stiu ca sunt cuvinte scrise de un scenarist parlit, decorticate de un regizor tiran, traduse in gesturi de un actor odios care n-are nicio legatura cu personajul, vrea si el o nominalizare la oscar si zice bogdaproste...
insa nu imi pot reveni din punct de vedere romantic dupa imbratisarea lui buscemi din ghost world (ea are o criza adolescentina post-partida si-i intoarce spatele- nu vezi ba ca mi-e somn?- iar el o cuprinde cu un brat ca si cum ar vrea s-o pastreze acolo si sa-i faca din nimic tot; vaca mica, puteai sa fii stapana colectiei! el s-ar fi prefacut in subtire si rotund, apoi ti-ar fi sarit intr-o coperta pe post de disc) si scena din oscar si lucinda in care ralph finnes ii imbratiseaza ghetele si le miroase cu ochii inchisi.
sa fie? sa mai caut? sa-mi pun nadejdea doar in carti si filme?
Thursday, November 27, 2008
adela si ina, sau despre cum cei mai buni prieteni sunt doar la un telefon distanta
cand mi-am schimbat casa nu stiam pe nimeni. eram o ursuza si jumatate, plina de prejudecati si suspicioasa. apoi le-am cunoscut pe ina si pe adela, chiar in ordinea asta. ele au fost familia mea toti anii astia, stiu tot ce e de stiut despre mine, cum si eu le cunosc mai bine decat iubitii lor.
m-au vazut in cele mai fericite momente ale mele, m-au vazut plangand s-atat.
cel mai important, sunt acei oamenii pe care ii sun cand sunt speriata sau mi-e foarte rau sau si una si alta. se intampla destul de rar, sunt ceea ce iren ar numi o "uriasa mereu sanatoasa". in mai putin de o ora sunt langa mine si ma tin de-o mana.
eu n-am noroc in dragoste, evident ca nici la carti. am noroc la prieteni. mare noroc!
aseara mi-a fost cumplit de rau. eram singura cu cei doi muncitori sinistri si simteam ca nu pot sa-mi stapanesc ameteala. exact genul de moment in care iti zici "doamne-ajuta ca n-am noroc in dragoste sau carti!". adela a ajuns repede, cat sa-mi dea timp pentru un vis incredibil de ciudat, poama ametelii mele turbate: ma uitam la niste oameni necunoscuti, insa ii vedeam printr-un cadru filmat sacadat de o camera care se misca dreapta-stanga, o lua intr-o parte, apoi pe deasupra capetelor lor. ochii mei erau camera care ii filma alb-negru, din toate pozitiile, astfel incat nu-si puteau ascunde niciun centimetru de ureche. m-am trezit speriata ca dracu, insa lasasem ameteala in urma, rasturnasem roaba cu rau in visul asta.
apoi au plecat muncitorii, a venit adela si ne-am uitat la un film pe care trebuia sa-l fi vazut de multa vreme. venirea adelei face intotdeauna cat tot nurofenul, paracetamolul si tantumul verde din lume! eu sunt un om incredibil de norocos.
m-au vazut in cele mai fericite momente ale mele, m-au vazut plangand s-atat.
cel mai important, sunt acei oamenii pe care ii sun cand sunt speriata sau mi-e foarte rau sau si una si alta. se intampla destul de rar, sunt ceea ce iren ar numi o "uriasa mereu sanatoasa". in mai putin de o ora sunt langa mine si ma tin de-o mana.
eu n-am noroc in dragoste, evident ca nici la carti. am noroc la prieteni. mare noroc!
aseara mi-a fost cumplit de rau. eram singura cu cei doi muncitori sinistri si simteam ca nu pot sa-mi stapanesc ameteala. exact genul de moment in care iti zici "doamne-ajuta ca n-am noroc in dragoste sau carti!". adela a ajuns repede, cat sa-mi dea timp pentru un vis incredibil de ciudat, poama ametelii mele turbate: ma uitam la niste oameni necunoscuti, insa ii vedeam printr-un cadru filmat sacadat de o camera care se misca dreapta-stanga, o lua intr-o parte, apoi pe deasupra capetelor lor. ochii mei erau camera care ii filma alb-negru, din toate pozitiile, astfel incat nu-si puteau ascunde niciun centimetru de ureche. m-am trezit speriata ca dracu, insa lasasem ameteala in urma, rasturnasem roaba cu rau in visul asta.
apoi au plecat muncitorii, a venit adela si ne-am uitat la un film pe care trebuia sa-l fi vazut de multa vreme. venirea adelei face intotdeauna cat tot nurofenul, paracetamolul si tantumul verde din lume! eu sunt un om incredibil de norocos.
