drept urmare am fost plimbata pana la capatul bucurestilor de pomana. am incercat sa fiu ironica: "nu-i nimic, orice as fi spus eu nu putea fi mai convingator decat expunerea ta!". trist e ca a luat-o de buna. mintea lui chiar a clipocit a compliment, ceea ce-mi da crampe grave si-acum, la cateva ore dupa consumarea fazei pe poarta. in unspele meu sunt oameni care ma faulteaza, dau autogol si pe care nici macar nu-i pot intepa fin, ca o fac degeaba. se impune deci o reactie de sef de galerie. la anul o sa injur birjareste si cumpar si seminte .
Tuesday, December 16, 2008
fabrica de pufuleti, peron pe partea stanga
astazi de dimineata, la victoriei, un angajat metrorex cu plete si atitudinea potrivita sta cocotat pe o scara, proptita bine de o colega de serviciu bavareza.
in maini tinea un dispozitiv ultra-tech pentru curatarea obiectelor sensibile, model carpa jegoasa . cu un capat al carpei intr-o mana si celalalt capat, evident, in cealalta mana, dumnealui, roackerul de la metrorex, elibera camera de supraveghere de un strat vartos de praf. in timp ce facea toate acestea, ii spunea colegei: "ia uite, ce miroase a pufuleti! numai si numai a pufuleti miroase camera asta! tone de pufuleti!"
am tras adanc aer in piept si, cumva, ziua mea a fost mai buna.
in maini tinea un dispozitiv ultra-tech pentru curatarea obiectelor sensibile, model carpa jegoasa . cu un capat al carpei intr-o mana si celalalt capat, evident, in cealalta mana, dumnealui, roackerul de la metrorex, elibera camera de supraveghere de un strat vartos de praf. in timp ce facea toate acestea, ii spunea colegei: "ia uite, ce miroase a pufuleti! numai si numai a pufuleti miroase camera asta! tone de pufuleti!"
am tras adanc aer in piept si, cumva, ziua mea a fost mai buna.
Saturday, December 13, 2008
de pe net
The meantime girl
She’s the one you call when you’re bored or sometimes when you and your significant other had a fight because she makes you laugh. She’s the one you talk to when you’re feeling down because she’s willing to lend an ear and be a friend. She’s the one you spend time with between buddies, before you find “The One”. You know the one who hangs around in the meantime.
She’s too laidback, too easily amused by the same things your male buddies are amused by. She’s too understanding, too comfortable – she doesn’t make you feel nervous or excited the way a “real woman does. But she’s cool, nice, funny and attractive enough that when you’re lonely or horny and need an intimate female companionship, she’ll do just fine.
You don’t have to wine and dine her because she knows the real you already. She’s not easy, but you know that she cares about you and is attracted to you, and that she’ll give you the intimacy you need. And you know you don’t have to explain yourself or the situation, that she’ll be able to cope with the fact that this isn’t the beginning of a relationship or that there’s any possibility that you have any real romantic feelings for her.
It won’t bother that you would text her sometimes just to say not to text you because you’re with your girlfriend. She’s just sooo cool…why can’t all women be like that? But deep down, if you really think about it (which you probably don’t because to you, the situation between the two of you isn’t important enough to merit any real thought), you know that it’s really not fair. You know that although she would never say it, it hurts her to know that despite all her good points and all the fun you two have, you don’t think she’s good enough to spend any real time with.
Sure, it’s mostly her fault, because she doesn’t have to give in to your needs —- she could play the hard-to-get bitch like the rest of them does, if she really wanted to. But you and she both know that she probably couldn’t pull it off. Maybe she’s not really your type. Whatever the reason, somehow life has given her a lot of really great qualities but has left out the ones that men want (or think they want) in a woman.
She’s just too thoughtful. She’ll sometimes buy you things you need; she’ll sometimes buy you or cook midnight snacks for you and personally deliver it in your place. She wants to be special to someone, too. We all do. She has feelings. She has a heart. In fact, she probably has the bigger heart than any woman you’ve ever known because she’s had a front-row seat to The Mess That Is Your Life, and she likes you anyway. She obviously sees something worthwhile and redeeming in you because although you’ve given her nothing, absolutely no reason to still be around, she is. She’s just your convenient excuse to fool around.
Friday, December 12, 2008
nu zau?
cu mici exceptii, notele de subsol sunt insuportabile. strica tot, sunt ca banderola alba obligatorie.
bunaoara, cu ce-a gresit bietul peter o'leary sa merite asemenea randuri explicative din partea floricai enescu sau vioricai chiliman, ca nici nu stiu precis pe cine trebuie sa injur?
peter deapana legenda familiei de irlandezi mandri, care si-ar fi botezat baietelul conor sau diarmuid sau art sau ceadach sau fear, daca nu se intampla sa le calce pragul o batrana vrajitoare ce le-a soptit ca bebelusii vor continua sa le moara, atata timp cat le pun nume obisnuite. asa a venit tatal lui peter pe lume, ca sa nu mai vorbim de peter insusi.
iata ce au avut de adaugat viorica si florica, la mica sueta care este nota de subsol:
*povestea a fost probabil imaginata pentru a se putea explica tinerilor un fapt considerat nedemn de catre irlandezii in varsta: adoptarea numelor engleze in locul celor gaelice.
felicitari! eu la una ca asta nu ma asteptam.
bunaoara, cu ce-a gresit bietul peter o'leary sa merite asemenea randuri explicative din partea floricai enescu sau vioricai chiliman, ca nici nu stiu precis pe cine trebuie sa injur?
peter deapana legenda familiei de irlandezi mandri, care si-ar fi botezat baietelul conor sau diarmuid sau art sau ceadach sau fear, daca nu se intampla sa le calce pragul o batrana vrajitoare ce le-a soptit ca bebelusii vor continua sa le moara, atata timp cat le pun nume obisnuite. asa a venit tatal lui peter pe lume, ca sa nu mai vorbim de peter insusi.
iata ce au avut de adaugat viorica si florica, la mica sueta care este nota de subsol:
*povestea a fost probabil imaginata pentru a se putea explica tinerilor un fapt considerat nedemn de catre irlandezii in varsta: adoptarea numelor engleze in locul celor gaelice.
felicitari! eu la una ca asta nu ma asteptam.
Wednesday, December 10, 2008
fleurs du sant
imi plangeam de mila zilele trecute, dupa obicei. de data asta pentru ca florile mele preferate traiesc mai putin decat o gaza si sunt de gasit numai prin santuri sau pe unele campuri, destul de indepartate si ele. habar n-am cum sa vi le explic, eu ma refer la ele astfel: flori-albastre-de-sant-ca-garofitele-insa-nu-garofite.
tare mai e frustrant sa le stii atat de inaccesibile, mai ales cand in jurul tau misuna grobieni care nu stiu cum sa se mai scuze pentru depriderile lor de pestera, nici macar aristotelica. mi-ar darui un buchet din florile mele preferate sa se mai ajunga cu karma, dar cum? santul de la bascov nu mai exista, a fost inlocuit cu un sens giratoriu, perechea podului incurca-lume.
s-atunci ce facem, ruchi? pai asteptam sa se alinieze planetele si sa gasesti ACEASTA pereche minunata de cercei in dulcele stil ostentativ eitiz. da, clipsuri flori-albastre-de-sant-ca-garofitele-insa-nu-garofite, de o mie de ori mai practice decat celelalte flori nemuritoare, macar ca nu-s din plastic.
dat la schimb esarfa de matase cu rate mandarino-vanatoresti si brosa-portofel, dar va spun eu ca face. n-am mai fost atat de fericita cu un obiect de cand am avut prima mea pereche de adidasi si au trecut 15 ani de-atunci. in noaptea asta dormim cu clipsurile in urechi si visam santuri doldora de flori.
Sunday, December 7, 2008
a woman's got to do it too
tare draga imi esti, cu mustatile tale si blana de pamatuf mic si negru din totoro.
ce bine a fost
-aseara, cand m-ai pandit pana m-am miscat putin prin pat. stateai hotarata in fund si de-abia asteptai momentul. ai facut "miaaau!", un fel de "ai innebunit? eu am chef de alintari si tu dormi? nici sa nu-ti treaca prin cap sa te intorci pe partea cealalta!"
-sau de fiecare data cand visesz ca ma sufoc, ma trezesc si te gasesc prea bine cocotata in cosul pieptului meu, torcandu-mi un pulover calduros.
-sau dimineata in care te-ai asezat fix peste mana mea, ca o manusa imensa de angora, care toarce si se uita la mine pe sub mustati.
-sau atunci cand vorbeam cu stapanul tau la telefon si ti-ai indreptat spre mine felinare imense care luceau isteric prin crapatura mica pe care ti-am facut-o la jaluzele?
-sau atunci cand framantai o coca invizibila pe burtica mea, intocmai ca mittens, the fucked up cat.
-sau pititea de pe hol, alergatura de pe scari, statul sus, pe dulap, la corcodus.
mie mi se pare ca si tu ma iubesti. de cand esti la mine, miauni neincetat-cand incolo, cand incoace, asta e destinul tau! nu-ti sta in caracter, obisnuiai sa fii o doamna. acum, una-doua: "miau, ba, miau! la mine, uita-te la mine!". cred ca suntem prietene bune si de-asta am inceput sa ne spunem atat de multe.
pe urma, cum sa nu-ti dau eu mereu-mereu mancare cu sos? daca-mi ceri, cum sa zic nu? si cum sa nu te rasfat si sa te pup tot timpul, cand esti atat, dar ATAT de dragalasa?
da, m-am obisnuit cu tine, dar nu esti a mea si trebuie sa te dau inapoi. stiu ca iti e dor de el; si mie mi-ar fi sa fiu in locul tau. uite, poate maine vine si te ia acasa. da, inteleg, te asteptai sa fie in seara asta, ca asta ti-am promis. ai pascut si putina levantica uscata din stropitoarea mea, ca sa te pregatesti si sa mirosi frumos. sigur ca te vrea inapoi, prostuto! are mare nevoie de tine, ca a venit iarna si tu esti calda si pufoasa. si ii prinde tare bine o fata ca tine. hai, maine fugi si incalzeste-l!
ce bine a fost
-aseara, cand m-ai pandit pana m-am miscat putin prin pat. stateai hotarata in fund si de-abia asteptai momentul. ai facut "miaaau!", un fel de "ai innebunit? eu am chef de alintari si tu dormi? nici sa nu-ti treaca prin cap sa te intorci pe partea cealalta!"
-sau de fiecare data cand visesz ca ma sufoc, ma trezesc si te gasesc prea bine cocotata in cosul pieptului meu, torcandu-mi un pulover calduros.
-sau dimineata in care te-ai asezat fix peste mana mea, ca o manusa imensa de angora, care toarce si se uita la mine pe sub mustati.
-sau atunci cand vorbeam cu stapanul tau la telefon si ti-ai indreptat spre mine felinare imense care luceau isteric prin crapatura mica pe care ti-am facut-o la jaluzele?
-sau atunci cand framantai o coca invizibila pe burtica mea, intocmai ca mittens, the fucked up cat.
-sau pititea de pe hol, alergatura de pe scari, statul sus, pe dulap, la corcodus.
mie mi se pare ca si tu ma iubesti. de cand esti la mine, miauni neincetat-cand incolo, cand incoace, asta e destinul tau! nu-ti sta in caracter, obisnuiai sa fii o doamna. acum, una-doua: "miau, ba, miau! la mine, uita-te la mine!". cred ca suntem prietene bune si de-asta am inceput sa ne spunem atat de multe.
pe urma, cum sa nu-ti dau eu mereu-mereu mancare cu sos? daca-mi ceri, cum sa zic nu? si cum sa nu te rasfat si sa te pup tot timpul, cand esti atat, dar ATAT de dragalasa?
da, m-am obisnuit cu tine, dar nu esti a mea si trebuie sa te dau inapoi. stiu ca iti e dor de el; si mie mi-ar fi sa fiu in locul tau. uite, poate maine vine si te ia acasa. da, inteleg, te asteptai sa fie in seara asta, ca asta ti-am promis. ai pascut si putina levantica uscata din stropitoarea mea, ca sa te pregatesti si sa mirosi frumos. sigur ca te vrea inapoi, prostuto! are mare nevoie de tine, ca a venit iarna si tu esti calda si pufoasa. si ii prinde tare bine o fata ca tine. hai, maine fugi si incalzeste-l!
Saturday, December 6, 2008
in atentia viitorilor investigatori ai cazului
problema "muncitorii" devine din ce in ce mai fowlesiana.
hormonalul e ok, isi vede de treaba lui, asa, in bustul gol, cum ii place lui sa ni se arate.
legionarul a luat-o insa razna de tot. in ceea ce credeam eu, copila inocenta, ca e ultima seara de muncitori, le-am cumparat o sticla de ceva, am zis sa fim oameni cu ei.
dupa o jumatate de ora, timp in care eu imi jelisem soarta la ddb pe umarul irenei, intra acest domn rafinat si, fara sa se sinchiseasca de ochii mei plansi si nasul suflat proaspat pe servetel, ne propune sa mergem cu el la opera, maine seara. cateva clipe bune de balbaieli, uitat-una-la-cealata, incoltite ca doua caprioare, in timp ce ochii sai de maniac jucau si sticleau, iar ranjetul i se intindea apocaliptic pe fata. am baguit ceva, ca ne mai gandim, ca una-alta. a doua zi, slava domnului ca eu fierbeam vin pentru niste ticalosi, cat timp iren ii explica mintind vizibil ca lucreaza duminica noaptea. a incercat s-o convinga O ORA. insistent.
azi de dimineata, ma trezesc un capcaun cu nas infundat si gatul praf. nici n-apuc sa ma scutur, ca intra iren speriata peste mine: muncitorul nostru favorit- da, il stiti, ala cu fata de psihopat si doctrina politica gresita, isi folosise cheia daruita cu marinimie de domnul mone, pentru a intra peste noi cu noaptea-n cap sau foarte devreme dimineata si a ne lasa, ca un bun samaritean ce se afla, traditionalele cadouri de mos nicolae.
de-acum numai un prieten cu fata apriga, crescut in popor, care sa ne sarute patimas pe amandoua in fata usii, ne mai poate salva. in timp ce scriu aceste randuri, muncitorii trebaluiesc in baia mica, iar eu trebuie sa ies din dormitor cat de curand. acest post are o miza foarte mare: ma gandeam ca, daca ni se intampla ceva, uite-exista un punct de plecare pentru anchetatori. macar sa nu ramana nepedepsit! pe de alta parte, poate ne hacuieste pe rand si macar una din noi are astfel sanse reale sa scape. mai e un aspect imbucurator- dupa un an de zile de trait intr-un subsol, SIGUR nu murim noi de plamani cu una, cu doua.
later edit:
intre timp a avut loc si confruntarea. pe cand ma gandeam eu ca o sa raman pitita in camera irenei, desi lumea ma astepta la bulandra, s-a nimerit ca domnul mone sa-si faca drum pe-aici. linistita, am iesit din ascunzis, m-am dus in dormitor sa ma schimb. dupa un minut, cioc-cioc la usa. cin' sa fie, cin' sa fie? normal, prietenul meu. voia sa stie daca merg la opera cu el.
eu: "nu, imi pare rau dar nu pot sa fac asta."
el insist-insist.
eu:" mi se pare total nepotrivit ceea ce se intampla, ma puneti intr-o situatie jenanta".
el: "stiu, stiu, nu imi fac sperante".
eu "va rog sa incetam discutia, chiar mi se pare nepotrivit".
el:" dar ne putem scrie pe net".
eu:"nu, nu ne putem scrie pe net".
el:"id-ul meu este nelu..."
eu:"dumneavoastra nu intelegeti ca nu ma intereseaza deloc id-ul si ca toata discutia este ingrozitor de nelaloculei?"
el:"atunci sa cautati in librarii cartile mele si macar sa cititi".
aceasta conversatie a fost suprarealista, a durat mult mai mult si a ocupat nenumarate alte replici penibile, nemai vorbind de grimasele gretoase ale celui care seamana cu aratarea din stapanul inelelor, aia cu "yessss massssssssster"(iren imi sopteste ca seamana si cu peter lore, la atitudine); s-a aruncat cu biletele la opera pe dulap, asta in timp ce domnul mone discuta lejer cu hormonalul in bucatarie. cred ca asta m-a speriat cel mai tare, ma credeam la adapost cu bunul meu mone in casa.
acum l-am cautat pe google( mi-a dat pseudonimul, stiti voi, pentru cand ma duc la librarie sa-l citesc; din motive de securitate, vi-l spun doar pe mail, dac ainsistati; este savuros, merita cinstit efortul!) si comentariile pe care le-a lasat sunt cel putin ingrijoratoare.
acum, exista obsedati si obsedati; un anume soi ma amuza, pe altii ii tin bine mersi la respect; asta e in mod cert din neamul obsedatilor care ar trebui sa fie urmariti de politie in mod constant.
hormonalul e ok, isi vede de treaba lui, asa, in bustul gol, cum ii place lui sa ni se arate.
legionarul a luat-o insa razna de tot. in ceea ce credeam eu, copila inocenta, ca e ultima seara de muncitori, le-am cumparat o sticla de ceva, am zis sa fim oameni cu ei.
dupa o jumatate de ora, timp in care eu imi jelisem soarta la ddb pe umarul irenei, intra acest domn rafinat si, fara sa se sinchiseasca de ochii mei plansi si nasul suflat proaspat pe servetel, ne propune sa mergem cu el la opera, maine seara. cateva clipe bune de balbaieli, uitat-una-la-cealata, incoltite ca doua caprioare, in timp ce ochii sai de maniac jucau si sticleau, iar ranjetul i se intindea apocaliptic pe fata. am baguit ceva, ca ne mai gandim, ca una-alta. a doua zi, slava domnului ca eu fierbeam vin pentru niste ticalosi, cat timp iren ii explica mintind vizibil ca lucreaza duminica noaptea. a incercat s-o convinga O ORA. insistent.
azi de dimineata, ma trezesc un capcaun cu nas infundat si gatul praf. nici n-apuc sa ma scutur, ca intra iren speriata peste mine: muncitorul nostru favorit- da, il stiti, ala cu fata de psihopat si doctrina politica gresita, isi folosise cheia daruita cu marinimie de domnul mone, pentru a intra peste noi cu noaptea-n cap sau foarte devreme dimineata si a ne lasa, ca un bun samaritean ce se afla, traditionalele cadouri de mos nicolae.
de-acum numai un prieten cu fata apriga, crescut in popor, care sa ne sarute patimas pe amandoua in fata usii, ne mai poate salva. in timp ce scriu aceste randuri, muncitorii trebaluiesc in baia mica, iar eu trebuie sa ies din dormitor cat de curand. acest post are o miza foarte mare: ma gandeam ca, daca ni se intampla ceva, uite-exista un punct de plecare pentru anchetatori. macar sa nu ramana nepedepsit! pe de alta parte, poate ne hacuieste pe rand si macar una din noi are astfel sanse reale sa scape. mai e un aspect imbucurator- dupa un an de zile de trait intr-un subsol, SIGUR nu murim noi de plamani cu una, cu doua.
later edit:
intre timp a avut loc si confruntarea. pe cand ma gandeam eu ca o sa raman pitita in camera irenei, desi lumea ma astepta la bulandra, s-a nimerit ca domnul mone sa-si faca drum pe-aici. linistita, am iesit din ascunzis, m-am dus in dormitor sa ma schimb. dupa un minut, cioc-cioc la usa. cin' sa fie, cin' sa fie? normal, prietenul meu. voia sa stie daca merg la opera cu el.
eu: "nu, imi pare rau dar nu pot sa fac asta."
el insist-insist.
eu:" mi se pare total nepotrivit ceea ce se intampla, ma puneti intr-o situatie jenanta".
el: "stiu, stiu, nu imi fac sperante".
eu "va rog sa incetam discutia, chiar mi se pare nepotrivit".
el:" dar ne putem scrie pe net".
eu:"nu, nu ne putem scrie pe net".
el:"id-ul meu este nelu..."
eu:"dumneavoastra nu intelegeti ca nu ma intereseaza deloc id-ul si ca toata discutia este ingrozitor de nelaloculei?"
el:"atunci sa cautati in librarii cartile mele si macar sa cititi".
aceasta conversatie a fost suprarealista, a durat mult mai mult si a ocupat nenumarate alte replici penibile, nemai vorbind de grimasele gretoase ale celui care seamana cu aratarea din stapanul inelelor, aia cu "yessss massssssssster"(iren imi sopteste ca seamana si cu peter lore, la atitudine); s-a aruncat cu biletele la opera pe dulap, asta in timp ce domnul mone discuta lejer cu hormonalul in bucatarie. cred ca asta m-a speriat cel mai tare, ma credeam la adapost cu bunul meu mone in casa.
acum l-am cautat pe google( mi-a dat pseudonimul, stiti voi, pentru cand ma duc la librarie sa-l citesc; din motive de securitate, vi-l spun doar pe mail, dac ainsistati; este savuros, merita cinstit efortul!) si comentariile pe care le-a lasat sunt cel putin ingrijoratoare.
acum, exista obsedati si obsedati; un anume soi ma amuza, pe altii ii tin bine mersi la respect; asta e in mod cert din neamul obsedatilor care ar trebui sa fie urmariti de politie in mod constant.
pe aceasta cale, solicit ajutorul lui liviu dumitrascu
luna decembrie e de un cacat deosebit de vreo 2 ani incoace. mecanismul e simplu si recurent: un dement, o iesire atomico-furibunda, lipsa mea de reactie, public nepasator, o hotarare.
de fiecare data, declicul e incredibil de ironic. prima oara a fost o isterica plina ochi de ea care starnea saptamanal un mic scandal diplomatic; mi-a urlat ca nu asa se face pr, cum cred eu, ca-s prea draguta cu oamenii. acum, un lingau care scrie mail-uri externe cu greseli de ortografie, crede ca-s incompetenta si ca ma folosesc de relatia mea cu sefii ca sa-i pun pe ceilalti intr-o lumina proasta. textual, sunt singurul om care "incurca" si care nu are pe ce sa fie evaluat, pentru ca nu face nimic intr-o agentie de care oricum nu-i pasa deloc.
ca de obicei, m-am blocat. am intrat pe modul autist, din care n-am mai iesit de-atunci. pentru ca sunt intr-adevar o vaca, am mai si jelit printre picaturi, dar nu prea mult, fiindca, nu-i asa, eram prea ocupata sa alerg prin hipermarketuri, expozitii, magazine si magazinase, pentru ca bunul COLECTIV sa aiba parte de cel mai frumos brad, cel mai bun cozonac, cel mai fiert vin, cele mai frumoase ornamente, cele mai dichisite cadouri. asta in timp ce-mi trimiteam nodul din gat incolo, spre esofag si ma gandeam ca NU MERITA ABSOLUT NIMIC oamenii astia. cei care au observat ce mi se intampla si au tot incercat sa ma inveseleasca au fost, evident, cei care chiar nu au niciun amestec in tot cacatul asta.
de luni incep sa-mi fac planuri de duca. si, cu greu, sa le explic sefilor ca de data asta chiar trebuie sa plec si ca nu e vina lor, desi, intr-un mod ciudat, chiar a lor e vina. din fericire, imediat ce-mi va trece nodul din gat, voi trece la o stare de optimism molipsitor- doar am inteles pana acum ca intamplarile de genul asta nu fac decat sa ma trimita in alt loc, unde o sa-mi fie mai bine, cel putin pentru o vreme.
ironic, din nou, si total karmatic, e ca plasatorii de nod in gat imi fac un serviciu imens. da, datorita lor si a bunelor intentii cu care ma inconjoara, tare ma tem ca o sa-mi fie din ce in ce mai bine; dar ce zic eu" bine", superb! o sa-mi fie superb! de-asta trebuie neaparat sa le multumesc celor doi binefacatori de pana acum si sa-l astept cu interes pe urmatorul.
ah, ar mai fi ceva de inteles din toata nebunia asta: nu exista prieteni la serviciu, exista doar colegi; nu trebuie sa te implici emotional, sa le daruiesti parti tot mai consistente din tine, sa incerci sa indrepti nefacutele, sa le iei apararea, sa faci sa se intample lucruri pentru ei. la sfarsitul zilei, iti dai seama ca ii doare fix in cur de tine; de fapt, gresesc, multi dintre ei chiar au sentimente puternice pentru tine; cu totul negative. catre ei, direct de pe blogul meu, un "duceti-va dracului!" cat toate zilele.
de fiecare data, declicul e incredibil de ironic. prima oara a fost o isterica plina ochi de ea care starnea saptamanal un mic scandal diplomatic; mi-a urlat ca nu asa se face pr, cum cred eu, ca-s prea draguta cu oamenii. acum, un lingau care scrie mail-uri externe cu greseli de ortografie, crede ca-s incompetenta si ca ma folosesc de relatia mea cu sefii ca sa-i pun pe ceilalti intr-o lumina proasta. textual, sunt singurul om care "incurca" si care nu are pe ce sa fie evaluat, pentru ca nu face nimic intr-o agentie de care oricum nu-i pasa deloc.
ca de obicei, m-am blocat. am intrat pe modul autist, din care n-am mai iesit de-atunci. pentru ca sunt intr-adevar o vaca, am mai si jelit printre picaturi, dar nu prea mult, fiindca, nu-i asa, eram prea ocupata sa alerg prin hipermarketuri, expozitii, magazine si magazinase, pentru ca bunul COLECTIV sa aiba parte de cel mai frumos brad, cel mai bun cozonac, cel mai fiert vin, cele mai frumoase ornamente, cele mai dichisite cadouri. asta in timp ce-mi trimiteam nodul din gat incolo, spre esofag si ma gandeam ca NU MERITA ABSOLUT NIMIC oamenii astia. cei care au observat ce mi se intampla si au tot incercat sa ma inveseleasca au fost, evident, cei care chiar nu au niciun amestec in tot cacatul asta.
de luni incep sa-mi fac planuri de duca. si, cu greu, sa le explic sefilor ca de data asta chiar trebuie sa plec si ca nu e vina lor, desi, intr-un mod ciudat, chiar a lor e vina. din fericire, imediat ce-mi va trece nodul din gat, voi trece la o stare de optimism molipsitor- doar am inteles pana acum ca intamplarile de genul asta nu fac decat sa ma trimita in alt loc, unde o sa-mi fie mai bine, cel putin pentru o vreme.
ironic, din nou, si total karmatic, e ca plasatorii de nod in gat imi fac un serviciu imens. da, datorita lor si a bunelor intentii cu care ma inconjoara, tare ma tem ca o sa-mi fie din ce in ce mai bine; dar ce zic eu" bine", superb! o sa-mi fie superb! de-asta trebuie neaparat sa le multumesc celor doi binefacatori de pana acum si sa-l astept cu interes pe urmatorul.
ah, ar mai fi ceva de inteles din toata nebunia asta: nu exista prieteni la serviciu, exista doar colegi; nu trebuie sa te implici emotional, sa le daruiesti parti tot mai consistente din tine, sa incerci sa indrepti nefacutele, sa le iei apararea, sa faci sa se intample lucruri pentru ei. la sfarsitul zilei, iti dai seama ca ii doare fix in cur de tine; de fapt, gresesc, multi dintre ei chiar au sentimente puternice pentru tine; cu totul negative. catre ei, direct de pe blogul meu, un "duceti-va dracului!" cat toate zilele.
Wednesday, December 3, 2008
consuelo consoleaza si freddy fredoneaza
cum trece supararea cand n-are cin' sa pupe?
simplu- consuelo si freddy.
ea e babana, cam cat ne-am imagina o doica, are buze tuguiate cu care face "ofofofof", isi trece mainile prin parul meu invalvoiat si, mai nou, ma leagana frumusel pe picioare, cat sunt de mare.
domnu' freddy imi sopteste lalaieli aproximative de tot felul. in acest moment ne este imposibil sa ne separam de un cantecel disco old school, despre planete care se aliniaza si cum sa-ti calaresti decizia pana acasa; semana cu beirut, da' nu-i beirut, mi-e rusine sa va zic cine-i (daca era beirut, imi fac parerea ca aveam parte de niste versuri cam pe cinste).
cu astia doi nimic nu ma mai doboara, chiar de-ar fi sa cada agentia peste criza economica sau invers, sa mi se micsoreze salariul, sa inceapa sa ma antipatizeze pana si monica si costica... etcetera.
altfel, doua bucati de prieteni imaginari dubiosi, accept, da' ce sa fac? sa va povestesc despre cum imi bag eu cuvinte murdare pe infundate, in gerul de la pranz, pana-mi trece? freddy, hai frate sa schimbam melodia, nu mai sunt de multa vreme pe stilu' rock neasumat si grupian , zau asa!
simplu- consuelo si freddy.
ea e babana, cam cat ne-am imagina o doica, are buze tuguiate cu care face "ofofofof", isi trece mainile prin parul meu invalvoiat si, mai nou, ma leagana frumusel pe picioare, cat sunt de mare.
domnu' freddy imi sopteste lalaieli aproximative de tot felul. in acest moment ne este imposibil sa ne separam de un cantecel disco old school, despre planete care se aliniaza si cum sa-ti calaresti decizia pana acasa; semana cu beirut, da' nu-i beirut, mi-e rusine sa va zic cine-i (daca era beirut, imi fac parerea ca aveam parte de niste versuri cam pe cinste).
cu astia doi nimic nu ma mai doboara, chiar de-ar fi sa cada agentia peste criza economica sau invers, sa mi se micsoreze salariul, sa inceapa sa ma antipatizeze pana si monica si costica... etcetera.
altfel, doua bucati de prieteni imaginari dubiosi, accept, da' ce sa fac? sa va povestesc despre cum imi bag eu cuvinte murdare pe infundate, in gerul de la pranz, pana-mi trece? freddy, hai frate sa schimbam melodia, nu mai sunt de multa vreme pe stilu' rock neasumat si grupian , zau asa!
Thursday, November 27, 2008
dati-mi voie sa ma explic...
stiu ca sunt cuvinte scrise de un scenarist parlit, decorticate de un regizor tiran, traduse in gesturi de un actor odios care n-are nicio legatura cu personajul, vrea si el o nominalizare la oscar si zice bogdaproste...
insa nu imi pot reveni din punct de vedere romantic dupa imbratisarea lui buscemi din ghost world (ea are o criza adolescentina post-partida si-i intoarce spatele- nu vezi ba ca mi-e somn?- iar el o cuprinde cu un brat ca si cum ar vrea s-o pastreze acolo si sa-i faca din nimic tot; vaca mica, puteai sa fii stapana colectiei! el s-ar fi prefacut in subtire si rotund, apoi ti-ar fi sarit intr-o coperta pe post de disc) si scena din oscar si lucinda in care ralph finnes ii imbratiseaza ghetele si le miroase cu ochii inchisi.
sa fie? sa mai caut? sa-mi pun nadejdea doar in carti si filme?
insa nu imi pot reveni din punct de vedere romantic dupa imbratisarea lui buscemi din ghost world (ea are o criza adolescentina post-partida si-i intoarce spatele- nu vezi ba ca mi-e somn?- iar el o cuprinde cu un brat ca si cum ar vrea s-o pastreze acolo si sa-i faca din nimic tot; vaca mica, puteai sa fii stapana colectiei! el s-ar fi prefacut in subtire si rotund, apoi ti-ar fi sarit intr-o coperta pe post de disc) si scena din oscar si lucinda in care ralph finnes ii imbratiseaza ghetele si le miroase cu ochii inchisi.
sa fie? sa mai caut? sa-mi pun nadejdea doar in carti si filme?
adela si ina, sau despre cum cei mai buni prieteni sunt doar la un telefon distanta
cand mi-am schimbat casa nu stiam pe nimeni. eram o ursuza si jumatate, plina de prejudecati si suspicioasa. apoi le-am cunoscut pe ina si pe adela, chiar in ordinea asta. ele au fost familia mea toti anii astia, stiu tot ce e de stiut despre mine, cum si eu le cunosc mai bine decat iubitii lor.
m-au vazut in cele mai fericite momente ale mele, m-au vazut plangand s-atat.
cel mai important, sunt acei oamenii pe care ii sun cand sunt speriata sau mi-e foarte rau sau si una si alta. se intampla destul de rar, sunt ceea ce iren ar numi o "uriasa mereu sanatoasa". in mai putin de o ora sunt langa mine si ma tin de-o mana.
eu n-am noroc in dragoste, evident ca nici la carti. am noroc la prieteni. mare noroc!
aseara mi-a fost cumplit de rau. eram singura cu cei doi muncitori sinistri si simteam ca nu pot sa-mi stapanesc ameteala. exact genul de moment in care iti zici "doamne-ajuta ca n-am noroc in dragoste sau carti!". adela a ajuns repede, cat sa-mi dea timp pentru un vis incredibil de ciudat, poama ametelii mele turbate: ma uitam la niste oameni necunoscuti, insa ii vedeam printr-un cadru filmat sacadat de o camera care se misca dreapta-stanga, o lua intr-o parte, apoi pe deasupra capetelor lor. ochii mei erau camera care ii filma alb-negru, din toate pozitiile, astfel incat nu-si puteau ascunde niciun centimetru de ureche. m-am trezit speriata ca dracu, insa lasasem ameteala in urma, rasturnasem roaba cu rau in visul asta.
apoi au plecat muncitorii, a venit adela si ne-am uitat la un film pe care trebuia sa-l fi vazut de multa vreme. venirea adelei face intotdeauna cat tot nurofenul, paracetamolul si tantumul verde din lume! eu sunt un om incredibil de norocos.
m-au vazut in cele mai fericite momente ale mele, m-au vazut plangand s-atat.
cel mai important, sunt acei oamenii pe care ii sun cand sunt speriata sau mi-e foarte rau sau si una si alta. se intampla destul de rar, sunt ceea ce iren ar numi o "uriasa mereu sanatoasa". in mai putin de o ora sunt langa mine si ma tin de-o mana.
eu n-am noroc in dragoste, evident ca nici la carti. am noroc la prieteni. mare noroc!
aseara mi-a fost cumplit de rau. eram singura cu cei doi muncitori sinistri si simteam ca nu pot sa-mi stapanesc ameteala. exact genul de moment in care iti zici "doamne-ajuta ca n-am noroc in dragoste sau carti!". adela a ajuns repede, cat sa-mi dea timp pentru un vis incredibil de ciudat, poama ametelii mele turbate: ma uitam la niste oameni necunoscuti, insa ii vedeam printr-un cadru filmat sacadat de o camera care se misca dreapta-stanga, o lua intr-o parte, apoi pe deasupra capetelor lor. ochii mei erau camera care ii filma alb-negru, din toate pozitiile, astfel incat nu-si puteau ascunde niciun centimetru de ureche. m-am trezit speriata ca dracu, insa lasasem ameteala in urma, rasturnasem roaba cu rau in visul asta.
apoi au plecat muncitorii, a venit adela si ne-am uitat la un film pe care trebuia sa-l fi vazut de multa vreme. venirea adelei face intotdeauna cat tot nurofenul, paracetamolul si tantumul verde din lume! eu sunt un om incredibil de norocos.
Tuesday, November 25, 2008
cine-ar fi crezut?
iren scrie astazi despre ciudata situatie din batatura domnului mone: doi dintre muncitorii de la restaurantul de vis-a-vis, care ne tot fluierau si pasaiau dimineata, au primit sarcina de a ne varui casa. o intampare cu potential despre care o sa va tot povestim, pe masura ce ni se intampla lucruri.
status report, cum m-a invatat draga de mirela, in fiecare dimineata de luni, acum si la DDB:
unul dintre ei e intelectual. da domne, jur ca e! tocmai am vorbit despre radu gyr si caietele lui eminescu. stiti cum e..." vai, ce de carti aveti! ce studiati? zau? excelent! ce culoare politica aveti? ah, spuneti-mi asa, in general, ca aveti dreptate, n-are nicio legatura cu ce se intampla acum pe scena politica din romania. eu sunt tot de dreapta, dar cu accente nationaliste!"
va referiti la miscarea legionara la inceputurile ei, de dinainte de asasinate? indraznesc sa sper eu.
"nu neaparat!"
really???ce muncitor funky mi-am tras! oare apuc ziua de maine?
intre timp vine al doilea, tipul analfabetului eficient. il zoreste p-asta si, cum necum, il face sa intre in camera data spre varuire. seamana teribil de tare cu unul din baietii de la divertis, parca are si vorba lui. n-o fi chiar el? acusica, impins de criza economica, cine stie? uf, domnu mone, nu puteati sa-l tocmiti pe ala mic, simpatic, cu barba?
ma intreaba daca isi poate lasa hainele pe fotoliu. sigur, zic. nu mi-a trecut prin cap ca se referea la TOATE!!!
dragii mei, sed ametita in pat(am racit rau de tot), singura (iren nu mai termina odata cu campaniile ei la branza si wc picker!!!), iar prin casa mea se preumbla un legionar scund, dar vasnic si o bestie dezbracata pana-n brau. va tin la curent!
status report, cum m-a invatat draga de mirela, in fiecare dimineata de luni, acum si la DDB:
unul dintre ei e intelectual. da domne, jur ca e! tocmai am vorbit despre radu gyr si caietele lui eminescu. stiti cum e..." vai, ce de carti aveti! ce studiati? zau? excelent! ce culoare politica aveti? ah, spuneti-mi asa, in general, ca aveti dreptate, n-are nicio legatura cu ce se intampla acum pe scena politica din romania. eu sunt tot de dreapta, dar cu accente nationaliste!"
va referiti la miscarea legionara la inceputurile ei, de dinainte de asasinate? indraznesc sa sper eu.
"nu neaparat!"
really???ce muncitor funky mi-am tras! oare apuc ziua de maine?
intre timp vine al doilea, tipul analfabetului eficient. il zoreste p-asta si, cum necum, il face sa intre in camera data spre varuire. seamana teribil de tare cu unul din baietii de la divertis, parca are si vorba lui. n-o fi chiar el? acusica, impins de criza economica, cine stie? uf, domnu mone, nu puteati sa-l tocmiti pe ala mic, simpatic, cu barba?
ma intreaba daca isi poate lasa hainele pe fotoliu. sigur, zic. nu mi-a trecut prin cap ca se referea la TOATE!!!
dragii mei, sed ametita in pat(am racit rau de tot), singura (iren nu mai termina odata cu campaniile ei la branza si wc picker!!!), iar prin casa mea se preumbla un legionar scund, dar vasnic si o bestie dezbracata pana-n brau. va tin la curent!