Tuesday, November 25, 2008
cine-ar fi crezut?
iren scrie astazi despre ciudata situatie din batatura domnului mone: doi dintre muncitorii de la restaurantul de vis-a-vis, care ne tot fluierau si pasaiau dimineata, au primit sarcina de a ne varui casa. o intampare cu potential despre care o sa va tot povestim, pe masura ce ni se intampla lucruri.
status report, cum m-a invatat draga de mirela, in fiecare dimineata de luni, acum si la DDB:
unul dintre ei e intelectual. da domne, jur ca e! tocmai am vorbit despre radu gyr si caietele lui eminescu. stiti cum e..." vai, ce de carti aveti! ce studiati? zau? excelent! ce culoare politica aveti? ah, spuneti-mi asa, in general, ca aveti dreptate, n-are nicio legatura cu ce se intampla acum pe scena politica din romania. eu sunt tot de dreapta, dar cu accente nationaliste!"
va referiti la miscarea legionara la inceputurile ei, de dinainte de asasinate? indraznesc sa sper eu.
"nu neaparat!"
really???ce muncitor funky mi-am tras! oare apuc ziua de maine?
intre timp vine al doilea, tipul analfabetului eficient. il zoreste p-asta si, cum necum, il face sa intre in camera data spre varuire. seamana teribil de tare cu unul din baietii de la divertis, parca are si vorba lui. n-o fi chiar el? acusica, impins de criza economica, cine stie? uf, domnu mone, nu puteati sa-l tocmiti pe ala mic, simpatic, cu barba?
ma intreaba daca isi poate lasa hainele pe fotoliu. sigur, zic. nu mi-a trecut prin cap ca se referea la TOATE!!!
dragii mei, sed ametita in pat(am racit rau de tot), singura (iren nu mai termina odata cu campaniile ei la branza si wc picker!!!), iar prin casa mea se preumbla un legionar scund, dar vasnic si o bestie dezbracata pana-n brau. va tin la curent!
status report, cum m-a invatat draga de mirela, in fiecare dimineata de luni, acum si la DDB:
unul dintre ei e intelectual. da domne, jur ca e! tocmai am vorbit despre radu gyr si caietele lui eminescu. stiti cum e..." vai, ce de carti aveti! ce studiati? zau? excelent! ce culoare politica aveti? ah, spuneti-mi asa, in general, ca aveti dreptate, n-are nicio legatura cu ce se intampla acum pe scena politica din romania. eu sunt tot de dreapta, dar cu accente nationaliste!"
va referiti la miscarea legionara la inceputurile ei, de dinainte de asasinate? indraznesc sa sper eu.
"nu neaparat!"
really???ce muncitor funky mi-am tras! oare apuc ziua de maine?
intre timp vine al doilea, tipul analfabetului eficient. il zoreste p-asta si, cum necum, il face sa intre in camera data spre varuire. seamana teribil de tare cu unul din baietii de la divertis, parca are si vorba lui. n-o fi chiar el? acusica, impins de criza economica, cine stie? uf, domnu mone, nu puteati sa-l tocmiti pe ala mic, simpatic, cu barba?
ma intreaba daca isi poate lasa hainele pe fotoliu. sigur, zic. nu mi-a trecut prin cap ca se referea la TOATE!!!
dragii mei, sed ametita in pat(am racit rau de tot), singura (iren nu mai termina odata cu campaniile ei la branza si wc picker!!!), iar prin casa mea se preumbla un legionar scund, dar vasnic si o bestie dezbracata pana-n brau. va tin la curent!
Monday, November 24, 2008
n-ai cu cine!
zilele trecute citeam pe un blog scrisele unei domnisoare oripilate: la un eveniment cultural, intr-o sala din care scuturai numai intelectuali rasati de bucuresti, si-a facut aparitia o baba senila si urat mirositoare. vaaai, dar ce ne facem? cucoanele, mai-mai sa lesine! repede, saruri! sariti!
erau cateva pasaje cu adevarat socante pe-acolo- de exemplu momentul in care baba da mana tres amable cu un ambasador (de cate ori imi imaginez scena intepenesc de ras si trebuie sa agit tare din picioare sa-mi treaca) este descris ca ceva intr-adevar respingator si necuviincios, parca-mi amintesc de folosirea cuvantul "gheara".
in mod obisnuit as fi citit, as fi zambit la gandul ca 10 ape n-or sa ne spele, pe noi si pe educatia noastra de domni, mi-as fi facut cruce s-as fi scuipat de trei ori in san, multumind mamei ca m-a crescut cu multa minte si bun-simt (trebuie sa va povestesc intr-o zi despre tanti mimi, dumnezeu s-o odihneasca, buna prietena a mamei, unul dintre cei mai inimosi oameni pe care-i cunosc si o tiganca neagra ca noaptea). dupa un an si ceva de lucrat in carturesti insa, se pare ca am dobandit o sensibilitate veninoasa cand vine vorba deopotriva de intelectuali si de babe nebune.
la evenimentele din cette maison de bon goute absolu isi faceau aparitia cu regularitate doua babe minunate: prima, pe care am botezat-o pluralia tantum si a doua, mai simplut- clepto. pe pluralia tantum o stiam de la institutul cervantes, dintr-o seara in care a facut niscaiva taraboi si l-a intrerupt pe liiceanu (minunata faza, stiu o multime de oameni care si-ar fi dorit sa-i vada panica in ochi, in momentul in care a fost, tocmai el, intrerupt abrupt de chitaieli lipsite de licenta poetica). se pare ca a un domn a atins-o accidental si a inceput taraboiul: "porcule, nesimtitule, nu ne atingeeee!", de unde si pluralia tantum. acest citat ne-a insiropat momentele teatrale, mie si fetelor, vreun an de zile. am o interpretare magnifica a scenei, sa stiti! pl tnt este usor de recunoscut: curatica, blonduta, zbarcita, trasaturi foarte frumoase, poarta doua caciuli si citeste presa in limba germana. activitate cerebrala intensa, presupun. motaie din cand in cand, mai ales cand e vorba de un eveniment mai asezat, insa nu atat de des pe cat le trage la aghioase cealalta doamna, clepto.
despre ea, mai pe scurt: bruneta, profil acvilin, purtatoare de batic, mare cumparatoare de carti si portelanuri scumpe. pe alocuri, mai indeasa si cate un bonus in palton. am stabilit cu dani un cod al samurailor: o lasam sa cumpere carti, librarii o perchezitionau la iesire, de parca ar fi cel mai natural lucru cu putinta, ii scoteau elegant cartile din san, faceau totalul( fara furtisaguri, astea se intorceau la raft) si asa mai departe. la un moment dat, dani a adaugat o regula: nu ii mai vindeam portelanuri scumpe, ii era foarte mila ca nebuna isi cheltuia toata pensia intr-o zi. altfel, o doamna foarte draguta si bine informata.
acum va povestesc ceva trist: despre babuta care voia sa fie curata. babuta care voia sa fie curata venea cam odata la doua saptamani, avea o privire incredibil de blajina si zambea cercetand peretii frumos colorati cu carti bune. se aseza cateva momente pe lavita, apoi o tulea drept la baie si se spala cu apa calda si sapun lichid, isi schimba hainutele si apoi mai statea umpic pe lavita, dupa care ne parasea. toate bune si frumoase, pana cand a uitat sa incuie usa si a intrat sensibila cerasela peste ea. vai-vai! mare scandal, mare! don'soara cerasela, fire simtitoare nevoie mare, a facut atata gura incat, oricat de tare am incercat sa-i conving, n-au mai lasat-o niciodata pe babuta care voia sa fie curata sa fie curata. de cate ori eram pe faza, il rugam pe cosmin sa se duca s-o dea afara, ca e om bland si macar atat sa fac si eu pentru ea. mi-a frant inima babuta asta.
postul asta e pentru toti sclifositii pamantului, siguri tare pe puterile lor (mai ales alea intelectuale), scarbiti de batrani nebuni, usor murdari si excentrici. e foarte greu sa-ti pastrezi omenia in echilibru daca-ti lipseste simtul umorului. pe urma, daca de fapt ceea ce-ti lipseste e chiar omenia, am o veste cam proasta: babele astea au fost si ele tinere intelectuale iubarete, tres tres chic la vremea lor. ia sa ne gandim noi ce-ar putea sa ne aduca urmatorii 50 de ani?