Monday, November 24, 2008
n-ai cu cine!
zilele trecute citeam pe un blog scrisele unei domnisoare oripilate: la un eveniment cultural, intr-o sala din care scuturai numai intelectuali rasati de bucuresti, si-a facut aparitia o baba senila si urat mirositoare. vaaai, dar ce ne facem? cucoanele, mai-mai sa lesine! repede, saruri! sariti!
erau cateva pasaje cu adevarat socante pe-acolo- de exemplu momentul in care baba da mana tres amable cu un ambasador (de cate ori imi imaginez scena intepenesc de ras si trebuie sa agit tare din picioare sa-mi treaca) este descris ca ceva intr-adevar respingator si necuviincios, parca-mi amintesc de folosirea cuvantul "gheara".
in mod obisnuit as fi citit, as fi zambit la gandul ca 10 ape n-or sa ne spele, pe noi si pe educatia noastra de domni, mi-as fi facut cruce s-as fi scuipat de trei ori in san, multumind mamei ca m-a crescut cu multa minte si bun-simt (trebuie sa va povestesc intr-o zi despre tanti mimi, dumnezeu s-o odihneasca, buna prietena a mamei, unul dintre cei mai inimosi oameni pe care-i cunosc si o tiganca neagra ca noaptea). dupa un an si ceva de lucrat in carturesti insa, se pare ca am dobandit o sensibilitate veninoasa cand vine vorba deopotriva de intelectuali si de babe nebune.
la evenimentele din cette maison de bon goute absolu isi faceau aparitia cu regularitate doua babe minunate: prima, pe care am botezat-o pluralia tantum si a doua, mai simplut- clepto. pe pluralia tantum o stiam de la institutul cervantes, dintr-o seara in care a facut niscaiva taraboi si l-a intrerupt pe liiceanu (minunata faza, stiu o multime de oameni care si-ar fi dorit sa-i vada panica in ochi, in momentul in care a fost, tocmai el, intrerupt abrupt de chitaieli lipsite de licenta poetica). se pare ca a un domn a atins-o accidental si a inceput taraboiul: "porcule, nesimtitule, nu ne atingeeee!", de unde si pluralia tantum. acest citat ne-a insiropat momentele teatrale, mie si fetelor, vreun an de zile. am o interpretare magnifica a scenei, sa stiti! pl tnt este usor de recunoscut: curatica, blonduta, zbarcita, trasaturi foarte frumoase, poarta doua caciuli si citeste presa in limba germana. activitate cerebrala intensa, presupun. motaie din cand in cand, mai ales cand e vorba de un eveniment mai asezat, insa nu atat de des pe cat le trage la aghioase cealalta doamna, clepto.
despre ea, mai pe scurt: bruneta, profil acvilin, purtatoare de batic, mare cumparatoare de carti si portelanuri scumpe. pe alocuri, mai indeasa si cate un bonus in palton. am stabilit cu dani un cod al samurailor: o lasam sa cumpere carti, librarii o perchezitionau la iesire, de parca ar fi cel mai natural lucru cu putinta, ii scoteau elegant cartile din san, faceau totalul( fara furtisaguri, astea se intorceau la raft) si asa mai departe. la un moment dat, dani a adaugat o regula: nu ii mai vindeam portelanuri scumpe, ii era foarte mila ca nebuna isi cheltuia toata pensia intr-o zi. altfel, o doamna foarte draguta si bine informata.
acum va povestesc ceva trist: despre babuta care voia sa fie curata. babuta care voia sa fie curata venea cam odata la doua saptamani, avea o privire incredibil de blajina si zambea cercetand peretii frumos colorati cu carti bune. se aseza cateva momente pe lavita, apoi o tulea drept la baie si se spala cu apa calda si sapun lichid, isi schimba hainutele si apoi mai statea umpic pe lavita, dupa care ne parasea. toate bune si frumoase, pana cand a uitat sa incuie usa si a intrat sensibila cerasela peste ea. vai-vai! mare scandal, mare! don'soara cerasela, fire simtitoare nevoie mare, a facut atata gura incat, oricat de tare am incercat sa-i conving, n-au mai lasat-o niciodata pe babuta care voia sa fie curata sa fie curata. de cate ori eram pe faza, il rugam pe cosmin sa se duca s-o dea afara, ca e om bland si macar atat sa fac si eu pentru ea. mi-a frant inima babuta asta.
postul asta e pentru toti sclifositii pamantului, siguri tare pe puterile lor (mai ales alea intelectuale), scarbiti de batrani nebuni, usor murdari si excentrici. e foarte greu sa-ti pastrezi omenia in echilibru daca-ti lipseste simtul umorului. pe urma, daca de fapt ceea ce-ti lipseste e chiar omenia, am o veste cam proasta: babele astea au fost si ele tinere intelectuale iubarete, tres tres chic la vremea lor. ia sa ne gandim noi ce-ar putea sa ne aduca urmatorii 50 de ani?
inca ceva, daca aduce cineva vorba de manele in postul meu despre babe, jur ca scot si eu gheara si zgariu al dracului!
erau cateva pasaje cu adevarat socante pe-acolo- de exemplu momentul in care baba da mana tres amable cu un ambasador (de cate ori imi imaginez scena intepenesc de ras si trebuie sa agit tare din picioare sa-mi treaca) este descris ca ceva intr-adevar respingator si necuviincios, parca-mi amintesc de folosirea cuvantul "gheara".
in mod obisnuit as fi citit, as fi zambit la gandul ca 10 ape n-or sa ne spele, pe noi si pe educatia noastra de domni, mi-as fi facut cruce s-as fi scuipat de trei ori in san, multumind mamei ca m-a crescut cu multa minte si bun-simt (trebuie sa va povestesc intr-o zi despre tanti mimi, dumnezeu s-o odihneasca, buna prietena a mamei, unul dintre cei mai inimosi oameni pe care-i cunosc si o tiganca neagra ca noaptea). dupa un an si ceva de lucrat in carturesti insa, se pare ca am dobandit o sensibilitate veninoasa cand vine vorba deopotriva de intelectuali si de babe nebune.
la evenimentele din cette maison de bon goute absolu isi faceau aparitia cu regularitate doua babe minunate: prima, pe care am botezat-o pluralia tantum si a doua, mai simplut- clepto. pe pluralia tantum o stiam de la institutul cervantes, dintr-o seara in care a facut niscaiva taraboi si l-a intrerupt pe liiceanu (minunata faza, stiu o multime de oameni care si-ar fi dorit sa-i vada panica in ochi, in momentul in care a fost, tocmai el, intrerupt abrupt de chitaieli lipsite de licenta poetica). se pare ca a un domn a atins-o accidental si a inceput taraboiul: "porcule, nesimtitule, nu ne atingeeee!", de unde si pluralia tantum. acest citat ne-a insiropat momentele teatrale, mie si fetelor, vreun an de zile. am o interpretare magnifica a scenei, sa stiti! pl tnt este usor de recunoscut: curatica, blonduta, zbarcita, trasaturi foarte frumoase, poarta doua caciuli si citeste presa in limba germana. activitate cerebrala intensa, presupun. motaie din cand in cand, mai ales cand e vorba de un eveniment mai asezat, insa nu atat de des pe cat le trage la aghioase cealalta doamna, clepto.
despre ea, mai pe scurt: bruneta, profil acvilin, purtatoare de batic, mare cumparatoare de carti si portelanuri scumpe. pe alocuri, mai indeasa si cate un bonus in palton. am stabilit cu dani un cod al samurailor: o lasam sa cumpere carti, librarii o perchezitionau la iesire, de parca ar fi cel mai natural lucru cu putinta, ii scoteau elegant cartile din san, faceau totalul( fara furtisaguri, astea se intorceau la raft) si asa mai departe. la un moment dat, dani a adaugat o regula: nu ii mai vindeam portelanuri scumpe, ii era foarte mila ca nebuna isi cheltuia toata pensia intr-o zi. altfel, o doamna foarte draguta si bine informata.
acum va povestesc ceva trist: despre babuta care voia sa fie curata. babuta care voia sa fie curata venea cam odata la doua saptamani, avea o privire incredibil de blajina si zambea cercetand peretii frumos colorati cu carti bune. se aseza cateva momente pe lavita, apoi o tulea drept la baie si se spala cu apa calda si sapun lichid, isi schimba hainutele si apoi mai statea umpic pe lavita, dupa care ne parasea. toate bune si frumoase, pana cand a uitat sa incuie usa si a intrat sensibila cerasela peste ea. vai-vai! mare scandal, mare! don'soara cerasela, fire simtitoare nevoie mare, a facut atata gura incat, oricat de tare am incercat sa-i conving, n-au mai lasat-o niciodata pe babuta care voia sa fie curata sa fie curata. de cate ori eram pe faza, il rugam pe cosmin sa se duca s-o dea afara, ca e om bland si macar atat sa fac si eu pentru ea. mi-a frant inima babuta asta.
postul asta e pentru toti sclifositii pamantului, siguri tare pe puterile lor (mai ales alea intelectuale), scarbiti de batrani nebuni, usor murdari si excentrici. e foarte greu sa-ti pastrezi omenia in echilibru daca-ti lipseste simtul umorului. pe urma, daca de fapt ceea ce-ti lipseste e chiar omenia, am o veste cam proasta: babele astea au fost si ele tinere intelectuale iubarete, tres tres chic la vremea lor. ia sa ne gandim noi ce-ar putea sa ne aduca urmatorii 50 de ani?
inca ceva, daca aduce cineva vorba de manele in postul meu despre babe, jur ca scot si eu gheara si zgariu al dracului!
Saturday, November 22, 2008
some like it hot
sfanta parascheva si maica precista (implicarea sfintei ana este deocamdata incerta) mi-au adus un bilet la koop. sa le dea dumnezeu sanatate preacuviosilor de la chestionabil.
stii cum facem? ne amestecam, asa facem!
diiii cu muzica, baieti!
...sau caldut- cate ceva despre cum a fost
bine, cat se poate de bine la un concert in sala palatului. oricat de mult te-ai stradui sa scoti mirosul de cantina dintr-o cantina, piftiile si sarmalele se incapataneaza sa ramana(nu ca s-ar deranja cineva sa incerce sa scoata mirosul de cantina din sala palatului). p'orma, si suedezii astia au o problema: "facem atmosfera, sa fie bineee". s-apuca-te taica sa ceri brichete, telefoane mobile, oameni in picioare, aplauze ritmate, strica tu mestere o piesa perfect asezata (in a heartbeat) cu un comentariu despre cupa din '94.
ca sa nu mai spun ca ruchi, old chap, was dying to see the lads, not some gents. oamenii n-au mai pus hainele femeiesti, cica s-or speriat data trecuta la fratelli. mersi coae, pai baga tu in fratelli s-apoi vino la mine cu prejudecati! singurul om decent pe care-l stiu ducandu-se acolo e cati si cati e in crestere.
destul cu barfa, acum sa trecem la treaba: s-a auzit binisor, femeia aia are voce de nordica, mai am ce comenta? m-au speriat tare, am crezut ca nu canta come to me. foarte multa mare, valuri, un cantecel pe care nu-l stiam cu refren gen: "i'll cook you diners, you bring the wine ", deci cat de frumos, cat de frumos? m-a topit baiatul cu tambalul alambicat (chipes dumnealui, chipesfoc). avea 2 perechi de bete si tot mai arunca smechereste cate unul, pana a nimerit haaat-departe. la culesul lor l-a ajutat saxofonistul (maiou alb, bretele, codita de steven seagal), aplicand metoda mouth to mouth. da, derutant...
am uitat sa va spun despre oameni : am nimerit in conjuratia peter pan. de amintit julien (mircea, aia e o mustata care va schimba lumea, nu incercarile tale timide de a-ti mangaia buza de sus!) si domnisoara cu palarie mica-mica. mi s-a povestit despre speculantii de la sala palatului. doi domni din acea etnie, in varsta, cu adidasi, blugi, respectiv trening, fes, respectiv capul gol. am incropit, cu mintea mea inghetata, povesti despre rivalitatea dintre ei. julien a evoluat atat de suspect, impartind de zor bilete langa ambulanta, incat a fost prins intr-un joc murdar (smen, cum spunem noi, baietii, prin cartiere). s-a intors dupa cinci minute, surprinzator, cu toate degetele de la cele doua maini la locul lor. acum ca golanul de la chestionabil a plecat cu fetele in gaia la after, ma intreb : si-o fi lasat asociatii in urma sau i-a luat si pe ei la culi, in marea lui omenie?
stii cum facem? ne amestecam, asa facem!
diiii cu muzica, baieti!
...sau caldut- cate ceva despre cum a fost
bine, cat se poate de bine la un concert in sala palatului. oricat de mult te-ai stradui sa scoti mirosul de cantina dintr-o cantina, piftiile si sarmalele se incapataneaza sa ramana(nu ca s-ar deranja cineva sa incerce sa scoata mirosul de cantina din sala palatului). p'orma, si suedezii astia au o problema: "facem atmosfera, sa fie bineee". s-apuca-te taica sa ceri brichete, telefoane mobile, oameni in picioare, aplauze ritmate, strica tu mestere o piesa perfect asezata (in a heartbeat) cu un comentariu despre cupa din '94.
ca sa nu mai spun ca ruchi, old chap, was dying to see the lads, not some gents. oamenii n-au mai pus hainele femeiesti, cica s-or speriat data trecuta la fratelli. mersi coae, pai baga tu in fratelli s-apoi vino la mine cu prejudecati! singurul om decent pe care-l stiu ducandu-se acolo e cati si cati e in crestere.
destul cu barfa, acum sa trecem la treaba: s-a auzit binisor, femeia aia are voce de nordica, mai am ce comenta? m-au speriat tare, am crezut ca nu canta come to me. foarte multa mare, valuri, un cantecel pe care nu-l stiam cu refren gen: "i'll cook you diners, you bring the wine ", deci cat de frumos, cat de frumos? m-a topit baiatul cu tambalul alambicat (chipes dumnealui, chipesfoc). avea 2 perechi de bete si tot mai arunca smechereste cate unul, pana a nimerit haaat-departe. la culesul lor l-a ajutat saxofonistul (maiou alb, bretele, codita de steven seagal), aplicand metoda mouth to mouth. da, derutant...
am uitat sa va spun despre oameni : am nimerit in conjuratia peter pan. de amintit julien (mircea, aia e o mustata care va schimba lumea, nu incercarile tale timide de a-ti mangaia buza de sus!) si domnisoara cu palarie mica-mica. mi s-a povestit despre speculantii de la sala palatului. doi domni din acea etnie, in varsta, cu adidasi, blugi, respectiv trening, fes, respectiv capul gol. am incropit, cu mintea mea inghetata, povesti despre rivalitatea dintre ei. julien a evoluat atat de suspect, impartind de zor bilete langa ambulanta, incat a fost prins intr-un joc murdar (smen, cum spunem noi, baietii, prin cartiere). s-a intors dupa cinci minute, surprinzator, cu toate degetele de la cele doua maini la locul lor. acum ca golanul de la chestionabil a plecat cu fetele in gaia la after, ma intreb : si-o fi lasat asociatii in urma sau i-a luat si pe ei la culi, in marea lui omenie?
Friday, November 21, 2008
despre urati si uratei
iren observa admirativ (si cu umpicut de invidie, parca) deunazi ca-s o fiinta deloc superficiala cand vine vorba de barbati. adica la mine atractia fizica n-are habar de corpuri bine cladite, ochi ravasitori, buze asa-si-pe-dincolo. mie-mi plac uratii si urateii.
m-a pus pe ganduri iren a mea. am stat sa numar, sa socotesc. pare-se ca nu mi-a placut niciodata vreo vietate care sa se incadreze in tiparele tipului cu vino-ncoa'. mai toti sunt carismatici, iar popularitatea li se trage de la indeletnicirile intelectuale sau asa ceva.
bine, unde nu e cazul, nu e cazul. recunosc, exista domni ce mi-au provocat senzatii pentru care nu am nici acum o explicatie.
(va rog mult, pentru binele meu, sa acceptam si o paranteza: cristi, da, tu esti dragut, metrosexual, infinit, frumusel, sexy, cum vrei tu, nu da cu parul!).
poate d-asta ma intreaba des lumea fata de care imi exprim un sincer interes: "da' de ce?". sa-mi fie cu iertare, asta intrebare de mare prostovan iaste!
acum mi-am adus aminte de baiatul cu savarinele (sper din suflet ca toata lumea sa fi intalnit macar un baiat-cu-savarine) . eram eu odata mandra fata de liceu si potecile destinului ma poarta spre statiunea venus, in extrasezon, cu niste dementi. pe-acolo, in afara de noi, mai exista o echipa de rugby. bietii baietiei cantonati nu aveau voie sa iasa noaptea din patuc (pe vreo 2 i-am ajutat totusi sa sara pe geam), asa ca ne petreceam dupa-amiezile cu ei, cel mai probabil jucand carti. unul dintre ei, mi-e foarte ciuda ca i-am uitat numele, era foarte-foarte indragostit de mine. atat de indragostit incat i-a rugat in secret pe ceilalti baieti sa primeasca urmatoarea porunca: du-te sa-i cumperi ruxandrei prajituri! ruxandra spunea ca ar fi bune niste dulciuri inainte sa inceapa ploaia torentiala, deci biata de ea n-are nicio vina in toata povestea asta.
imaginati-va un baiat cel putin uratel, ud ca un profesor care tocmai a deschis o usa cu galeata de apa cu tot, tinand in mana o duzina de savarine, impachetate bine de tot in hartie de cofetarie. n-am putut sa fac mare lucru pentru el, mistourile rulau mai ceva ca bucatile de blat insiropat, insa stiu ca mi-a inteles privirea si l-am facut la fel de fericit cum m-a facut si el pe mine.
unde-o fi acum baiatul asta uratel? ce s-o fi intamplat cu el? probabil are o sotie isterica si bagacioasa, ca toti barbatii nesiguri si buni pe care-i cunosc. mi-ar placea sa stie ca, dupa opt ani de zile, pachetul ala cu savarine e inca important pentru mine.
m-a pus pe ganduri iren a mea. am stat sa numar, sa socotesc. pare-se ca nu mi-a placut niciodata vreo vietate care sa se incadreze in tiparele tipului cu vino-ncoa'. mai toti sunt carismatici, iar popularitatea li se trage de la indeletnicirile intelectuale sau asa ceva.
bine, unde nu e cazul, nu e cazul. recunosc, exista domni ce mi-au provocat senzatii pentru care nu am nici acum o explicatie.
(va rog mult, pentru binele meu, sa acceptam si o paranteza: cristi, da, tu esti dragut, metrosexual, infinit, frumusel, sexy, cum vrei tu, nu da cu parul!).
poate d-asta ma intreaba des lumea fata de care imi exprim un sincer interes: "da' de ce?". sa-mi fie cu iertare, asta intrebare de mare prostovan iaste!
acum mi-am adus aminte de baiatul cu savarinele (sper din suflet ca toata lumea sa fi intalnit macar un baiat-cu-savarine) . eram eu odata mandra fata de liceu si potecile destinului ma poarta spre statiunea venus, in extrasezon, cu niste dementi. pe-acolo, in afara de noi, mai exista o echipa de rugby. bietii baietiei cantonati nu aveau voie sa iasa noaptea din patuc (pe vreo 2 i-am ajutat totusi sa sara pe geam), asa ca ne petreceam dupa-amiezile cu ei, cel mai probabil jucand carti. unul dintre ei, mi-e foarte ciuda ca i-am uitat numele, era foarte-foarte indragostit de mine. atat de indragostit incat i-a rugat in secret pe ceilalti baieti sa primeasca urmatoarea porunca: du-te sa-i cumperi ruxandrei prajituri! ruxandra spunea ca ar fi bune niste dulciuri inainte sa inceapa ploaia torentiala, deci biata de ea n-are nicio vina in toata povestea asta.
imaginati-va un baiat cel putin uratel, ud ca un profesor care tocmai a deschis o usa cu galeata de apa cu tot, tinand in mana o duzina de savarine, impachetate bine de tot in hartie de cofetarie. n-am putut sa fac mare lucru pentru el, mistourile rulau mai ceva ca bucatile de blat insiropat, insa stiu ca mi-a inteles privirea si l-am facut la fel de fericit cum m-a facut si el pe mine.
unde-o fi acum baiatul asta uratel? ce s-o fi intamplat cu el? probabil are o sotie isterica si bagacioasa, ca toti barbatii nesiguri si buni pe care-i cunosc. mi-ar placea sa stie ca, dupa opt ani de zile, pachetul ala cu savarine e inca important pentru mine.
Thursday, November 20, 2008
te stiu, ahhh cum te stiu!
all of the king's horses and all of the king's men
couldn't pull my heart back together again
all of the physicians and mathematicians too
failed to stop my heart from breaking in two
am ascultat-o de 359 de ori. tare, cat sa simt efectul de balon strans in maini de la inceput. sa vina refrenul peste mine, sa ma cotropeasca in stil hun!
cos all i need is you
i just need you
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
imi misc incaltarile circular prin agentie si dau valuri-valuri din fusta-scurta-gogosar. cerceii cu clopotei stiu ei cum sa ma ajute. m-am pierdut in cantecul asta. pentru ca am avut si premonitia, am tinut si filmul in mana.
i had a premonition
a movie in my hand
confirming my suspicions of what i would find
it followed me to l a
down to mexico
came in through the back door at the start of the show
si iar ma cotropeste refrenul...
still all i need you
i just need you
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
asta-i bucata din alt cantec, lipita bine de tot. mesteri cu letconul in toata regula baietii astia!
oh was a perfect day
oh in a perfect way
you know something had go
you left me high
you left me low
ajungem la ce simt eu chiar acum, cand scriu o mica povestioara dezlanata, plina de muzica. chiar trebuia sa te culci cu toti?
now as i lie in pieces and wait for your return
the sun upon my forehead it burns baby burns baby burns
an eye on all my horses
you've slept with all my men
i'm never gonna get it together again
cotropita, cotropita, rotunjoara si cotropita...
still all i need is you
i just need you
yeah you got the glue
so i'm gonna give my heart to you
yeah you got the glue and there's nothing i can do
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
si efectul de final- iluminare, trompete ingeresti. cum sa-l gasesti pe dumnezeul tau, daca nu facandu-ti praf coaja, biata inima humpty-dumpty?
couldn't pull my heart back together again
all of the physicians and mathematicians too
failed to stop my heart from breaking in two
am ascultat-o de 359 de ori. tare, cat sa simt efectul de balon strans in maini de la inceput. sa vina refrenul peste mine, sa ma cotropeasca in stil hun!
cos all i need is you
i just need you
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
imi misc incaltarile circular prin agentie si dau valuri-valuri din fusta-scurta-gogosar. cerceii cu clopotei stiu ei cum sa ma ajute. m-am pierdut in cantecul asta. pentru ca am avut si premonitia, am tinut si filmul in mana.
i had a premonition
a movie in my hand
confirming my suspicions of what i would find
it followed me to l a
down to mexico
came in through the back door at the start of the show
si iar ma cotropeste refrenul...
still all i need you
i just need you
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
asta-i bucata din alt cantec, lipita bine de tot. mesteri cu letconul in toata regula baietii astia!
oh was a perfect day
oh in a perfect way
you know something had go
you left me high
you left me low
ajungem la ce simt eu chiar acum, cand scriu o mica povestioara dezlanata, plina de muzica. chiar trebuia sa te culci cu toti?
now as i lie in pieces and wait for your return
the sun upon my forehead it burns baby burns baby burns
an eye on all my horses
you've slept with all my men
i'm never gonna get it together again
cotropita, cotropita, rotunjoara si cotropita...
still all i need is you
i just need you
yeah you got the glue
so i'm gonna give my heart to you
yeah you got the glue and there's nothing i can do
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
si efectul de final- iluminare, trompete ingeresti. cum sa-l gasesti pe dumnezeul tau, daca nu facandu-ti praf coaja, biata inima humpty-dumpty?
Tuesday, November 18, 2008
ne-am deschis, ba, ne-am deschis
si eu, si lactobarul.
ne-am deschis pentru zebre, oane, utopici, otalesci, obesedati de toate neamurile, pentru tine si mai ales pentru iren. (si pentru mine, evident ca si pentru mine).
ne-am deschis pentru zebre, oane, utopici, otalesci, obesedati de toate neamurile, pentru tine si mai ales pentru iren. (si pentru mine, evident ca si pentru mine).
Monday, November 17, 2008
bilutele megatactile, corason maldida si tezaurul folcloric
bilutele megatactile miros a ylang-ylang si se scutura precum crizantemele(m-a nenorocit iren, ce inceput uratel!). totusi, mai ramane cate ceva si pentru poporul sudamerican.
numele ei era pe buzele tuturor, desi provoca o pronuntie trista. se numea: porumela. porumela nu avea cearcane, avea in schimb un par de culoarea perelor coapte. si mirosea la fel. porumela era ceea ce s-ar putea numi nevrotica. din cauza educatiei la manastirea din sat, porumela statea pe prispa si batea la tobe; de aceea, lumea o considera cam nebuna; singura tobosara necasatorita din emisfera sudamericana, ea era. sa vedeti ce bucurie a fost pe capul ei atunci cand o masina de mare viteza, purtata de nu-stiu-ce intentii pe ulitele colbuite ale satului, a lasat sa scape o bucata de ambalaj cu bule. porumela o ridica, sufla puternic sa alunge stratul de praf si incepu sa poc-pocneasca. intai fu sperioasa si timida, apoi impusca minimalist tot satul. si, pe masura ce pocnea, chipul alesului ei in bulele pocnite aparea: un tanar ferches, in camesa rosie, semanand din profil cu furdui iancul, se tinea tantos cu mantia pe umerii goi, ca doar eram in sud america (n.b.: pentru cei care nu stiu, sudamericanii focosi asa procedeaza: isi smulg cu pasiune umerii camasii). curand, toti isi dadura seama ca porumela procura numai vasela si lucruri casante de la oras: daca avea noroc, le primea invelite in strat dublu de fericire. iar rochia de mireasa si-o omanda anticipat tocmai de la paris, desi am auzit cu totii ca furdui iancul e deja insurat si traieste in romania, prin urmare are umerii acoperiti. dar, cum pe indragostiti nu-i intereseaza logica, faptele clare si adevarul istoric, porumela se hotari sa lupte pentru furdui iancul si sa devina a doua sa sotie. ea poftea la turcirea cuplului si dragoste multilateral dezvoltata.
norocul nu tinu cu ea, furdui iancul nu abandona credinta, familia si emisiunile folclorice cu tezaurul lor binecunoscut. atunci, porumela isi ingramadi tot avutul ei intr-un scrin, se urca in tren si hotari sa participe si ea la emisunile folclorice, unde il putea intalni pe f.i.
o putem observa si acum in platou. de obicei se asaza la o masa in dreapta. are tenul mai bronzat, ca dupa un lung sejur la nudisti si este intotdeauna murdara de ruj pe incisivul din stanga. privirile ei sunt atintite aupra umerilor nedezgoliti ai iubitului. cearcane n-are nici acum, insa toata lumea vorbeste despre obiceiul ei necurat: freaca intr-una o pereche de bilute megatactile, ieftine, chinezesti, un brav exercitiu de meditatie si pace sufleteasca, singura ei placere dupa interzicerea la nivel mondial a ambalajelor cu bule.
numele ei era pe buzele tuturor, desi provoca o pronuntie trista. se numea: porumela. porumela nu avea cearcane, avea in schimb un par de culoarea perelor coapte. si mirosea la fel. porumela era ceea ce s-ar putea numi nevrotica. din cauza educatiei la manastirea din sat, porumela statea pe prispa si batea la tobe; de aceea, lumea o considera cam nebuna; singura tobosara necasatorita din emisfera sudamericana, ea era. sa vedeti ce bucurie a fost pe capul ei atunci cand o masina de mare viteza, purtata de nu-stiu-ce intentii pe ulitele colbuite ale satului, a lasat sa scape o bucata de ambalaj cu bule. porumela o ridica, sufla puternic sa alunge stratul de praf si incepu sa poc-pocneasca. intai fu sperioasa si timida, apoi impusca minimalist tot satul. si, pe masura ce pocnea, chipul alesului ei in bulele pocnite aparea: un tanar ferches, in camesa rosie, semanand din profil cu furdui iancul, se tinea tantos cu mantia pe umerii goi, ca doar eram in sud america (n.b.: pentru cei care nu stiu, sudamericanii focosi asa procedeaza: isi smulg cu pasiune umerii camasii). curand, toti isi dadura seama ca porumela procura numai vasela si lucruri casante de la oras: daca avea noroc, le primea invelite in strat dublu de fericire. iar rochia de mireasa si-o omanda anticipat tocmai de la paris, desi am auzit cu totii ca furdui iancul e deja insurat si traieste in romania, prin urmare are umerii acoperiti. dar, cum pe indragostiti nu-i intereseaza logica, faptele clare si adevarul istoric, porumela se hotari sa lupte pentru furdui iancul si sa devina a doua sa sotie. ea poftea la turcirea cuplului si dragoste multilateral dezvoltata.
norocul nu tinu cu ea, furdui iancul nu abandona credinta, familia si emisiunile folclorice cu tezaurul lor binecunoscut. atunci, porumela isi ingramadi tot avutul ei intr-un scrin, se urca in tren si hotari sa participe si ea la emisunile folclorice, unde il putea intalni pe f.i.
o putem observa si acum in platou. de obicei se asaza la o masa in dreapta. are tenul mai bronzat, ca dupa un lung sejur la nudisti si este intotdeauna murdara de ruj pe incisivul din stanga. privirile ei sunt atintite aupra umerilor nedezgoliti ai iubitului. cearcane n-are nici acum, insa toata lumea vorbeste despre obiceiul ei necurat: freaca intr-una o pereche de bilute megatactile, ieftine, chinezesti, un brav exercitiu de meditatie si pace sufleteasca, singura ei placere dupa interzicerea la nivel mondial a ambalajelor cu bule.
ruchi si paranormalu
EPISODUL 1: ruchi si prestidigitatiunea
eu, cativa cunoscuti, cativa necunoscuti, un magician.
un magician cu o fata de milioane, un dinte ciobit, favoriti. codita, burtica si frac de pinguin modificat genetic, batand spre o nuanta neidentificabila de albastru.
totusi, nu un magician foarte reusit: trucurile incepeau vizibil in manecile lui cu cateva secunde bune inainte sa se concretizeze inaintea conjuratiei de curiosi, motiv pentru care noi, atentii, salutam respectuos porumbelul inca din faza subtextila.
acelasi magician simpatic isi vinde foarte prost iepurii: inainte sa inceapa ne-a cotropit cu sinceritatea lui, recunoscand ca secretul sta in rapiditate, in timp ce noi, copii curati, ne doream din suflet sa fim ametiti de poleiala magiei. peste toate, s-a apucat sa ne puna un youtube cu cel mai festiv prestigi-dude din lume. dupa caviar, pofteste draga la salam de vara! ca sa nu mai vorbim de pasul lui, rusinea mare pricinuita de carcotasi, care au pus mana pe o caseta cu un exercitiul la iepure, au bagat cu incetinitorul si apoi s-au hizlit isteric. porcii!
s-o pus omul sa scoata nasi de clovn din nari, bani rasunatori din urechi si alte parti anatomice, a rupt ziare si le-a pus la loc, a scos 3 porumbei draguti de supt camasi. dar cel mai si cel mai frumos lucru mi l-a facut mie: a scos o ata, a rupt-o in 5 bucati. m-a rugat sa-l "asist". am fost tare cuminte, am mers langa el zambind. mi-a cerut sa-mi pun o dorinta. executat. a facut un mic ghemotoc din cele 5 bucati de ata. apoi mi-a spus: sufla, sufla! si am suflat, mai ceva ca in fata tortului imaginar de ziua mea, oribila mea zi de nastere(pentru mai multe detalii, cautati in arhiva cele mai amare posturi, de-atunci sunt). dupa ce am suflat si sufletul din mine (ca lupul asupra casei primului purcelus din poveste), am fost felicitata pentru puterniciozitatea suflarii mele. intre timp, ce sa vezi? ata s-a lipit ca prin farmec! pe deasupra, domnul mare magician mi-a zis mie ca dorinta o sa se indeplineasca, daca tin ata pe un degetel.
cateva ore mai tarziu, dupa ce am realizat cat de aiurea ar fi ca intreg universul magicianesc sa conspire, chiar si pentru o dorinta cusuta cu ata alba, mi-am scos violent firul de pe deget. ultimul lucru pe care mi-l doresc esti tu, legat de cinci bucati rupte de ata.
eu, cativa cunoscuti, cativa necunoscuti, un magician.
un magician cu o fata de milioane, un dinte ciobit, favoriti. codita, burtica si frac de pinguin modificat genetic, batand spre o nuanta neidentificabila de albastru.
totusi, nu un magician foarte reusit: trucurile incepeau vizibil in manecile lui cu cateva secunde bune inainte sa se concretizeze inaintea conjuratiei de curiosi, motiv pentru care noi, atentii, salutam respectuos porumbelul inca din faza subtextila.
acelasi magician simpatic isi vinde foarte prost iepurii: inainte sa inceapa ne-a cotropit cu sinceritatea lui, recunoscand ca secretul sta in rapiditate, in timp ce noi, copii curati, ne doream din suflet sa fim ametiti de poleiala magiei. peste toate, s-a apucat sa ne puna un youtube cu cel mai festiv prestigi-dude din lume. dupa caviar, pofteste draga la salam de vara! ca sa nu mai vorbim de pasul lui, rusinea mare pricinuita de carcotasi, care au pus mana pe o caseta cu un exercitiul la iepure, au bagat cu incetinitorul si apoi s-au hizlit isteric. porcii!
s-o pus omul sa scoata nasi de clovn din nari, bani rasunatori din urechi si alte parti anatomice, a rupt ziare si le-a pus la loc, a scos 3 porumbei draguti de supt camasi. dar cel mai si cel mai frumos lucru mi l-a facut mie: a scos o ata, a rupt-o in 5 bucati. m-a rugat sa-l "asist". am fost tare cuminte, am mers langa el zambind. mi-a cerut sa-mi pun o dorinta. executat. a facut un mic ghemotoc din cele 5 bucati de ata. apoi mi-a spus: sufla, sufla! si am suflat, mai ceva ca in fata tortului imaginar de ziua mea, oribila mea zi de nastere(pentru mai multe detalii, cautati in arhiva cele mai amare posturi, de-atunci sunt). dupa ce am suflat si sufletul din mine (ca lupul asupra casei primului purcelus din poveste), am fost felicitata pentru puterniciozitatea suflarii mele. intre timp, ce sa vezi? ata s-a lipit ca prin farmec! pe deasupra, domnul mare magician mi-a zis mie ca dorinta o sa se indeplineasca, daca tin ata pe un degetel.
cateva ore mai tarziu, dupa ce am realizat cat de aiurea ar fi ca intreg universul magicianesc sa conspire, chiar si pentru o dorinta cusuta cu ata alba, mi-am scos violent firul de pe deget. ultimul lucru pe care mi-l doresc esti tu, legat de cinci bucati rupte de ata.
Friday, November 14, 2008
omuletul ikea
ce dragut e omuletul ala ikea, cu articulatiile lui omniprezente si fata blank. se poate misca fix cum vrei tu, poti pretinde ca are orice stare de spirit iti trece tie prin cap.
daca am fi omuleti ikea in mainile celor apropiati? cum ar fi sa ne aseze cum vor ei, sa inteleaga din noi ce au ei chef, iar pe noi sa nu ne doara deloc, pentru ca stim ca de-asta ne-a construit zeul ikea?
nuuu, noi avem personalitate! ne simtitm striviti sub prefacuta lipsa de voiosie a celor din jur, cerem loc pentru a ne desfasura.
ei hais, noi cea!
si ce bine e asa!
daca am fi omuleti ikea in mainile celor apropiati? cum ar fi sa ne aseze cum vor ei, sa inteleaga din noi ce au ei chef, iar pe noi sa nu ne doara deloc, pentru ca stim ca de-asta ne-a construit zeul ikea?
nuuu, noi avem personalitate! ne simtitm striviti sub prefacuta lipsa de voiosie a celor din jur, cerem loc pentru a ne desfasura.
ei hais, noi cea!
si ce bine e asa!
sa ne amintim cum e ruchi
oare cum era ruchi inainte? acum e momentul sa-si aminteasca ce e ea intr-adevar, cum se intampla lucrurile din spatele fruntii pana in ceafa.
-ruchi e foarte buna in lupta dreapta
-ruchi se indarjeste cand trebuie sa le demonstreze oamenilor ca lucrurile in care crede sunt importante si reuseste s-o faca
-lui ruchi ii place sa se joace, are mult de recuperat
-lui ruchi ii place sa fie mangaiata, are mult de recuperat
-ruchi indragostita e ruchi autentica: mintea imprastiata in toate locurile frumoase ale mintii, unde putina lume ajunge; bolboroseste ca prin vis lucruri pe care numai iubitul ei le intelege, daca e cel potrivit; il iubeste, il iubeste, il iubeste; e atat de fericita incat oamenii isi dau seama, de la strazi departare, ce i se intampla; rade cu toate gropitele autentice, dobandite sau fantastice; e cea mai buna si frumoasa fata din lume, pentru ca e cu totul si cu totul a lui
-ruchi e un prieten foarte bun
-ruchi fuge de mananca pamantul; nu mai are resurse de petrol si gaze naturale care sa arda dezamagirile si problemele, asa ca fuge
-ruchi se poarta frumos si da tot ce are in borcanele ei cu dulceata, numai de treci de miile de strajeri; se protejeaza, stie ea mai bine de ce; daca ai trecut de lanci, de furci si de topoare, esti bine: e toata a ta, iar tu ai cale libera sa-ti bati joc de tot; enjoy, boule!
-ruchi e un om bun tocmai pentru ca nu spune asta despre ea; tocmai pentru ca nu e numai iubire, fara exceptie, pentru toti cei din jur; nu s-a autoproclamat zeita bunatatii; nu iti spune despre ea in primele 5 propozitii ca e cel mai bun om pe care ti-e dat sa-l cunosti; ai rabdare cu ea si o sa-ti arate toate chestiile astea
-ruchi e un om modest, pentru ca nemodestii ii provoaca o scarba profunda; hai frateeeeeee!
-ruchi e foarte sensibila
-ruchi e foarte orgolioasa
-ruchi poate sa taca ani intregi daca o dezamagesti
-ruchi trebuie sa invete sa fie mai egoista
-ruchi e nesigura
-ruchi isi doreste un om care s-o iubeasca la fel de mult, ca ea sigur o sa-l iubeasca mult
-ruchi are nevoie de atat de putine lucruri ca sa fie fericita
-ruki is not full of shit, she is currently full of sorrow.
-ruchi e foarte buna in lupta dreapta
-ruchi se indarjeste cand trebuie sa le demonstreze oamenilor ca lucrurile in care crede sunt importante si reuseste s-o faca
-lui ruchi ii place sa se joace, are mult de recuperat
-lui ruchi ii place sa fie mangaiata, are mult de recuperat
-ruchi indragostita e ruchi autentica: mintea imprastiata in toate locurile frumoase ale mintii, unde putina lume ajunge; bolboroseste ca prin vis lucruri pe care numai iubitul ei le intelege, daca e cel potrivit; il iubeste, il iubeste, il iubeste; e atat de fericita incat oamenii isi dau seama, de la strazi departare, ce i se intampla; rade cu toate gropitele autentice, dobandite sau fantastice; e cea mai buna si frumoasa fata din lume, pentru ca e cu totul si cu totul a lui
-ruchi e un prieten foarte bun
-ruchi fuge de mananca pamantul; nu mai are resurse de petrol si gaze naturale care sa arda dezamagirile si problemele, asa ca fuge
-ruchi se poarta frumos si da tot ce are in borcanele ei cu dulceata, numai de treci de miile de strajeri; se protejeaza, stie ea mai bine de ce; daca ai trecut de lanci, de furci si de topoare, esti bine: e toata a ta, iar tu ai cale libera sa-ti bati joc de tot; enjoy, boule!
-ruchi e un om bun tocmai pentru ca nu spune asta despre ea; tocmai pentru ca nu e numai iubire, fara exceptie, pentru toti cei din jur; nu s-a autoproclamat zeita bunatatii; nu iti spune despre ea in primele 5 propozitii ca e cel mai bun om pe care ti-e dat sa-l cunosti; ai rabdare cu ea si o sa-ti arate toate chestiile astea
-ruchi e un om modest, pentru ca nemodestii ii provoaca o scarba profunda; hai frateeeeeee!
-ruchi e foarte sensibila
-ruchi e foarte orgolioasa
-ruchi poate sa taca ani intregi daca o dezamagesti
-ruchi trebuie sa invete sa fie mai egoista
-ruchi e nesigura
-ruchi isi doreste un om care s-o iubeasca la fel de mult, ca ea sigur o sa-l iubeasca mult
-ruchi are nevoie de atat de putine lucruri ca sa fie fericita
-ruki is not full of shit, she is currently full of sorrow.