inca ceva, daca aduce cineva vorba de manele in postul meu despre babe, jur ca scot si eu gheara si zgariu al dracului!
erau cateva pasaje cu adevarat socante pe-acolo- de exemplu momentul in care baba da mana tres amable cu un ambasador (de cate ori imi imaginez scena intepenesc de ras si trebuie sa agit tare din picioare sa-mi treaca) este descris ca ceva intr-adevar respingator si necuviincios, parca-mi amintesc de folosirea cuvantul "gheara".
in mod obisnuit as fi citit, as fi zambit la gandul ca 10 ape n-or sa ne spele, pe noi si pe educatia noastra de domni, mi-as fi facut cruce s-as fi scuipat de trei ori in san, multumind mamei ca m-a crescut cu multa minte si bun-simt (trebuie sa va povestesc intr-o zi despre tanti mimi, dumnezeu s-o odihneasca, buna prietena a mamei, unul dintre cei mai inimosi oameni pe care-i cunosc si o tiganca neagra ca noaptea). dupa un an si ceva de lucrat in carturesti insa, se pare ca am dobandit o sensibilitate veninoasa cand vine vorba deopotriva de intelectuali si de babe nebune.
la evenimentele din cette maison de bon goute absolu isi faceau aparitia cu regularitate doua babe minunate: prima, pe care am botezat-o pluralia tantum si a doua, mai simplut- clepto. pe pluralia tantum o stiam de la institutul cervantes, dintr-o seara in care a facut niscaiva taraboi si l-a intrerupt pe liiceanu (minunata faza, stiu o multime de oameni care si-ar fi dorit sa-i vada panica in ochi, in momentul in care a fost, tocmai el, intrerupt abrupt de chitaieli lipsite de licenta poetica). se pare ca a un domn a atins-o accidental si a inceput taraboiul: "porcule, nesimtitule, nu ne atingeeee!", de unde si pluralia tantum. acest citat ne-a insiropat momentele teatrale, mie si fetelor, vreun an de zile. am o interpretare magnifica a scenei, sa stiti! pl tnt este usor de recunoscut: curatica, blonduta, zbarcita, trasaturi foarte frumoase, poarta doua caciuli si citeste presa in limba germana. activitate cerebrala intensa, presupun. motaie din cand in cand, mai ales cand e vorba de un eveniment mai asezat, insa nu atat de des pe cat le trage la aghioase cealalta doamna, clepto.
despre ea, mai pe scurt: bruneta, profil acvilin, purtatoare de batic, mare cumparatoare de carti si portelanuri scumpe. pe alocuri, mai indeasa si cate un bonus in palton. am stabilit cu dani un cod al samurailor: o lasam sa cumpere carti, librarii o perchezitionau la iesire, de parca ar fi cel mai natural lucru cu putinta, ii scoteau elegant cartile din san, faceau totalul( fara furtisaguri, astea se intorceau la raft) si asa mai departe. la un moment dat, dani a adaugat o regula: nu ii mai vindeam portelanuri scumpe, ii era foarte mila ca nebuna isi cheltuia toata pensia intr-o zi. altfel, o doamna foarte draguta si bine informata.
acum va povestesc ceva trist: despre babuta care voia sa fie curata. babuta care voia sa fie curata venea cam odata la doua saptamani, avea o privire incredibil de blajina si zambea cercetand peretii frumos colorati cu carti bune. se aseza cateva momente pe lavita, apoi o tulea drept la baie si se spala cu apa calda si sapun lichid, isi schimba hainutele si apoi mai statea umpic pe lavita, dupa care ne parasea. toate bune si frumoase, pana cand a uitat sa incuie usa si a intrat sensibila cerasela peste ea. vai-vai! mare scandal, mare! don'soara cerasela, fire simtitoare nevoie mare, a facut atata gura incat, oricat de tare am incercat sa-i conving, n-au mai lasat-o niciodata pe babuta care voia sa fie curata sa fie curata. de cate ori eram pe faza, il rugam pe cosmin sa se duca s-o dea afara, ca e om bland si macar atat sa fac si eu pentru ea. mi-a frant inima babuta asta.
postul asta e pentru toti sclifositii pamantului, siguri tare pe puterile lor (mai ales alea intelectuale), scarbiti de batrani nebuni, usor murdari si excentrici. e foarte greu sa-ti pastrezi omenia in echilibru daca-ti lipseste simtul umorului. pe urma, daca de fapt ceea ce-ti lipseste e chiar omenia, am o veste cam proasta: babele astea au fost si ele tinere intelectuale iubarete, tres tres chic la vremea lor. ia sa ne gandim noi ce-ar putea sa ne aduca urmatorii 50 de ani?
inca ceva, daca aduce cineva vorba de manele in postul meu despre babe, jur ca scot si eu gheara si zgariu al dracului!