Thursday, November 13, 2008
ger, dragul meu etienne, ger mare
cele mai frumoase coincidente vin din carti. se poate intampla, bunaoara, sa pui de-o parte cartea lui etiene despre cucerirea polului nord tocmai in prima zi racoroasa de toamna.
adica sa iesi de la metrou si sa te lasi brumarita cu o placere extraordinara, asta pentru ca ai citit cateva zeci de pagini despre inghetul suprem.
mie imi place de etienne pentru ca are o sriitura foarte onesta. scrie exact asa cum traieste, nu invers. imi venea si mie sa plag de plansul lui, in noaptea in care s-a pornit walkman-ul sub cei 2 saci de dormit si si-a adus aminte de oameni, cantece, petreceri si s-a blestemat pentru alegerea lui- izolarea totala, supravietuirea cu orice pret si lupta cu el. imi place ca nu e scriitor, nu stapaneste matafora, nici nu mizeaza pe absurd. povesteste banal despre lucruri minunate, nu povesteste minunat despre lucruri banale.
a inceput lupta. eu nu vreau sa uit de mine, de ce sunt eu si cum traiesc. ma indepartez de oamenii care imi fac rau, o sa incep sa-i caut pe cei care imi fac bine. blogul asta e parolat si singura vietate care mai ajunge la el sunt eu.
liniste, de cand imi doream un strop de liniste. ruchi, sunt tare mandra de tine! in sfarsit, te-ai inteleptit.
adica sa iesi de la metrou si sa te lasi brumarita cu o placere extraordinara, asta pentru ca ai citit cateva zeci de pagini despre inghetul suprem.
mie imi place de etienne pentru ca are o sriitura foarte onesta. scrie exact asa cum traieste, nu invers. imi venea si mie sa plag de plansul lui, in noaptea in care s-a pornit walkman-ul sub cei 2 saci de dormit si si-a adus aminte de oameni, cantece, petreceri si s-a blestemat pentru alegerea lui- izolarea totala, supravietuirea cu orice pret si lupta cu el. imi place ca nu e scriitor, nu stapaneste matafora, nici nu mizeaza pe absurd. povesteste banal despre lucruri minunate, nu povesteste minunat despre lucruri banale.
a inceput lupta. eu nu vreau sa uit de mine, de ce sunt eu si cum traiesc. ma indepartez de oamenii care imi fac rau, o sa incep sa-i caut pe cei care imi fac bine. blogul asta e parolat si singura vietate care mai ajunge la el sunt eu.
liniste, de cand imi doream un strop de liniste. ruchi, sunt tare mandra de tine! in sfarsit, te-ai inteleptit.
Wednesday, November 12, 2008
Saturday, November 8, 2008
operatiunea deromantizarea zonei aviatorilor
in drum spre metrou se deschidea toamna, ba. la feeling si la culoare.
mi se lipeau frunze de toc-toc si strambau la fiecare pas din nas. era tare frumos, unul dintre motivele pentru care ma rupeam de mic-dejun si porneam spre agentie.
ce-au facut lucratorii silitori? le-au stras, ba! le-au basculat ca porcii in basculantele lor nepoetice. o armata de oameni care greblau impreuna intru moartea pasiunii.
i-am prins eu intr-o dimineata asupra faptei. biata iren, care chiulise de la serviciu din cauza gripesnitei, a crezut ca le-a purtat vantul spre alt cartier( nevoias, probabil) . biata mea inocenta, cu accente socialiste!
adevarul e crunt si imi taie tot cheful: le-au maturat, tugulanii! lasa fra, ca o sa cada altele, am vorbit eu cu ele. valuri-valuri, chiar in timp ce le strangeti voi, miseilor! inca mai au vigoare crengile copacilor nostri, nu va puneti voi cu toamna!
mi se lipeau frunze de toc-toc si strambau la fiecare pas din nas. era tare frumos, unul dintre motivele pentru care ma rupeam de mic-dejun si porneam spre agentie.
ce-au facut lucratorii silitori? le-au stras, ba! le-au basculat ca porcii in basculantele lor nepoetice. o armata de oameni care greblau impreuna intru moartea pasiunii.
i-am prins eu intr-o dimineata asupra faptei. biata iren, care chiulise de la serviciu din cauza gripesnitei, a crezut ca le-a purtat vantul spre alt cartier( nevoias, probabil) . biata mea inocenta, cu accente socialiste!
adevarul e crunt si imi taie tot cheful: le-au maturat, tugulanii! lasa fra, ca o sa cada altele, am vorbit eu cu ele. valuri-valuri, chiar in timp ce le strangeti voi, miseilor! inca mai au vigoare crengile copacilor nostri, nu va puneti voi cu toamna!
credeti ca soriceii se pregateau de un musical?
am terminat de citit coraline. trebuie sa renunt fuguta-fuguta la prejudecatile mele literare si sa pun mana pe scriitorii populari, ca uite ce pierd.
o carte prostuta per ansamblu, dar asa frumoasa printre picaturi! am avut privilegiul de a o citi cu o pisica neagra scanteietoare cocotata pe sifonier. pe la jumatatea cartii, am strigat-o. a coborat, ne-am pupat umpic, s-a cocotat la loc. multumesc complicilor care au facut aceste momente posibile si complimente acasa.
de-acum o sa ma uit urat la toti nasturii negri, precum si la ochii oamenilor. adica, la cea mai mica dovada de rautate, am sa fac cioc-cioc in orbite, sa verific daca nu cumva avem de-a face cu un celalalt coleg de serviciu sau iubit. ba si ce-mi mai placeau nasturii, pacat!
ma gandeam asa, cum ar fi sa fac eu un musical cu soricei dresati? ca irene refuza sa prioritizeze, o rog sa incepem scrisul la secnariu de vreo doua anotimpuri, de la uichendul ala in care n-am vorbit una cu cealalta, numa om cantat. avem potential, stiu eu sigur ca avem!
o carte prostuta per ansamblu, dar asa frumoasa printre picaturi! am avut privilegiul de a o citi cu o pisica neagra scanteietoare cocotata pe sifonier. pe la jumatatea cartii, am strigat-o. a coborat, ne-am pupat umpic, s-a cocotat la loc. multumesc complicilor care au facut aceste momente posibile si complimente acasa.
de-acum o sa ma uit urat la toti nasturii negri, precum si la ochii oamenilor. adica, la cea mai mica dovada de rautate, am sa fac cioc-cioc in orbite, sa verific daca nu cumva avem de-a face cu un celalalt coleg de serviciu sau iubit. ba si ce-mi mai placeau nasturii, pacat!
ma gandeam asa, cum ar fi sa fac eu un musical cu soricei dresati? ca irene refuza sa prioritizeze, o rog sa incepem scrisul la secnariu de vreo doua anotimpuri, de la uichendul ala in care n-am vorbit una cu cealalta, numa om cantat. avem potential, stiu eu sigur ca avem!
mai aproape de liviu dumitrascu
am cunoscut pe cineva care-l cunoaste pe liviu dumitrascu. acum ii stiu povestea. poate reusesc sa-l intalnesc, doar am o multime de intrebari pentru el!
fat-frumos si fata-frumoasa
la toate orele de limba si literatura romana dedicate poetului nepereche, va spun drept ca i-am facut felul in gand (in liceu mi-am permis s-o spun pe sleau), cu exceptia prozei filosofice-e greu sa-i gasesti cusur, e greu. ce bine e cand iesi din matricea aia indobitocitoare si poti sa rasfoiesti in voie volumele domnului mone, impiedicandu-te tot mereu de sani albi si par de aur si flori albastre.
apoi trecem la ce-i mai frumos. cum amesteca eminescu poveste, religie si poezie, genari si frati de cruce si pari care urla:cap,cap,cap! si cum stie el precis care-i rostul femeilor! stie ca supt chipul cel mai frumos si cositele impletite pana-n pamant, se ascude muma padurii( sanchi, ma-sa).
da, femeile sunt cele mai frumoase aratari, cu petece translucide si doua margele hipnotizatoare care-si fac singure vant cu gene uriase(autonomie locala). dedesupt sunt niste scorpii, cu parul maciuca si limbi de sarpe. vor sa te rapuna, apoi tot ele te invata care-i taina, iti soptesc secretul celor doua butii. pentru ca, se stie, asta asteapta si ele: sa rapui harpia.
pentru biata fata proaspat imblanzita incepe apoi chinul asteptarii: fat-frumos pleaca la dracu-n praznic, sa caute fete de genari si sa incalice cai cu septe inimi, in timp ce prostuta jeleste rauri-rauri de amar. cand s-o intoarce, parca nici ochii-margele nu-l mai vad. au alunecat de multa vreme pe apa sambetei plansului ei. daca n-or sa-l mai recunoasca orbitele dezgolite? ce ne facem, fat-frumos?
apoi trecem la ce-i mai frumos. cum amesteca eminescu poveste, religie si poezie, genari si frati de cruce si pari care urla:cap,cap,cap! si cum stie el precis care-i rostul femeilor! stie ca supt chipul cel mai frumos si cositele impletite pana-n pamant, se ascude muma padurii( sanchi, ma-sa).
da, femeile sunt cele mai frumoase aratari, cu petece translucide si doua margele hipnotizatoare care-si fac singure vant cu gene uriase(autonomie locala). dedesupt sunt niste scorpii, cu parul maciuca si limbi de sarpe. vor sa te rapuna, apoi tot ele te invata care-i taina, iti soptesc secretul celor doua butii. pentru ca, se stie, asta asteapta si ele: sa rapui harpia.
pentru biata fata proaspat imblanzita incepe apoi chinul asteptarii: fat-frumos pleaca la dracu-n praznic, sa caute fete de genari si sa incalice cai cu septe inimi, in timp ce prostuta jeleste rauri-rauri de amar. cand s-o intoarce, parca nici ochii-margele nu-l mai vad. au alunecat de multa vreme pe apa sambetei plansului ei. daca n-or sa-l mai recunoasca orbitele dezgolite? ce ne facem, fat-frumos?
Friday, November 7, 2008
reteaua sociala a lu ruki
dragii mei,
mi-e greu sa cuprind cu mintea implicatiile acestei descoperiri, insa se pare ca suntem o retea sociala si trebuie sa invatam sa traim cu asta. niste domni patetici sustin ca lactobarul asta, cu linkurile de pe el sau spre el, poate fi catalogat sec: social network.
eu nu pot sa spun decat ca nu-i adevarat bre, sunt doar oameni peste oameni. cu unii n-am schimbat 2 vorbe in viata reala, pe altii ii vad zilnic si noptic, cu unii m-am culcat, de unii am fost sau sunt indragostita, cativa ma enerveaza la culme, o pereche ma inspira la facut copii ciufuliti, cu vreo 2 as povesti la nesfarsit despre carti, parca asta-i problema! toti scriu fain, sau fac fotografii exact asa cum trebuie, asculta muzici turbate si molipsitoare, sau deseneaza cu maini precise.
apoi ar mai fi si cititorii, ai far' de blog. empatizeaza, astepta, lauda, discuta, sfatuiesc. sigur, sa nu-i uit pe obsedatii care fac sectiuni pe forum despre lapte, vreo 2-3 refuzati pentru care trebuie sa mint periodic povestind despre iubiti fictivi.
de ce sa ne apucam sa risarciuim oamenii astia ba? ucidem toata poezia!
mi-e greu sa cuprind cu mintea implicatiile acestei descoperiri, insa se pare ca suntem o retea sociala si trebuie sa invatam sa traim cu asta. niste domni patetici sustin ca lactobarul asta, cu linkurile de pe el sau spre el, poate fi catalogat sec: social network.
eu nu pot sa spun decat ca nu-i adevarat bre, sunt doar oameni peste oameni. cu unii n-am schimbat 2 vorbe in viata reala, pe altii ii vad zilnic si noptic, cu unii m-am culcat, de unii am fost sau sunt indragostita, cativa ma enerveaza la culme, o pereche ma inspira la facut copii ciufuliti, cu vreo 2 as povesti la nesfarsit despre carti, parca asta-i problema! toti scriu fain, sau fac fotografii exact asa cum trebuie, asculta muzici turbate si molipsitoare, sau deseneaza cu maini precise.
apoi ar mai fi si cititorii, ai far' de blog. empatizeaza, astepta, lauda, discuta, sfatuiesc. sigur, sa nu-i uit pe obsedatii care fac sectiuni pe forum despre lapte, vreo 2-3 refuzati pentru care trebuie sa mint periodic povestind despre iubiti fictivi.
de ce sa ne apucam sa risarciuim oamenii astia ba? ucidem toata poezia!
Tuesday, November 4, 2008
Monday, November 3, 2008
toamna, doamna toamna
in fiecare dimineata imi zic: asta trebuie sa fie cea mai frumoasa zi de toamna! dimineata urmatoare o intrece.
astazi am plecat din curte cu marsul ingerilor in urechi. pe la jumatatea aleii ma prinde din urma refrenul linistitor. "we've got all the time in the world" si zau ca avem, zau ca avem! cum cantam eu cu negrul meu din alte timpuri, adunam in gand roiuri de frunze intrand si iesind prin luminis. cele asternute pe poteca veneau spre mine in valuri si unele, mai haotice si indraznete, in rotocoale. trageam cu ochiul in dreapta, unde mi se pare mie ca e padurea suedeza a camillei engman, mai ales cand abureste un strat superficial de ceata.
da, asta sigur e cea mai frumoasa zi de toamna. si eu eram cu 4 pisoi dupa mine (trei grasi colorati pe geanta mea preferata, unul pictat pe acel tricou- da, il port; l-am aruncat la gunoi si l-am cules de-acolo, pentru ca eu am inima, ba!) si saream ca Humpty Dumpty pe o melodie Coldplay. si aveam cerceii cu floarea-soarelui si eram frumoasa, desi nu-s deloc roscata, pentru ca zilele astea seman toamna.
astazi am plecat din curte cu marsul ingerilor in urechi. pe la jumatatea aleii ma prinde din urma refrenul linistitor. "we've got all the time in the world" si zau ca avem, zau ca avem! cum cantam eu cu negrul meu din alte timpuri, adunam in gand roiuri de frunze intrand si iesind prin luminis. cele asternute pe poteca veneau spre mine in valuri si unele, mai haotice si indraznete, in rotocoale. trageam cu ochiul in dreapta, unde mi se pare mie ca e padurea suedeza a camillei engman, mai ales cand abureste un strat superficial de ceata.
da, asta sigur e cea mai frumoasa zi de toamna. si eu eram cu 4 pisoi dupa mine (trei grasi colorati pe geanta mea preferata, unul pictat pe acel tricou- da, il port; l-am aruncat la gunoi si l-am cules de-acolo, pentru ca eu am inima, ba!) si saream ca Humpty Dumpty pe o melodie Coldplay. si aveam cerceii cu floarea-soarelui si eram frumoasa, desi nu-s deloc roscata, pentru ca zilele astea seman toamna.
Sunday, November 2, 2008
marge simpson si prietenii ei
dovada totala ca e ceva extrem de ciudat in codul genetic al familiei popa este visul sora-mii din ajun de ziua ei.
retineti, e vorba de o femeie respectabila, intelectuala care baga-n sperieti cel putin 10 cururi de americani pe zi cu intelegerea far' de sfarsit a limbii engleze, care i-a adus si un post frumusel de cadru didactic in N tarii noi.
e o tipa care-i ofera sotului o viata cum ne-am dori cu totii: "tu stai ba si citeste acolo, fa zdrang-zdrang la chitara, mai fumeaza un doamne-fereste, joaca-te umpic, ca ma ocup eu de gospodarie. facem cum spui tu, iubitule! da, sigur, mai luam un pisoi in loc sa facem noi unul".
aceasta doamna a visat incredibil de misto. se facea ca marge simpson in persoana ii strecura cateva vorbe, chiar in momentul inevitabilelor rezolutii de varsta proaspat inaintata. acest simbol al vietii de familie cu bune si cu rele, sot-copil si copii-copii, o sfatuia pe anca sa nu cumva sa asculte ce-i spune chris, sa faca ce crede ea ca e mai bine, ca asta habar n-are.
trag nadejde ca VISUL va schimba raportul de forte din cadrul familie wetzl. sor'mea nu e normala, e clar de ce-o iubesc asa mult. mi-e putin ciuda ca nu s-a prins nimic din tot ce zic eu de cativa ani, in schimb, cum apare un personaj de desene animate cu voce autoritara, pac! ascultam...ascultam..
retineti, e vorba de o femeie respectabila, intelectuala care baga-n sperieti cel putin 10 cururi de americani pe zi cu intelegerea far' de sfarsit a limbii engleze, care i-a adus si un post frumusel de cadru didactic in N tarii noi.
e o tipa care-i ofera sotului o viata cum ne-am dori cu totii: "tu stai ba si citeste acolo, fa zdrang-zdrang la chitara, mai fumeaza un doamne-fereste, joaca-te umpic, ca ma ocup eu de gospodarie. facem cum spui tu, iubitule! da, sigur, mai luam un pisoi in loc sa facem noi unul".
aceasta doamna a visat incredibil de misto. se facea ca marge simpson in persoana ii strecura cateva vorbe, chiar in momentul inevitabilelor rezolutii de varsta proaspat inaintata. acest simbol al vietii de familie cu bune si cu rele, sot-copil si copii-copii, o sfatuia pe anca sa nu cumva sa asculte ce-i spune chris, sa faca ce crede ea ca e mai bine, ca asta habar n-are.
trag nadejde ca VISUL va schimba raportul de forte din cadrul familie wetzl. sor'mea nu e normala, e clar de ce-o iubesc asa mult. mi-e putin ciuda ca nu s-a prins nimic din tot ce zic eu de cativa ani, in schimb, cum apare un personaj de desene animate cu voce autoritara, pac! ascultam...ascultam..
marsaliem? marsaliem!
draga de adela, e cel mai binevoitor om pe care-l cunosc. in 5 ani de zile cred c-am auzit-o spunand maxim 3 rautati. in rest, numai vorbe de incurajare si dovezi de pretuire. se incapataneaza sa vada jumatatea plina a paharului si asta cumva suspendata, deasupra jumatatii goale, evident.
astazi a trecut pe la mine si ii povesteam sleita de puteri ce se mai intampla spectaculos in viata lui ruki. comentariul ei a fost cam asa: "sunt mandra de tine; e drept, ai intrat in ceva bucluc zilele astea, dar uite ce frumos te-ai scos din toate. esti un om bun si matur." in conditiile astea, cum sa n-o iubesc eu pe adela?
astazi a trecut pe la mine si ii povesteam sleita de puteri ce se mai intampla spectaculos in viata lui ruki. comentariul ei a fost cam asa: "sunt mandra de tine; e drept, ai intrat in ceva bucluc zilele astea, dar uite ce frumos te-ai scos din toate. esti un om bun si matur." in conditiile astea, cum sa n-o iubesc eu pe adela?
in mandrie si prejudecata nu sunt gagii,domnule Zuckerman
aseara am vazut ed wood si mi-am adus aminte de ce am ales sa fiu eu si am refuzat diverse roluri care mi se ofera: prostuta, curva, carierista, snoaba, inaccesibila si altele.
pentru ca inocentii sunt singurii capabili de a fi fericiti. pentru ca sinceritatea e dezarmanta si daca nu ma vrei exact asa cum sunt eu, atunci nu ma vrei deloc.
ed si cu mine avem multe in comun: pasiunea pentru lucruri ingrozitor de proaste, pe care le iubim intr-atat incat se transforma in chestii geniale; in plus, si mie imi place sa ma imbrac in haine femeiesti din cand in cand.
cat despre viata mea de barbat, e acolo un rand care m-a facut sa ma scufund in cada de ras. atunci cand caroline benson, educata in anglia, ii scoate elevului sau preferat voabularul de golan la mezat, ii spune cu o luciditate care mie imi lipseste: "in mandrie si prejudecata nu sunt gagii, domnule Zuckerman". cred ca asta-i spilu', domnule Zuckerman.
unde esti, ba Darcy, ba?
pentru ca inocentii sunt singurii capabili de a fi fericiti. pentru ca sinceritatea e dezarmanta si daca nu ma vrei exact asa cum sunt eu, atunci nu ma vrei deloc.
ed si cu mine avem multe in comun: pasiunea pentru lucruri ingrozitor de proaste, pe care le iubim intr-atat incat se transforma in chestii geniale; in plus, si mie imi place sa ma imbrac in haine femeiesti din cand in cand.
cat despre viata mea de barbat, e acolo un rand care m-a facut sa ma scufund in cada de ras. atunci cand caroline benson, educata in anglia, ii scoate elevului sau preferat voabularul de golan la mezat, ii spune cu o luciditate care mie imi lipseste: "in mandrie si prejudecata nu sunt gagii, domnule Zuckerman". cred ca asta-i spilu', domnule Zuckerman.
unde esti, ba Darcy, ba?