Saturday, November 22, 2008
some like it hot
sfanta parascheva si maica precista (implicarea sfintei ana este deocamdata incerta) mi-au adus un bilet la koop. sa le dea dumnezeu sanatate preacuviosilor de la chestionabil.
stii cum facem? ne amestecam, asa facem!
diiii cu muzica, baieti!
...sau caldut- cate ceva despre cum a fost
bine, cat se poate de bine la un concert in sala palatului. oricat de mult te-ai stradui sa scoti mirosul de cantina dintr-o cantina, piftiile si sarmalele se incapataneaza sa ramana(nu ca s-ar deranja cineva sa incerce sa scoata mirosul de cantina din sala palatului). p'orma, si suedezii astia au o problema: "facem atmosfera, sa fie bineee". s-apuca-te taica sa ceri brichete, telefoane mobile, oameni in picioare, aplauze ritmate, strica tu mestere o piesa perfect asezata (in a heartbeat) cu un comentariu despre cupa din '94.
ca sa nu mai spun ca ruchi, old chap, was dying to see the lads, not some gents. oamenii n-au mai pus hainele femeiesti, cica s-or speriat data trecuta la fratelli. mersi coae, pai baga tu in fratelli s-apoi vino la mine cu prejudecati! singurul om decent pe care-l stiu ducandu-se acolo e cati si cati e in crestere.
destul cu barfa, acum sa trecem la treaba: s-a auzit binisor, femeia aia are voce de nordica, mai am ce comenta? m-au speriat tare, am crezut ca nu canta come to me. foarte multa mare, valuri, un cantecel pe care nu-l stiam cu refren gen: "i'll cook you diners, you bring the wine ", deci cat de frumos, cat de frumos? m-a topit baiatul cu tambalul alambicat (chipes dumnealui, chipesfoc). avea 2 perechi de bete si tot mai arunca smechereste cate unul, pana a nimerit haaat-departe. la culesul lor l-a ajutat saxofonistul (maiou alb, bretele, codita de steven seagal), aplicand metoda mouth to mouth. da, derutant...
am uitat sa va spun despre oameni : am nimerit in conjuratia peter pan. de amintit julien (mircea, aia e o mustata care va schimba lumea, nu incercarile tale timide de a-ti mangaia buza de sus!) si domnisoara cu palarie mica-mica. mi s-a povestit despre speculantii de la sala palatului. doi domni din acea etnie, in varsta, cu adidasi, blugi, respectiv trening, fes, respectiv capul gol. am incropit, cu mintea mea inghetata, povesti despre rivalitatea dintre ei. julien a evoluat atat de suspect, impartind de zor bilete langa ambulanta, incat a fost prins intr-un joc murdar (smen, cum spunem noi, baietii, prin cartiere). s-a intors dupa cinci minute, surprinzator, cu toate degetele de la cele doua maini la locul lor. acum ca golanul de la chestionabil a plecat cu fetele in gaia la after, ma intreb : si-o fi lasat asociatii in urma sau i-a luat si pe ei la culi, in marea lui omenie?
stii cum facem? ne amestecam, asa facem!
diiii cu muzica, baieti!
...sau caldut- cate ceva despre cum a fost
bine, cat se poate de bine la un concert in sala palatului. oricat de mult te-ai stradui sa scoti mirosul de cantina dintr-o cantina, piftiile si sarmalele se incapataneaza sa ramana(nu ca s-ar deranja cineva sa incerce sa scoata mirosul de cantina din sala palatului). p'orma, si suedezii astia au o problema: "facem atmosfera, sa fie bineee". s-apuca-te taica sa ceri brichete, telefoane mobile, oameni in picioare, aplauze ritmate, strica tu mestere o piesa perfect asezata (in a heartbeat) cu un comentariu despre cupa din '94.
ca sa nu mai spun ca ruchi, old chap, was dying to see the lads, not some gents. oamenii n-au mai pus hainele femeiesti, cica s-or speriat data trecuta la fratelli. mersi coae, pai baga tu in fratelli s-apoi vino la mine cu prejudecati! singurul om decent pe care-l stiu ducandu-se acolo e cati si cati e in crestere.
destul cu barfa, acum sa trecem la treaba: s-a auzit binisor, femeia aia are voce de nordica, mai am ce comenta? m-au speriat tare, am crezut ca nu canta come to me. foarte multa mare, valuri, un cantecel pe care nu-l stiam cu refren gen: "i'll cook you diners, you bring the wine ", deci cat de frumos, cat de frumos? m-a topit baiatul cu tambalul alambicat (chipes dumnealui, chipesfoc). avea 2 perechi de bete si tot mai arunca smechereste cate unul, pana a nimerit haaat-departe. la culesul lor l-a ajutat saxofonistul (maiou alb, bretele, codita de steven seagal), aplicand metoda mouth to mouth. da, derutant...
am uitat sa va spun despre oameni : am nimerit in conjuratia peter pan. de amintit julien (mircea, aia e o mustata care va schimba lumea, nu incercarile tale timide de a-ti mangaia buza de sus!) si domnisoara cu palarie mica-mica. mi s-a povestit despre speculantii de la sala palatului. doi domni din acea etnie, in varsta, cu adidasi, blugi, respectiv trening, fes, respectiv capul gol. am incropit, cu mintea mea inghetata, povesti despre rivalitatea dintre ei. julien a evoluat atat de suspect, impartind de zor bilete langa ambulanta, incat a fost prins intr-un joc murdar (smen, cum spunem noi, baietii, prin cartiere). s-a intors dupa cinci minute, surprinzator, cu toate degetele de la cele doua maini la locul lor. acum ca golanul de la chestionabil a plecat cu fetele in gaia la after, ma intreb : si-o fi lasat asociatii in urma sau i-a luat si pe ei la culi, in marea lui omenie?
Friday, November 21, 2008
despre urati si uratei
iren observa admirativ (si cu umpicut de invidie, parca) deunazi ca-s o fiinta deloc superficiala cand vine vorba de barbati. adica la mine atractia fizica n-are habar de corpuri bine cladite, ochi ravasitori, buze asa-si-pe-dincolo. mie-mi plac uratii si urateii.
m-a pus pe ganduri iren a mea. am stat sa numar, sa socotesc. pare-se ca nu mi-a placut niciodata vreo vietate care sa se incadreze in tiparele tipului cu vino-ncoa'. mai toti sunt carismatici, iar popularitatea li se trage de la indeletnicirile intelectuale sau asa ceva.
bine, unde nu e cazul, nu e cazul. recunosc, exista domni ce mi-au provocat senzatii pentru care nu am nici acum o explicatie.
(va rog mult, pentru binele meu, sa acceptam si o paranteza: cristi, da, tu esti dragut, metrosexual, infinit, frumusel, sexy, cum vrei tu, nu da cu parul!).
poate d-asta ma intreaba des lumea fata de care imi exprim un sincer interes: "da' de ce?". sa-mi fie cu iertare, asta intrebare de mare prostovan iaste!
acum mi-am adus aminte de baiatul cu savarinele (sper din suflet ca toata lumea sa fi intalnit macar un baiat-cu-savarine) . eram eu odata mandra fata de liceu si potecile destinului ma poarta spre statiunea venus, in extrasezon, cu niste dementi. pe-acolo, in afara de noi, mai exista o echipa de rugby. bietii baietiei cantonati nu aveau voie sa iasa noaptea din patuc (pe vreo 2 i-am ajutat totusi sa sara pe geam), asa ca ne petreceam dupa-amiezile cu ei, cel mai probabil jucand carti. unul dintre ei, mi-e foarte ciuda ca i-am uitat numele, era foarte-foarte indragostit de mine. atat de indragostit incat i-a rugat in secret pe ceilalti baieti sa primeasca urmatoarea porunca: du-te sa-i cumperi ruxandrei prajituri! ruxandra spunea ca ar fi bune niste dulciuri inainte sa inceapa ploaia torentiala, deci biata de ea n-are nicio vina in toata povestea asta.