Saturday, November 1, 2008
manute
eu sunt ruki, adica manute.
poate de-asta judec atat de mult cu ele.
daca te joci cu ele si-mi pui degetul mare si stang sa se lupte cu cel drept, imi iei pulsul si te ingrijorezi in privinta venei mele precipitate, atunci se cheama ca le-ai cerut prietenia, ca pe vremuri.
daca te tin de mana si, dintr-o data, degetele mele se retrag speriate, lasa-ma sa fug, ca stiu eu mai bine.
daca esti trist, dezamagit sau disperat, iti trag barbateste un pumn mai jos de umar si stii imediat ca-mi pasa si c-o rezolvam noi cumva.
daca sunt stoarsa de ultimul dram de putere si ma simt ingrozitor, intr-un loc plin de oameni de care vreau sa fug, e suficient sa ma tii de mana si sa-mi mangai degetele. e cel mai frumos lucru pe care poti sa-l faci si ma ingrijoreaza putin faptul ca tu habar n-ai cate imi spun mie mainile.
si, pentru ca oamenii cu ghinion sunt si cei mai norocosi cu putinta, mana mea stanga a primit un sarut, scurt si neasteptat, chiar in fata portii. multumesc.
poate de-asta judec atat de mult cu ele.
daca te joci cu ele si-mi pui degetul mare si stang sa se lupte cu cel drept, imi iei pulsul si te ingrijorezi in privinta venei mele precipitate, atunci se cheama ca le-ai cerut prietenia, ca pe vremuri.
daca te tin de mana si, dintr-o data, degetele mele se retrag speriate, lasa-ma sa fug, ca stiu eu mai bine.
daca esti trist, dezamagit sau disperat, iti trag barbateste un pumn mai jos de umar si stii imediat ca-mi pasa si c-o rezolvam noi cumva.
daca sunt stoarsa de ultimul dram de putere si ma simt ingrozitor, intr-un loc plin de oameni de care vreau sa fug, e suficient sa ma tii de mana si sa-mi mangai degetele. e cel mai frumos lucru pe care poti sa-l faci si ma ingrijoreaza putin faptul ca tu habar n-ai cate imi spun mie mainile.
si, pentru ca oamenii cu ghinion sunt si cei mai norocosi cu putinta, mana mea stanga a primit un sarut, scurt si neasteptat, chiar in fata portii. multumesc.
Friday, October 31, 2008
gata
aseara a fost foarte bine. am gatit, am baut, am mancat si-am cantat cu ioana si mo si iubitii lor. si am facut-o un tangou de mare spectacol pe draga de ioana.
am primit si un cadou pentru ziua mea stelara. la un moment dat, va trebui sa ma pun si sa fac un bilant: cate bune si cate rele mi-a adus mie ziua asta stelara.
desi ne cunoastem foarte putin, a fost ceva acolo. m-au coplesit micile atentii (si shoot-urile cu vodka, recunosc). e atat de bine sa iti petreci timp cu oameni pe care nu-i linistesti tu, te linistesc ei pe tine. pentru ca am obosit. nu mai pot sa ma gandesc la voi, va trebui sa conteze si ce simt eu de-acum. nu mai mediez, nu mai aspir energiile negative, nu mai sunt pisica voastra.
o sa incerc sa am grija si de mine.
am primit si un cadou pentru ziua mea stelara. la un moment dat, va trebui sa ma pun si sa fac un bilant: cate bune si cate rele mi-a adus mie ziua asta stelara.
desi ne cunoastem foarte putin, a fost ceva acolo. m-au coplesit micile atentii (si shoot-urile cu vodka, recunosc). e atat de bine sa iti petreci timp cu oameni pe care nu-i linistesti tu, te linistesc ei pe tine. pentru ca am obosit. nu mai pot sa ma gandesc la voi, va trebui sa conteze si ce simt eu de-acum. nu mai mediez, nu mai aspir energiile negative, nu mai sunt pisica voastra.
o sa incerc sa am grija si de mine.
Wednesday, October 29, 2008
sa mori tu!
in fiecare zi, Liviu Dumitrascu ma sfatuieste ca un tata:
"Nu este recomandat sa uimesti
intervievatorul cu o aparitie glamour, dupa ultimele tendinte ale modei. Secretul este sa arati profesional. Evita extremele.
Un costum este intotdeauna adecvat unui interviu, chiar daca mediul firmei pare sa fie unul relaxat, in care toata lumea poarta jeans si tricouri. Desi poate parea ciudat, exista in continuare un numar alarmant de intervievatori – atat barbati, cat si femei – care se simt mai confortabil in fata unei intervievate care poarta fusta, decat un costum cu pantaloni.
Costumele trebuie sa fie uni: negre, gri inchis sau bleumarin, sau cu modele discrete. Costumele negre clasice sunt cele mai indicate.
Camasile sau bluzele nu trebuie sa fie in culori tipatoare; albul si albastru sunt mai sigure -denota profesionalism.
In ceea ce priveste hainele noi sau incaltamintea, poarta-le mai intai prin casa, inaintea interviului, pentru a evita eventualele disconforturi.
Evita, de asemenea, parfumurile, deodorantele sau aftershaveurile puternice. Poarta cat mai putine bijuterii si accesorii. Da impresia unei persoane pe placul tuturor."
auzi ba, cu dragostea cum sa fac sa iasa bine?
"Nu este recomandat sa uimesti
intervievatorul cu o aparitie glamour, dupa ultimele tendinte ale modei. Secretul este sa arati profesional. Evita extremele.
Un costum este intotdeauna adecvat unui interviu, chiar daca mediul firmei pare sa fie unul relaxat, in care toata lumea poarta jeans si tricouri. Desi poate parea ciudat, exista in continuare un numar alarmant de intervievatori – atat barbati, cat si femei – care se simt mai confortabil in fata unei intervievate care poarta fusta, decat un costum cu pantaloni.
Costumele trebuie sa fie uni: negre, gri inchis sau bleumarin, sau cu modele discrete. Costumele negre clasice sunt cele mai indicate.
Camasile sau bluzele nu trebuie sa fie in culori tipatoare; albul si albastru sunt mai sigure -denota profesionalism.
In ceea ce priveste hainele noi sau incaltamintea, poarta-le mai intai prin casa, inaintea interviului, pentru a evita eventualele disconforturi.
Evita, de asemenea, parfumurile, deodorantele sau aftershaveurile puternice. Poarta cat mai putine bijuterii si accesorii. Da impresia unei persoane pe placul tuturor."
auzi ba, cu dragostea cum sa fac sa iasa bine?
Monday, October 27, 2008
stiinta somnului
descoperire epocala:cel mai bun film pentru insomniaci e science of sleep.
il stiu, pe filmul asta il stiu. as putea sa va spun care e replica cea mai stupida ("you're dead, you have lost the battle to cancer") si imi va fi mai greu sa ma hotarasc la cea mai frumoasa (cred ca e aia cand ii da cadou tipei masina de intors in timp-tors in timp-tors in timp si ea intreaba cu ce ocazie primeste un cadou si el ii zice" because for the occasion that i find you pretty" si apoi ea da cu batu-n balta si el zice" ok, maybe you don't deserve it, give it back"). imi plac paturile pe care alearga animale salbatice si faptul ca, in cele mai triste momente, gagiul ii spune ca ii plac tatele ei. and i laof za goat on za cliff. si, ca orice dobitoaca autentica, ma vad sub un costum pisicesc inganand " if you rescue me, i'll be your friend forever. "
acum o sa-l vad a doua oara, pentru ca, dupa o binemeritata ora de somn, m-am trezit dintr-un vis extrem de trist si straniu, fara nicio legatura cu dioramele lui gondry. imi gasisem un partener de fotbal, dar fotbal american pentru ca mingea era oarecum ovala. era un pustan de vreo 7 ani, brunet, cu gaura intr-o nara, fapt pentru care i-am instalat acolo un cercel. in timp ce ne minunam noi de pajistea inundata in nocturna si tarait de greieri, apare o doamna care lamureste ca am nimerit in noaptea in care mortii se intorc sa-i vada pe cei dragi si de-aia s-au pus greierii pe cantat. mi s-a parut atat de trist ca am visat sambata mortilor laolalta cu pustanul mei amator de fotbal american si zgomotul meu preferat , incat m-am trezit imediat.
ce greu se adoarme in ziua de azi si cum ne mai trezim noi cu picioarele in frigider!
il stiu, pe filmul asta il stiu. as putea sa va spun care e replica cea mai stupida ("you're dead, you have lost the battle to cancer") si imi va fi mai greu sa ma hotarasc la cea mai frumoasa (cred ca e aia cand ii da cadou tipei masina de intors in timp-tors in timp-tors in timp si ea intreaba cu ce ocazie primeste un cadou si el ii zice" because for the occasion that i find you pretty" si apoi ea da cu batu-n balta si el zice" ok, maybe you don't deserve it, give it back"). imi plac paturile pe care alearga animale salbatice si faptul ca, in cele mai triste momente, gagiul ii spune ca ii plac tatele ei. and i laof za goat on za cliff. si, ca orice dobitoaca autentica, ma vad sub un costum pisicesc inganand " if you rescue me, i'll be your friend forever. "
acum o sa-l vad a doua oara, pentru ca, dupa o binemeritata ora de somn, m-am trezit dintr-un vis extrem de trist si straniu, fara nicio legatura cu dioramele lui gondry. imi gasisem un partener de fotbal, dar fotbal american pentru ca mingea era oarecum ovala. era un pustan de vreo 7 ani, brunet, cu gaura intr-o nara, fapt pentru care i-am instalat acolo un cercel. in timp ce ne minunam noi de pajistea inundata in nocturna si tarait de greieri, apare o doamna care lamureste ca am nimerit in noaptea in care mortii se intorc sa-i vada pe cei dragi si de-aia s-au pus greierii pe cantat. mi s-a parut atat de trist ca am visat sambata mortilor laolalta cu pustanul mei amator de fotbal american si zgomotul meu preferat , incat m-am trezit imediat.
ce greu se adoarme in ziua de azi si cum ne mai trezim noi cu picioarele in frigider!
prietenului meu
imi pare rau. stiu ca tie iti trebuia un prieten, nu un taur cu ascendent in leu si luna in scorpion care sa pofteasca la tine din punct de vedere romantic. asta-ti mai lipsea, bietul de tine!
stiu ca te-am speriat. de obicei ma controlez, nu fac declaratii din astea. eu nu stiu cum sa ma comport cu barbatii care imi plac, asa ca nu ma comport deloc si gata. maximum a ceea ce am facut pana acum a fost sa iau de mana un baiat, dupa ce am stat o zi jumatate de vorba. ah, ar mai fi si faza aia in care m-am asezat in bratele unuia, insa nu se pune pentru ca bausem prea mult vin cu scortisoara si am crezut ca ma pun pur si simplu in fotoliu; am fost foarte surprinsa cand fotoliul m-a mangaiat pe o mana.
acum nu stiu ce m-a apucat, dar m-a apucat prost. tu aveai nevoie de un prieten, nu de un taur cu ascendent in leu si luna in scorpion care sa pofteasca la tine din punct de vedere romantic. iarta-ma, din momentul asta incetez. promit.
stiu ca te-am speriat. de obicei ma controlez, nu fac declaratii din astea. eu nu stiu cum sa ma comport cu barbatii care imi plac, asa ca nu ma comport deloc si gata. maximum a ceea ce am facut pana acum a fost sa iau de mana un baiat, dupa ce am stat o zi jumatate de vorba. ah, ar mai fi si faza aia in care m-am asezat in bratele unuia, insa nu se pune pentru ca bausem prea mult vin cu scortisoara si am crezut ca ma pun pur si simplu in fotoliu; am fost foarte surprinsa cand fotoliul m-a mangaiat pe o mana.
acum nu stiu ce m-a apucat, dar m-a apucat prost. tu aveai nevoie de un prieten, nu de un taur cu ascendent in leu si luna in scorpion care sa pofteasca la tine din punct de vedere romantic. iarta-ma, din momentul asta incetez. promit.
Sunday, October 26, 2008
bascov, mon amour
bascovul s-a stramtat mult. atat de tare, incat a trebuit sa fac un numar periculos de echilibristica pe bordurile nou montate, cu masinile vajaind in stanga mea. bine ca erau bine montate!
podul de nepiatra care m-a necajit peste masura zilele astea a ciuntit nedrept din curtile oamenilor. ganditi-va la locul prin care ati trecut de cele mai multe ori in viata voastra. dintr-o data, un strat zdravan din el dispare si te trezesti fata in fata cu un miez despre care nu stiai nimic. acum vad limpede in bataturile bietilor gospodari, pot sa ating cu usurinta chilotii de pe sarme, pot servi o bere din fuga, numai ridicand cu subanteles geamul masinii, chiar prin fereastra de la "doi castani", afacerea fostei familii buca, actualmente ionescu. cum ii spuneam eu cuiva, de cand cu largirea asta de autostrada, am senzatia ca trag cu ochiul in intimitatile bascovenilor si zau ca nu-mi doresc asta. familia popa e ocolita de fenomen- in dreptul casei mele se face un sens giratoriu s-atat. in plus, sunt cu casa in fundul curtii, sarma noastra de rufe e la adapost.
acasa e bine. mama cam imbatraneste si e foarte trist. am reusit sa vorbesc cu frate-meu. un cretin, da' e al meu si il iubesc. am avut senzatia aia ca a ajuns ceva la el, in sfarsit. am reusit sa-l scot pana in bucatarie, la o tigara. e lucru mare, o sa mai incerc. dictatorul s-a facut cat un porc, a scapat din hormoniada aia incredibila. si a adoptat un puiut mic-mic si sperios-sperios, un ghemotoc din cap pana-n picioare. florile mamei sunt impresionante, ea la fel. pe silvio il iubesc, si-a amanat plecarea numai ca sa ma vada.
luci a luat-o razna: are telefon, cu tot cu manele de la colegi, insa asculta youtub-uri super-rock cu spiderman. maica-sa zice ca e ok, macar nu-i guta sau ceva. si e geloasa foc: golanul are o iubita. citat " e cam nesimtita aia mica, il pupa in fata mea". presimt ca peste vreo 5 ani il pazeste cu maturoiul, femeie nebuna ce e!
drumul inapoi a fost incredibil. nu vi-l zic, l-am povestit deja cuiva si e suficient.
daca ai ajuns pana aici cu cititul si te intrebi de ce nu esti in carti, iata explicatia: barbatii se cuceresc greu de tot in ziua de azi; nu mai e pac-pac, ca pe vremuri; normal, trebuie sa fac pe inaccesibila. dupa cum ai vazut, nici nu te bag in seama. nu,nu,nu, deloc!
podul de nepiatra care m-a necajit peste masura zilele astea a ciuntit nedrept din curtile oamenilor. ganditi-va la locul prin care ati trecut de cele mai multe ori in viata voastra. dintr-o data, un strat zdravan din el dispare si te trezesti fata in fata cu un miez despre care nu stiai nimic. acum vad limpede in bataturile bietilor gospodari, pot sa ating cu usurinta chilotii de pe sarme, pot servi o bere din fuga, numai ridicand cu subanteles geamul masinii, chiar prin fereastra de la "doi castani", afacerea fostei familii buca, actualmente ionescu. cum ii spuneam eu cuiva, de cand cu largirea asta de autostrada, am senzatia ca trag cu ochiul in intimitatile bascovenilor si zau ca nu-mi doresc asta. familia popa e ocolita de fenomen- in dreptul casei mele se face un sens giratoriu s-atat. in plus, sunt cu casa in fundul curtii, sarma noastra de rufe e la adapost.
acasa e bine. mama cam imbatraneste si e foarte trist. am reusit sa vorbesc cu frate-meu. un cretin, da' e al meu si il iubesc. am avut senzatia aia ca a ajuns ceva la el, in sfarsit. am reusit sa-l scot pana in bucatarie, la o tigara. e lucru mare, o sa mai incerc. dictatorul s-a facut cat un porc, a scapat din hormoniada aia incredibila. si a adoptat un puiut mic-mic si sperios-sperios, un ghemotoc din cap pana-n picioare. florile mamei sunt impresionante, ea la fel. pe silvio il iubesc, si-a amanat plecarea numai ca sa ma vada.
luci a luat-o razna: are telefon, cu tot cu manele de la colegi, insa asculta youtub-uri super-rock cu spiderman. maica-sa zice ca e ok, macar nu-i guta sau ceva. si e geloasa foc: golanul are o iubita. citat " e cam nesimtita aia mica, il pupa in fata mea". presimt ca peste vreo 5 ani il pazeste cu maturoiul, femeie nebuna ce e!
drumul inapoi a fost incredibil. nu vi-l zic, l-am povestit deja cuiva si e suficient.
daca ai ajuns pana aici cu cititul si te intrebi de ce nu esti in carti, iata explicatia: barbatii se cuceresc greu de tot in ziua de azi; nu mai e pac-pac, ca pe vremuri; normal, trebuie sa fac pe inaccesibila. dupa cum ai vazut, nici nu te bag in seama. nu,nu,nu, deloc!
Saturday, October 25, 2008
ziua stelara a trecut
nu mai pot sa scriu nimic intelept, nici sa scrijelesc. imi pare rau.
ziua stelara a trecut.
ziua stelara a trecut.
Friday, October 24, 2008
Thursday, October 23, 2008
ruchi, de ce plangi ca o vaca?
circa sapte minute am avut azi timp de o tragedie personala. nu inteleg cum un om se poate simti amenintat de mine sau cum umilirea mea in fata colegilor ii poate produce o satisfactie. cand am ajuns genul de om care sa te imbie sa faci asa ceva?
noi, oamenii care ne dam demisia din principiu, n-o sa fim niciodata fericiti. e un concept total gresit pentru lumea de cacat in care traim. cred ca prefer salariul de librar, ala indecent de mic. daca o sa vrea cineva vreodata sa lucrez in advertising sau alt domeniu la fel de scabros, atunci sa faca bine sa scoata un salariu indecent de mare.
si m-am indragostit. ce de obicei, de cel mai nepotrivit om din univers. cel mai trist lucru e ca nu puteam inventa un om mai potrivit.
noi, oamenii care ne dam demisia din principiu, n-o sa fim niciodata fericiti. e un concept total gresit pentru lumea de cacat in care traim. cred ca prefer salariul de librar, ala indecent de mic. daca o sa vrea cineva vreodata sa lucrez in advertising sau alt domeniu la fel de scabros, atunci sa faca bine sa scoata un salariu indecent de mare.
si m-am indragostit. ce de obicei, de cel mai nepotrivit om din univers. cel mai trist lucru e ca nu puteam inventa un om mai potrivit.