imaginati-va un baiat cel putin uratel, ud ca un profesor care tocmai a deschis o usa cu galeata de apa cu tot, tinand in mana o duzina de savarine, impachetate bine de tot in hartie de cofetarie. n-am putut sa fac mare lucru pentru el, mistourile rulau mai ceva ca bucatile de blat insiropat, insa stiu ca mi-a inteles privirea si l-am facut la fel de fericit cum m-a facut si el pe mine.
unde-o fi acum baiatul asta uratel? ce s-o fi intamplat cu el? probabil are o sotie isterica si bagacioasa, ca toti barbatii nesiguri si buni pe care-i cunosc. mi-ar placea sa stie ca, dupa opt ani de zile, pachetul ala cu savarine e inca important pentru mine.
m-a pus pe ganduri iren a mea. am stat sa numar, sa socotesc. pare-se ca nu mi-a placut niciodata vreo vietate care sa se incadreze in tiparele tipului cu vino-ncoa'. mai toti sunt carismatici, iar popularitatea li se trage de la indeletnicirile intelectuale sau asa ceva.
bine, unde nu e cazul, nu e cazul. recunosc, exista domni ce mi-au provocat senzatii pentru care nu am nici acum o explicatie.
(va rog mult, pentru binele meu, sa acceptam si o paranteza: cristi, da, tu esti dragut, metrosexual, infinit, frumusel, sexy, cum vrei tu, nu da cu parul!).
poate d-asta ma intreaba des lumea fata de care imi exprim un sincer interes: "da' de ce?". sa-mi fie cu iertare, asta intrebare de mare prostovan iaste!
acum mi-am adus aminte de baiatul cu savarinele (sper din suflet ca toata lumea sa fi intalnit macar un baiat-cu-savarine) . eram eu odata mandra fata de liceu si potecile destinului ma poarta spre statiunea venus, in extrasezon, cu niste dementi. pe-acolo, in afara de noi, mai exista o echipa de rugby. bietii baietiei cantonati nu aveau voie sa iasa noaptea din patuc (pe vreo 2 i-am ajutat totusi sa sara pe geam), asa ca ne petreceam dupa-amiezile cu ei, cel mai probabil jucand carti. unul dintre ei, mi-e foarte ciuda ca i-am uitat numele, era foarte-foarte indragostit de mine. atat de indragostit incat i-a rugat in secret pe ceilalti baieti sa primeasca urmatoarea porunca: du-te sa-i cumperi ruxandrei prajituri! ruxandra spunea ca ar fi bune niste dulciuri inainte sa inceapa ploaia torentiala, deci biata de ea n-are nicio vina in toata povestea asta.
imaginati-va un baiat cel putin uratel, ud ca un profesor care tocmai a deschis o usa cu galeata de apa cu tot, tinand in mana o duzina de savarine, impachetate bine de tot in hartie de cofetarie. n-am putut sa fac mare lucru pentru el, mistourile rulau mai ceva ca bucatile de blat insiropat, insa stiu ca mi-a inteles privirea si l-am facut la fel de fericit cum m-a facut si el pe mine.
unde-o fi acum baiatul asta uratel? ce s-o fi intamplat cu el? probabil are o sotie isterica si bagacioasa, ca toti barbatii nesiguri si buni pe care-i cunosc. mi-ar placea sa stie ca, dupa opt ani de zile, pachetul ala cu savarine e inca important pentru mine.
Thursday, November 20, 2008
te stiu, ahhh cum te stiu!
all of the king's horses and all of the king's men
couldn't pull my heart back together again
all of the physicians and mathematicians too
failed to stop my heart from breaking in two
am ascultat-o de 359 de ori. tare, cat sa simt efectul de balon strans in maini de la inceput. sa vina refrenul peste mine, sa ma cotropeasca in stil hun!
cos all i need is you
i just need you
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
imi misc incaltarile circular prin agentie si dau valuri-valuri din fusta-scurta-gogosar. cerceii cu clopotei stiu ei cum sa ma ajute. m-am pierdut in cantecul asta. pentru ca am avut si premonitia, am tinut si filmul in mana.
i had a premonition
a movie in my hand
confirming my suspicions of what i would find
it followed me to l a
down to mexico
came in through the back door at the start of the show
si iar ma cotropeste refrenul...
still all i need you
i just need you
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
asta-i bucata din alt cantec, lipita bine de tot. mesteri cu letconul in toata regula baietii astia!