Wednesday, October 22, 2008
cum mi-am dat seama ca mai exista o speranta si pentru noi
dragii mei tristi,
o sa fim bine. vom gasi un om care sa ne iubeasca asa cum suntem noi (si cum mai suntem noi de minunati, nici nu va dati seama). vom gasi o slujba mai misto decat mistoul, pentru ca noi, ca si duduile cu tratamente faciale, meritam. o sa fim fericiti, ascultati-ma voi pe mine!
un domn de 37 de ani din iasi a fugit deunazi din batatura pentru ca a citit in ziare ca madonna, iubita sa dintotdeauna, trece printr-o perioada grea si n-o mai vrea ciufutul ala cu aere- stiti voi, scotianul retardat emotional. sigur, a fost gasit zacand intr-un sant(era viu, ba fatalistilor!), la cativa km de satul lui. important e c-o iubeste si ca lasa totul pentru ea. ganditi-va ca vorbim totusi despre o femeie zbarcita, nu foarte intreaga la minte, cu convingeri religioase de neclintit.
d-asta zic, exista speranta.
o sa fim bine. vom gasi un om care sa ne iubeasca asa cum suntem noi (si cum mai suntem noi de minunati, nici nu va dati seama). vom gasi o slujba mai misto decat mistoul, pentru ca noi, ca si duduile cu tratamente faciale, meritam. o sa fim fericiti, ascultati-ma voi pe mine!
un domn de 37 de ani din iasi a fugit deunazi din batatura pentru ca a citit in ziare ca madonna, iubita sa dintotdeauna, trece printr-o perioada grea si n-o mai vrea ciufutul ala cu aere- stiti voi, scotianul retardat emotional. sigur, a fost gasit zacand intr-un sant(era viu, ba fatalistilor!), la cativa km de satul lui. important e c-o iubeste si ca lasa totul pentru ea. ganditi-va ca vorbim totusi despre o femeie zbarcita, nu foarte intreaga la minte, cu convingeri religioase de neclintit.
d-asta zic, exista speranta.
mi-e drag de voi, ba!
ce mi-ar placea sa am un carut din ala fain de inghetata si sa stau toata ziulica sa impart bunatati oamenilor tristi!
numai eu as sti reteta exacta a cremei-care-te-face-sa-uiti, cu umplutura-de-veselit si sirop-de-facut-hop-hop.
si as avea si o pereche de clopotei, astfel ca voi m-ati auzi de la mare departare si ati goni pe scari pana la mine.
si nicio suparare nu ar ramane fara leac, si niciun om trist neimbratisat si doftoricit cu bunatate rece si insiropata.
numai eu as sti reteta exacta a cremei-care-te-face-sa-uiti, cu umplutura-de-veselit si sirop-de-facut-hop-hop.
si as avea si o pereche de clopotei, astfel ca voi m-ati auzi de la mare departare si ati goni pe scari pana la mine.
si nicio suparare nu ar ramane fara leac, si niciun om trist neimbratisat si doftoricit cu bunatate rece si insiropata.
si sa facem inca una pentru gagica mea
la cererea publicului spectator, un post relaxant si onorific.
aseara am auzit vorba mare: cica fotbalistii nostri sufera din cauza de lipsa de mentalitate. asta e si sursa problemelor noastre, ale nefotbalistilor: n-avem mentalitate frate, e evident!
prin urmare, propun un ghid mic de how to acquire mentality, asa, pe scurteanu, in minunatii 10 pasi care ne-au consacrat:
1. cunoaste mentalitatea
2. imprieteneste-te cu mentalitatea
3. iubeste mentalitatea
4. iart-o pentru tot ce-a facut pentru tine
5. iart-o mai ales pentru lucrurile pe care nu le-a facut pentru tine
6. impaca-te cu mentalitatea ta, eventual faceti sex
7. raceste putin relatia cu mentalitatea, pentru ca te consuma inutil
8. fa-o sa creada ca totusi a ramas cea mai importanta pentru tine
9. in paralel, creaza-ti legaturi cu mai multe idei abstracte, altele decat "mentalitatea"
10. posed-o frate, de acum e numai a ta
ei, te-am lamurit?
aseara am auzit vorba mare: cica fotbalistii nostri sufera din cauza de lipsa de mentalitate. asta e si sursa problemelor noastre, ale nefotbalistilor: n-avem mentalitate frate, e evident!
prin urmare, propun un ghid mic de how to acquire mentality, asa, pe scurteanu, in minunatii 10 pasi care ne-au consacrat:
1. cunoaste mentalitatea
2. imprieteneste-te cu mentalitatea
3. iubeste mentalitatea
4. iart-o pentru tot ce-a facut pentru tine
5. iart-o mai ales pentru lucrurile pe care nu le-a facut pentru tine
6. impaca-te cu mentalitatea ta, eventual faceti sex
7. raceste putin relatia cu mentalitatea, pentru ca te consuma inutil
8. fa-o sa creada ca totusi a ramas cea mai importanta pentru tine
9. in paralel, creaza-ti legaturi cu mai multe idei abstracte, altele decat "mentalitatea"
10. posed-o frate, de acum e numai a ta
ei, te-am lamurit?
Monday, October 20, 2008
sifonierul scartaie de nebun, nu-i asa?
nu dorm bine cand nu esti acasa. acum, dupa casa somnului, se pare ca am tot felul de idei absurde: ca visez nesfarsit timp de doua melodii, ca pic de somn in timpul unei discutii, ca am o insomnie hotarata si autentica.
am incercat bai fierbinti la picioare, pentru ca slaba circulatie a sangelui si senzatia asta stranie de teama sunt nedespartite. am incercat sa-mi ocup mintea cu lucruri simple si migaloase, de-asta tastez acum cu unghii rosii pe jumatate uscate. zau ca nu merge nimic!
jazz-ul nu ma ajuta nici el. am avut o surpriza placuta insa: in timp ce-mi puneam in functiune metoda imbatabila- cele mai frumoase amintiri cu putinta- si mi-au sarit in fata zeci de priviri de-ale lui tudor, am devenit foarte frustrata: sunt oameni care m-au vazut zile in sir si n-au reusit sa-mi lase macar o urma placuta, buna de folosit ca arma impotriva celui mai urat urat. si m-a pocnit: eram la mama si mi-a gasit masina de scris verde-brotac. mare mirare, mai avea o umbra e tus. a inceput sa scrie greoi- literele nu prea se lasau tiparite- cu multime de greseli. se putea deslusi totusi un raport amanuntit al agentului secret prizonier in casa spioanei ruxi. foaia impaturita zdrenturos a scapat de "marea curatenie" pentru ca se ascundea netrebnica printre hartiile mele de la birou. cand am gasit-o, era deja prea tarziu. furia trecuse . o am si acum. demn de retinut ca episodul s-a intamplat intre un reparat de clanta si o revizie a closetului, deci vorbim de un week-end cu adevarat reusit. eu sunt partial eliberata- am reusit sa-mi amintesc macar un lucru cu totul si cu totul frumos de-atunci.
mai ramane spaima de-acum. nu pot sa dorm nicicum si..(.stai asa ca-mi raspunde ana, de la capatul celalalt al messengerului si al lumii...doamne, ce bine e sa ti se inroseasca o portiune mica a monitorului, plus pac-pac-ul linistitor.)
...si ma gandeam ce bine ar fi sa ai un om cu care sa faci un pact: la orice ora te-as suna, tu sa-mi raspunzi. eu sa-ti zic de ce sunt rau, sau speriata, sau de ce nu pot sa dorm. si tu sa-mi spui o poveste si eu sa adorm. si invers, sigur ca si invers! ultima oara cand am sunat pe cineva la o ora stranie pentru ca ma taiasem in podul palmei si eram singura in casa si ma gandeam "de ce sunt eu singura in casa, taiata la mana, in loc sa fiu cu tine?", a raspuns de la un party dubios, reamintindu-mi de ce eram eu singura in casa si nu cu el. l-am rugat frumos si mi-a spus o poveste atat de urata si deprimanta si scurta si gresita, cu o omida care murea la sfarsit, normal.
deci vreau un numar de telefon al unui om care se lasa deranjat noaptea pe la 2-3 si care stie snoave si asa, fara omidute care mor dupa doua minute.
am incercat bai fierbinti la picioare, pentru ca slaba circulatie a sangelui si senzatia asta stranie de teama sunt nedespartite. am incercat sa-mi ocup mintea cu lucruri simple si migaloase, de-asta tastez acum cu unghii rosii pe jumatate uscate. zau ca nu merge nimic!
jazz-ul nu ma ajuta nici el. am avut o surpriza placuta insa: in timp ce-mi puneam in functiune metoda imbatabila- cele mai frumoase amintiri cu putinta- si mi-au sarit in fata zeci de priviri de-ale lui tudor, am devenit foarte frustrata: sunt oameni care m-au vazut zile in sir si n-au reusit sa-mi lase macar o urma placuta, buna de folosit ca arma impotriva celui mai urat urat. si m-a pocnit: eram la mama si mi-a gasit masina de scris verde-brotac. mare mirare, mai avea o umbra e tus. a inceput sa scrie greoi- literele nu prea se lasau tiparite- cu multime de greseli. se putea deslusi totusi un raport amanuntit al agentului secret prizonier in casa spioanei ruxi. foaia impaturita zdrenturos a scapat de "marea curatenie" pentru ca se ascundea netrebnica printre hartiile mele de la birou. cand am gasit-o, era deja prea tarziu. furia trecuse . o am si acum. demn de retinut ca episodul s-a intamplat intre un reparat de clanta si o revizie a closetului, deci vorbim de un week-end cu adevarat reusit. eu sunt partial eliberata- am reusit sa-mi amintesc macar un lucru cu totul si cu totul frumos de-atunci.
mai ramane spaima de-acum. nu pot sa dorm nicicum si..(.stai asa ca-mi raspunde ana, de la capatul celalalt al messengerului si al lumii...doamne, ce bine e sa ti se inroseasca o portiune mica a monitorului, plus pac-pac-ul linistitor.)
...si ma gandeam ce bine ar fi sa ai un om cu care sa faci un pact: la orice ora te-as suna, tu sa-mi raspunzi. eu sa-ti zic de ce sunt rau, sau speriata, sau de ce nu pot sa dorm. si tu sa-mi spui o poveste si eu sa adorm. si invers, sigur ca si invers! ultima oara cand am sunat pe cineva la o ora stranie pentru ca ma taiasem in podul palmei si eram singura in casa si ma gandeam "de ce sunt eu singura in casa, taiata la mana, in loc sa fiu cu tine?", a raspuns de la un party dubios, reamintindu-mi de ce eram eu singura in casa si nu cu el. l-am rugat frumos si mi-a spus o poveste atat de urata si deprimanta si scurta si gresita, cu o omida care murea la sfarsit, normal.
deci vreau un numar de telefon al unui om care se lasa deranjat noaptea pe la 2-3 si care stie snoave si asa, fara omidute care mor dupa doua minute.
Sunday, October 19, 2008
post despre irealitate geo-politca si religioasa
papadiile sunt foarte bune in salata. sau ca mijloc deloc omotie. ele pot fi purtate in port-geanta, portfard, sau portjartier. sau dichisite cu ceapa, ulei maslinos si sare grunjoasa.
ursii panda nascuti in vest mananca multe papadii, bine-crescute pe langa sosele. asta din cauza cu feng-shui-ul afecteaza orientarea gastro-intestinala ca micutilor uriasi.
dar ursii panda din vest se mai dau in vant si dupa salatile de untisor. despre asta nu va pot vorbi la nivel culinar, pentru ca nu detin toate datele. sa incepem o noua propozitie despre ursii panda din vest.
acestora le place sa cante la acordeon in timp ce un grup de francezi ii asculta cu gura cascata. dansii habar n-au ca sunt pe cale sa se inece cu dumicati zdraveni, pentru ca legea karmei spune ca"plati-va cel ce se holba la ursii panda din vest, mai ales daca e un nationalist inversunat si pervers".
ursii panda din vest sunt protestanti. goana dupa bunastare insufleteste fiecare particica din trupsorul lor greoi si osanzit. de aceea, ei platesc instructori de gimnastica aerobica care-i bat la cap sa faca miscare in poienitele unde locuiesc.
ursii panda din vest sunt in dilema: sa tina cu obama in virtutea petelor negre, sau sa voteze intr-un final cu mccain, pentru ca fondul alb da tonul politic? macinati de ganduri contradictorii, ei sfarsec insa in fata unei creme fondue.
ursii panda din vest au vieti scurte, dar nobile. daca ar manca mai multe papadii...altul le-ar fi destinul! ar fugi incolo si incoace, ca gabriel dorobantu, iar talismanul de iubire nu s-ar mai preface in scrum!
ursii panda nascuti in vest mananca multe papadii, bine-crescute pe langa sosele. asta din cauza cu feng-shui-ul afecteaza orientarea gastro-intestinala ca micutilor uriasi.
dar ursii panda din vest se mai dau in vant si dupa salatile de untisor. despre asta nu va pot vorbi la nivel culinar, pentru ca nu detin toate datele. sa incepem o noua propozitie despre ursii panda din vest.
acestora le place sa cante la acordeon in timp ce un grup de francezi ii asculta cu gura cascata. dansii habar n-au ca sunt pe cale sa se inece cu dumicati zdraveni, pentru ca legea karmei spune ca"plati-va cel ce se holba la ursii panda din vest, mai ales daca e un nationalist inversunat si pervers".
ursii panda din vest sunt protestanti. goana dupa bunastare insufleteste fiecare particica din trupsorul lor greoi si osanzit. de aceea, ei platesc instructori de gimnastica aerobica care-i bat la cap sa faca miscare in poienitele unde locuiesc.
ursii panda din vest sunt in dilema: sa tina cu obama in virtutea petelor negre, sau sa voteze intr-un final cu mccain, pentru ca fondul alb da tonul politic? macinati de ganduri contradictorii, ei sfarsec insa in fata unei creme fondue.
ursii panda din vest au vieti scurte, dar nobile. daca ar manca mai multe papadii...altul le-ar fi destinul! ar fugi incolo si incoace, ca gabriel dorobantu, iar talismanul de iubire nu s-ar mai preface in scrum!
recunoasteti?
Cea mai frumoasa fata
Am intalnit-o aseara in La Scena. Avea 21 de ani si parul prins in dreadlocks si ochii verzi si cercel in buza de jos si vorbea putin, cu glas mic si idei precise. Si eu, beat fiind, zdranganeam Beatles la pianina dezacordata de pe hol si ea a iesit urmata de prietenii ei si ma asculta pana cand mi-am dat seama ca ma asculta si m-am fastacit si am incurcat reul cu solul si am urlat ca in conditiile astea nu mai cant , ca eu nu am nevoie de public. Si dupa aia i-am cantat numai ei si numai prietenilor ei, de fapt numai ei, un cantec - mai exact "Feelings", laba aia de cantec frumos - si i-am zis ca e numai pentru ea si ca eu nu stiu sa cant dar ca e numai pentru ea si ca atata pot eu canta, doar atata. Si dupa aia, dupa ce-am terminat cantecul, toti 4 m-au aplaudat, ea si prietenii ei - doi baieti si o fata - si eu m-am apropiat de ea si am sarutat-o pe obraji si pe frunte si i-am multumit ca m-a lasat sa-i cant. Si ea a plecat ochii in jos si prietenii ei mi-au zis: "Acuma, daca tot o iubesti, ne ajuti s-o coboram pe scari?". Si am pus si eu mana si am coborat pe scari acel blestemat scaun cu rotile care ma face pe mine sa ma intreb de ce si pe tine sa crezi ca sunt un mare sau mic romancier si am dus-o toti 4 pana jos si ea si-a intors gatul paralizat si capul paralizat si, cu gura ei paralizata mi-a spus "Multumesc". Si ea e frumoasa si eu nu sunt si nici voi nu sunteti frumoase. Nu, nu sunteti. Deloc.
de la bradut, sensibilul bradut.
Friday, October 17, 2008
vise la pedala
unul dintre lucrurile care ne uneste pe iren si pe mine (da, o sa mor de mana unui obsedat de-al irenei, stiu) este faptul ca suntem ultimele persoane din lumea care nu stiu sa:
patineze
inoate
se dea rolele
si, cel mai important, mearga pe bicicleta.
(nu luati in seama nimic din ce-am scris pana acum. iren nu vrea sa se stie ca nu merge pe bicicleta. sssssssssstttttt!)
noptile trecute am visat ca stapaneam mestesugul. pedalam pentru prima data si nu am cazut deloc. era o siguranta extraordinara in miscarile mele. si precizie. si mergeam, si mergeam...pana cand m-am prins ca nu stiu cum sa ma opresc. lucru care ma amuza teribil in vis: "ha-ha, nu stiu cum sa pun frana! ha-ha". ce-o mai fi si asta?
imi imaginez ca dadeam din picioare in draci pe sub patura, ca asa fac mereu: tresar, ma ridic in miezul noptii precum un zombi si spariu lumea. bine ca eram singura in pat, altfel se ducea dracu totul din punct de vedere romantic.
asa de fain a fost, incat pun pariu ca experienta reala va fi o dezamagire. la fel si cu apa: nu stiu sa inot, dar am niste vise incredibil de intense care se petrec sub apa, ca si cum as fi fost o vietate din adancuri. cele mai fericite momente pe care le-am trait nu sunt legate de marea dragoste sau alte dulcegarii. e vorba despre senzatia pe care am avut-o odata, la o mare gripa, cand am lesinat in cada. m-am pomenit sub o apa turcoaz; alunecam atat de firesc si linistit, ma apropiam incet de suprafata, iar pe deasupra mea trecea o barcuta frumos sculptata cu un amerindian in ea (tocmai citeam o carte despre conchistadori). apoi am simtit ca sunt trasa brusc din apa, ma sufocam zgomotos si m-am trezit horcaind pentru ca nu mai stiam sa respir in afara apei. cineva trantea apa rece pe mine si tipa "ruchi-ruchi".
patineze
inoate
se dea rolele
si, cel mai important, mearga pe bicicleta.
(nu luati in seama nimic din ce-am scris pana acum. iren nu vrea sa se stie ca nu merge pe bicicleta. sssssssssstttttt!)
noptile trecute am visat ca stapaneam mestesugul. pedalam pentru prima data si nu am cazut deloc. era o siguranta extraordinara in miscarile mele. si precizie. si mergeam, si mergeam...pana cand m-am prins ca nu stiu cum sa ma opresc. lucru care ma amuza teribil in vis: "ha-ha, nu stiu cum sa pun frana! ha-ha". ce-o mai fi si asta?
imi imaginez ca dadeam din picioare in draci pe sub patura, ca asa fac mereu: tresar, ma ridic in miezul noptii precum un zombi si spariu lumea. bine ca eram singura in pat, altfel se ducea dracu totul din punct de vedere romantic.
asa de fain a fost, incat pun pariu ca experienta reala va fi o dezamagire. la fel si cu apa: nu stiu sa inot, dar am niste vise incredibil de intense care se petrec sub apa, ca si cum as fi fost o vietate din adancuri. cele mai fericite momente pe care le-am trait nu sunt legate de marea dragoste sau alte dulcegarii. e vorba despre senzatia pe care am avut-o odata, la o mare gripa, cand am lesinat in cada. m-am pomenit sub o apa turcoaz; alunecam atat de firesc si linistit, ma apropiam incet de suprafata, iar pe deasupra mea trecea o barcuta frumos sculptata cu un amerindian in ea (tocmai citeam o carte despre conchistadori). apoi am simtit ca sunt trasa brusc din apa, ma sufocam zgomotos si m-am trezit horcaind pentru ca nu mai stiam sa respir in afara apei. cineva trantea apa rece pe mine si tipa "ruchi-ruchi".
Thursday, October 16, 2008
scooby doo si prieteni sai
ieri ne-am intalinit (noi, prietenii lui scooby- doo) si am pus la cale o surpriza pentru bondoaca noastra preferata. i-am furisat pe supt paturi 23 de numere, plus ghidul colectiei. vinovat pentru captura e comanu.
in fata la studio am putut verifica exact cat de mare e zaru (mare om zaru asta, mare!) si cum eu nu sunt nici fata cu basca din metrou, nici aia din mecu' de la gara. sunt fata cu febra si trandafir roz-bombiniera.
de-abia astept sesiunea de scuipaturi de pe arcul de triumf! dilema mea e urmatoarea: se pune ca iesire in oras? daca da, cine dracu poarta dintii ai buni?
in fata la studio am putut verifica exact cat de mare e zaru (mare om zaru asta, mare!) si cum eu nu sunt nici fata cu basca din metrou, nici aia din mecu' de la gara. sunt fata cu febra si trandafir roz-bombiniera.
de-abia astept sesiunea de scuipaturi de pe arcul de triumf! dilema mea e urmatoarea: se pune ca iesire in oras? daca da, cine dracu poarta dintii ai buni?
Monday, October 13, 2008
oamenii obositi umbla cu doua perechi de chiloti pe ei
prin dreptul florareselor de la eroilor, extraordinara mea intuitie mi-a dezvaluit faptul ca am doua perechi de chiloti pe sub pantaloni. n-as putea sa explic de ce tocmai acolo, in intersectia urata si plina de oameni inciudati, m-a lovit senzatia: ruki, you're overdressed.
trezita la 5, dupa mai putin de 3 ore de somn, dupa adaugat vreo 15 slide-uri la prezentarea mea corporatista, dus la marea repezeala, ascultat o melodie batranicioasa, ma gandesc sa trag pe mine niste boxeri (conform politicii noastre de anti-exhibitionism, iren si cu mine ne acoperim cat de cat) si fug cu pantalonii la calcat.
umpic mai netezi, nenorocitii sa asaza pe mine cat pot ei de bine, ca sa-mi ascunda faptul ca dedesubturile mele pozeaza in superman. da-i cu mic dejun, fuga la metrou, casca in metrou, cobora di metrou, fa 3 pasi, bang!- revelatia.
si baga-te rukita intr-o ziua infecta in care alergi la propriu pe ditai tocurile de la agentie la studio si inapoi, bagi sedinta dupa sedinta si descurci deadline-uri in ultimul moment, asta cu doua perechi de chiloti pe tine.
apoi centrul ceh, ade si un film foarte bun, tu la fel: doua pe tine. faci cunostinta cu proful tau, actualmente just Valy, ceea ce iti certifica faptul ca ai trecut prin afacerile externe cu discretie maxima. si mai ai si doua perechi de chiloti pe tine, ratat-o!
uite-asa vine ora 11, termini de scris acest post deprimant, te duci sa dormi ca o vita, pentru ca maine la 9 jumate tre' sa te infiintezi la serviciu cu alte cacaturi creative si, da doamne, o singura pereche de chiloti pe tine.
acestea fiind spuse, ma duc sa-i dau jos!
trezita la 5, dupa mai putin de 3 ore de somn, dupa adaugat vreo 15 slide-uri la prezentarea mea corporatista, dus la marea repezeala, ascultat o melodie batranicioasa, ma gandesc sa trag pe mine niste boxeri (conform politicii noastre de anti-exhibitionism, iren si cu mine ne acoperim cat de cat) si fug cu pantalonii la calcat.
umpic mai netezi, nenorocitii sa asaza pe mine cat pot ei de bine, ca sa-mi ascunda faptul ca dedesubturile mele pozeaza in superman. da-i cu mic dejun, fuga la metrou, casca in metrou, cobora di metrou, fa 3 pasi, bang!- revelatia.
si baga-te rukita intr-o ziua infecta in care alergi la propriu pe ditai tocurile de la agentie la studio si inapoi, bagi sedinta dupa sedinta si descurci deadline-uri in ultimul moment, asta cu doua perechi de chiloti pe tine.
apoi centrul ceh, ade si un film foarte bun, tu la fel: doua pe tine. faci cunostinta cu proful tau, actualmente just Valy, ceea ce iti certifica faptul ca ai trecut prin afacerile externe cu discretie maxima. si mai ai si doua perechi de chiloti pe tine, ratat-o!
uite-asa vine ora 11, termini de scris acest post deprimant, te duci sa dormi ca o vita, pentru ca maine la 9 jumate tre' sa te infiintezi la serviciu cu alte cacaturi creative si, da doamne, o singura pereche de chiloti pe tine.
acestea fiind spuse, ma duc sa-i dau jos!
Friday, October 10, 2008
si eu, si tu, toti avem zile stelare
ZILNIC!!!
pentru cei care se intrebau ce-a vrut horoscopul meu sa-mi transmita, vestea proasta e ca zilele stelare sunt al dracului de obisnuite:
-dimineti ingrozitoare
-pranzuri suportabile, marcate totusi de experiente culinare nefericite
-oameni cu draci, oameni fara draci, scandal si omenie
-lucrat peste program
-topirea unui baton de zi banala in cascade de rasete cu iren
-caderea in reverie si somn porcesc cu un film misto in cap si un zambet cat toata ziua stelara pe buze.
nu am:
-castigat la 6/49
-facut o scurta excursie pe marte
-avut revelatia care-mi v-a schimba viata
-facut sex cu johnny deep
-inventat o masinarie foarte importante pentru oamenire, dar mai ales pentru mine, cum ar fi perpetuum vatum pe batzum.
cum o fi a doua zi dupa ziua stelara?
pentru cei care se intrebau ce-a vrut horoscopul meu sa-mi transmita, vestea proasta e ca zilele stelare sunt al dracului de obisnuite:
-dimineti ingrozitoare
-pranzuri suportabile, marcate totusi de experiente culinare nefericite
-oameni cu draci, oameni fara draci, scandal si omenie
-lucrat peste program
-topirea unui baton de zi banala in cascade de rasete cu iren
-caderea in reverie si somn porcesc cu un film misto in cap si un zambet cat toata ziua stelara pe buze.
nu am:
-castigat la 6/49
-facut o scurta excursie pe marte
-avut revelatia care-mi v-a schimba viata
-facut sex cu johnny deep
-inventat o masinarie foarte importante pentru oamenire, dar mai ales pentru mine, cum ar fi perpetuum vatum pe batzum.
cum o fi a doua zi dupa ziua stelara?
Wednesday, October 8, 2008
coaste de clestar
i n c e p u t
era odata, mai demult, un monstru care locuia intr-un trabant. era o casa perfecta, pana cand au inceput sa dispara piesele de schimb de pe piata, asa ca monstrul a fost nevoit sa se gandeasca la alternative ieftine, durabile si bune. astfel, a apelat la agentia spatiala si temporala a cainilor cu merdenele in masele, total imobiliari si in costum de astronaut. acestia i-au spus asa:
-dom'le nea fanica, ce casa vrei? una in care sa stai incovrigat in spatiu, cum era trabantul asta, dar proiectat astral, orbital si oriental in filosofie spre N?
si monstrul a zis:
-nu dom'nle, vreau doar o casa unde sa le fie coastelor astora cald -si a aratat spre minunatiile de coaste de clestar care frematau sub piele si glasuiau:"caldura, caldura, vrem sa bem caldura!". echipa de super-imobiliari cu merdenele in masele a calculat, a scazut, a adunat, a complicat, apoi iar a scazut si a adunat, pana la 0; seful lor, un caine de isprava pe nume puiucu, care-o tinuse in tinerete pe staraleta laica, cu care asculta carusso pe inelul lui saturn, de aici si obiceiul logodnei cu inel, a spus:
-domn'le, nu exista-asa ceva, ce vrei dumneata. vrei o casa cu frig la coaste? noi iti dam! ia reevalueaza-ti dorintele si obiceiurile ! ian d-aici o scobitoare, ca scobitul in masele scoate orice urma de merdenele si te ajuta la concentrare si flotari.
nemultumit, monstrul a plescait din buzele care n-atinsesra niciodata o merdenea, pentru ca nu existau merdnele in cartile de retete ale monstrilori, si-a luat coastele cu mana, le-a facut gramajoara, a legat o fundita si s-a pierdut aproape in zare, mai precis inapoi la trabantul sau.
cine umbla mult si bine prim padurile din jurul bucurestiului, poate vedea silueta unui trabant rapciugos, lipsit de piese de schimb, iar pe bancheta din spate va gasi numai praful si pulberea de monstru, plus grmajoara de coaste de clestar. ci orice casa sau masina veche, d-aia exista si n-a fost inca demolata sau ridicata, ca sa tina in ea ramasite de monstru dat cu diclofenac gel.
s f a r s i t*
*gasit nisa: de facut afaceri cu merdenele pentru monstri.
covaciu, treci la tabla!
derbedeul de covaciu ne face sa radem de fiecare data. imi aduce aminte de colegii mei din scoala primara cu care spargeam geamuri, faceam misto de fane sailor moon, organizam campoinate de scrima cu bidoane de cola si in general prestam orice tip de activitate care se lasa cu vanatai si gura pana la urechi.
in aceasta dimineata SUPERBA de toamna, in timp ce noi urlam pe potecuta" aaaar uuuuuui hiuuuuuumaaaaan", cu mult in fata noastra am identificat o doamna imbracata cu totul si cu totul in rosu si cu o peruca de roscovana. ne-am apropiat si am constatat:
1. ca peruca nu era peruca, ci chiar parul natural si nefericit al duamnei, pieptant cu cocoasa in crestet.
2. costumatia cu totul si cu totul rosie se compunea dintr-un pantalon+ o pelerina de vinilin, cu pattern solzos.
3. avea o fata de purcelusa piggy, cantarea o tona juma' si, vorba lui obama, avea ruj rosu pe rat.
la metrou, hopa si covaciu. cat isi PROCURA iren cartela de metrou, l-am pus la curent pe derbedeu: uite-asa-s-asa, am zarit o purcica, marii duamne! aliniati pe scarile de la metrou, am prins a observa ca al nostru covaciu e chiar in spatele ei si eu l-am intaratat: "feel it, touch it!". evident, ma refeream la materialul alunecos. ce face covaciu? pat-pat pe coafura purcelului. JUR!!!
am luat-o la sanatoasa, inecata in ras! bai covaciule, unde erai tu acum 10 ani?
in aceasta dimineata SUPERBA de toamna, in timp ce noi urlam pe potecuta" aaaar uuuuuui hiuuuuuumaaaaan", cu mult in fata noastra am identificat o doamna imbracata cu totul si cu totul in rosu si cu o peruca de roscovana. ne-am apropiat si am constatat:
1. ca peruca nu era peruca, ci chiar parul natural si nefericit al duamnei, pieptant cu cocoasa in crestet.
2. costumatia cu totul si cu totul rosie se compunea dintr-un pantalon+ o pelerina de vinilin, cu pattern solzos.
3. avea o fata de purcelusa piggy, cantarea o tona juma' si, vorba lui obama, avea ruj rosu pe rat.
la metrou, hopa si covaciu. cat isi PROCURA iren cartela de metrou, l-am pus la curent pe derbedeu: uite-asa-s-asa, am zarit o purcica, marii duamne! aliniati pe scarile de la metrou, am prins a observa ca al nostru covaciu e chiar in spatele ei si eu l-am intaratat: "feel it, touch it!". evident, ma refeream la materialul alunecos. ce face covaciu? pat-pat pe coafura purcelului. JUR!!!
am luat-o la sanatoasa, inecata in ras! bai covaciule, unde erai tu acum 10 ani?
Tuesday, October 7, 2008
despre cum stiu colegii de birou sa te loveasca exact acolo
nu e lucru curat ce se intampla: doua sensibilitati mari am si eu, iar barbatii din advertising ajung la ele cu un fler incredibil. daca ar nimeri si consumatorii la fel de bine, s-ar chema ca facem publicitate.
astazi episodul: ne plac mult copiii, pacat ca nu putem sa-i avem! dupa cum scriam deunazi si ma vait de ceva vreme, vreau-vrea-vreau 3 din astia, sa fie pe rosu turbat si rasfatat.
cand, la bere, s-o abatut asupra mea replica: "romi nu vrea copii, iar tu nu poti sa faci!". nu pot sa-mi imaginez un lucru mai crud pe care il poate spune cineva, desi e absurd, e in gluma si tot tacamul.
explicatia: am fost acum cativa ani sa-mi fac o ecografie. o tanti repezita si supraponderala m-a uns cu maclavais din ala rece, cu miros steril, care-ti face un gol in stomac si iti da senzatia ca iti esti strain. cu usurinta cu care ii spui unei domnisoare ca i-a iesit un cos pe nas, chiar asa, ca fapt divers si total nesanzational, ea m-a instiintat ca nu pot face copii. asa, sec, in maxim 5 cuvinte si fara nicio explicatie. secunde bune mai tarziu, m-a intrebat cu aceeasi raceala de ce nu ma ridic. pentru ca ma topisem pe vinilinul rece, d-aia! pentru ca eram in stare de soc, vaca oribila ce esti!
am baguit ceva gen: cum? de ce? sunteti sigura?
idiotenia personificata si impachetata in halci de grasime imi zice pe acelasi ton egal ca nu intelege de ce-s asa socata, ca multe femei s-ar simti usurate sa afle ca nu raman insarcinate, ar scapa de o super grija. in punctul asta deja o stransesem de gat in gand si ii inveleam capul grotesc intr-un sac de plastic.
am cerut explicatii si,in marele sictir, a elaborat cumva ideea, cu ajutortul asistentei- o doamna nu neaparat mai umana, ci putin mai constienta de socul in care ma bagase dementa. spunea ca am uterul foarte micut si ca nu poate tine o sarcina pana la capat. veste buna- in opinia ei- era ca se poate dezvolta treptat, pe masura ce pierd sarcini. de exemplu, cam dupa al optulea avort, probabil ca fatul va ajunge la 6-7 luni si va supravietui, deci n-am niciun motiv sa fiu asa socata. sa ma bucur de privilegiu de a face sex fara stres.
dupa episodul asta, imi cam vine sa infig cutitul intr-un om care imi spune ca e doctor sau student la medicina. mi s-a format un reflex. usurinta cu care asemenea cretini iti produc traume, debitand tampenii in loc sa-si dea cu parerea despre vreme si incalzirea globabla, asa cum fac oamenii normali, mi se pare nepamanteana. faptul ca le trece prin minte ca femeile nefertile au scapat de-o grija e total derutant. are you really that stupid? uite-asa, vine colegul manciuc si adauga 2 kg la cantitatea de stupizenie deja existenta. nu pot sa explic faza, dar mai bine injuri de mama o femeie; te rog, dar te rog muuuuult de tot, nu fa glume legate de fertilitate!
astazi episodul: ne plac mult copiii, pacat ca nu putem sa-i avem! dupa cum scriam deunazi si ma vait de ceva vreme, vreau-vrea-vreau 3 din astia, sa fie pe rosu turbat si rasfatat.
cand, la bere, s-o abatut asupra mea replica: "romi nu vrea copii, iar tu nu poti sa faci!". nu pot sa-mi imaginez un lucru mai crud pe care il poate spune cineva, desi e absurd, e in gluma si tot tacamul.
explicatia: am fost acum cativa ani sa-mi fac o ecografie. o tanti repezita si supraponderala m-a uns cu maclavais din ala rece, cu miros steril, care-ti face un gol in stomac si iti da senzatia ca iti esti strain. cu usurinta cu care ii spui unei domnisoare ca i-a iesit un cos pe nas, chiar asa, ca fapt divers si total nesanzational, ea m-a instiintat ca nu pot face copii. asa, sec, in maxim 5 cuvinte si fara nicio explicatie. secunde bune mai tarziu, m-a intrebat cu aceeasi raceala de ce nu ma ridic. pentru ca ma topisem pe vinilinul rece, d-aia! pentru ca eram in stare de soc, vaca oribila ce esti!
am baguit ceva gen: cum? de ce? sunteti sigura?
idiotenia personificata si impachetata in halci de grasime imi zice pe acelasi ton egal ca nu intelege de ce-s asa socata, ca multe femei s-ar simti usurate sa afle ca nu raman insarcinate, ar scapa de o super grija. in punctul asta deja o stransesem de gat in gand si ii inveleam capul grotesc intr-un sac de plastic.
am cerut explicatii si,in marele sictir, a elaborat cumva ideea, cu ajutortul asistentei- o doamna nu neaparat mai umana, ci putin mai constienta de socul in care ma bagase dementa. spunea ca am uterul foarte micut si ca nu poate tine o sarcina pana la capat. veste buna- in opinia ei- era ca se poate dezvolta treptat, pe masura ce pierd sarcini. de exemplu, cam dupa al optulea avort, probabil ca fatul va ajunge la 6-7 luni si va supravietui, deci n-am niciun motiv sa fiu asa socata. sa ma bucur de privilegiu de a face sex fara stres.
dupa episodul asta, imi cam vine sa infig cutitul intr-un om care imi spune ca e doctor sau student la medicina. mi s-a format un reflex. usurinta cu care asemenea cretini iti produc traume, debitand tampenii in loc sa-si dea cu parerea despre vreme si incalzirea globabla, asa cum fac oamenii normali, mi se pare nepamanteana. faptul ca le trece prin minte ca femeile nefertile au scapat de-o grija e total derutant. are you really that stupid? uite-asa, vine colegul manciuc si adauga 2 kg la cantitatea de stupizenie deja existenta. nu pot sa explic faza, dar mai bine injuri de mama o femeie; te rog, dar te rog muuuuult de tot, nu fa glume legate de fertilitate!
Monday, October 6, 2008
cei mai frumosi pui de om
sunt cei care imi ies mie in cale!
ok, ne era clar tuturor ca sunt ceva probleme de mecanica fina prin ceasul meu biologic, asa ca ar trebui sa fim gascari si sa ascundem acesti copii minunati din calea mea!
dupa ce mi-a frant inima golancul de vlad badica, cu freza lui din alta dimensiune si buza umflata prietenos cu care ii trata pe cei cca 583 de necunoscuti din jur, iata ca vine randul misteriosului-din-clubul-taranului sa-mi sfarame propteaua corasonului.
dupa un flirt de fustangiu notoriu, cu gesturi care tipau spre masa noastra: "vrei sa fii mamica mea, bre?", casanova a fost perturbat din treaba lui de o treaba si mai mare, ca deh- sub trei ani, drumuri dese la oloi.
si ne tot pitulam cari dupa scaune, cari dupa palme, faceam pe avionul din ce in ce mai aproape de gramajoara de instincte materne, ne puneam sapca lu' tati pana desupra barbiei si jucam baba-oarba de la distanta.
sigur, mai dadeam si cu gropita de coltul mesei, dar profitam ca mami si tati nu ne vedeau, ne frecam degraba cu pumnul strans si o luam de la capat. natural, vine si momentul cand luam podeau pro fund. si atunci tati ne intreaba serios: "ai gasit ce cautai?". noi ramanem intr-o pozitie logica derutata cateva secunde( oare face mistode noi sau fraierul de tata, care e el fraier, chiar crede c-am pierdut ceva?) asa ca raspundem la fel de serios:"da, am gathit!"
cand a parasit clubul samanatoresc, puiul mic de om mi-a facut cu mana. ce vrei, sunt sensibila si ma incant la golanei! cumva, n-am invat nimic toti anii astia. numai ca am schimbat golanii de 30 de ani cu unii de 3.
ok, ne era clar tuturor ca sunt ceva probleme de mecanica fina prin ceasul meu biologic, asa ca ar trebui sa fim gascari si sa ascundem acesti copii minunati din calea mea!
dupa ce mi-a frant inima golancul de vlad badica, cu freza lui din alta dimensiune si buza umflata prietenos cu care ii trata pe cei cca 583 de necunoscuti din jur, iata ca vine randul misteriosului-din-clubul-taranului sa-mi sfarame propteaua corasonului.
dupa un flirt de fustangiu notoriu, cu gesturi care tipau spre masa noastra: "vrei sa fii mamica mea, bre?", casanova a fost perturbat din treaba lui de o treaba si mai mare, ca deh- sub trei ani, drumuri dese la oloi.
si ne tot pitulam cari dupa scaune, cari dupa palme, faceam pe avionul din ce in ce mai aproape de gramajoara de instincte materne, ne puneam sapca lu' tati pana desupra barbiei si jucam baba-oarba de la distanta.
sigur, mai dadeam si cu gropita de coltul mesei, dar profitam ca mami si tati nu ne vedeau, ne frecam degraba cu pumnul strans si o luam de la capat. natural, vine si momentul cand luam podeau pro fund. si atunci tati ne intreaba serios: "ai gasit ce cautai?". noi ramanem intr-o pozitie logica derutata cateva secunde( oare face mistode noi sau fraierul de tata, care e el fraier, chiar crede c-am pierdut ceva?) asa ca raspundem la fel de serios:"da, am gathit!"
cand a parasit clubul samanatoresc, puiul mic de om mi-a facut cu mana. ce vrei, sunt sensibila si ma incant la golanei! cumva, n-am invat nimic toti anii astia. numai ca am schimbat golanii de 30 de ani cu unii de 3.
Subscribe to:
Posts (Atom)
yop