oh was a perfect day
oh in a perfect way
you know something had go
you left me high
you left me low
ajungem la ce simt eu chiar acum, cand scriu o mica povestioara dezlanata, plina de muzica. chiar trebuia sa te culci cu toti?
now as i lie in pieces and wait for your return
the sun upon my forehead it burns baby burns baby burns
an eye on all my horses
you've slept with all my men
i'm never gonna get it together again
cotropita, cotropita, rotunjoara si cotropita...
still all i need is you
i just need you
yeah you got the glue
so i'm gonna give my heart to you
yeah you got the glue and there's nothing i can do
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
si efectul de final- iluminare, trompete ingeresti. cum sa-l gasesti pe dumnezeul tau, daca nu facandu-ti praf coaja, biata inima humpty-dumpty?
couldn't pull my heart back together again
all of the physicians and mathematicians too
failed to stop my heart from breaking in two
am ascultat-o de 359 de ori. tare, cat sa simt efectul de balon strans in maini de la inceput. sa vina refrenul peste mine, sa ma cotropeasca in stil hun!
cos all i need is you
i just need you
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
imi misc incaltarile circular prin agentie si dau valuri-valuri din fusta-scurta-gogosar. cerceii cu clopotei stiu ei cum sa ma ajute. m-am pierdut in cantecul asta. pentru ca am avut si premonitia, am tinut si filmul in mana.
i had a premonition
a movie in my hand
confirming my suspicions of what i would find
it followed me to l a
down to mexico
came in through the back door at the start of the show
si iar ma cotropeste refrenul...
still all i need you
i just need you
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
asta-i bucata din alt cantec, lipita bine de tot. mesteri cu letconul in toata regula baietii astia!
oh was a perfect day
oh in a perfect way
you know something had go
you left me high
you left me low
ajungem la ce simt eu chiar acum, cand scriu o mica povestioara dezlanata, plina de muzica. chiar trebuia sa te culci cu toti?
now as i lie in pieces and wait for your return
the sun upon my forehead it burns baby burns baby burns
an eye on all my horses
you've slept with all my men
i'm never gonna get it together again
cotropita, cotropita, rotunjoara si cotropita...
still all i need is you
i just need you
yeah you got the glue
so i'm gonna give my heart to you
yeah you got the glue and there's nothing i can do
yeah you got the glue so i'm gonna give my heart to you
si efectul de final- iluminare, trompete ingeresti. cum sa-l gasesti pe dumnezeul tau, daca nu facandu-ti praf coaja, biata inima humpty-dumpty?
Tuesday, November 18, 2008
ne-am deschis, ba, ne-am deschis
si eu, si lactobarul.
ne-am deschis pentru zebre, oane, utopici, otalesci, obesedati de toate neamurile, pentru tine si mai ales pentru iren. (si pentru mine, evident ca si pentru mine).
ne-am deschis pentru zebre, oane, utopici, otalesci, obesedati de toate neamurile, pentru tine si mai ales pentru iren. (si pentru mine, evident ca si pentru mine).
Monday, November 17, 2008
bilutele megatactile, corason maldida si tezaurul folcloric
bilutele megatactile miros a ylang-ylang si se scutura precum crizantemele(m-a nenorocit iren, ce inceput uratel!). totusi, mai ramane cate ceva si pentru poporul sudamerican.
numele ei era pe buzele tuturor, desi provoca o pronuntie trista. se numea: porumela. porumela nu avea cearcane, avea in schimb un par de culoarea perelor coapte. si mirosea la fel. porumela era ceea ce s-ar putea numi nevrotica. din cauza educatiei la manastirea din sat, porumela statea pe prispa si batea la tobe; de aceea, lumea o considera cam nebuna; singura tobosara necasatorita din emisfera sudamericana, ea era. sa vedeti ce bucurie a fost pe capul ei atunci cand o masina de mare viteza, purtata de nu-stiu-ce intentii pe ulitele colbuite ale satului, a lasat sa scape o bucata de ambalaj cu bule. porumela o ridica, sufla puternic sa alunge stratul de praf si incepu sa poc-pocneasca. intai fu sperioasa si timida, apoi impusca minimalist tot satul. si, pe masura ce pocnea, chipul alesului ei in bulele pocnite aparea: un tanar ferches, in camesa rosie, semanand din profil cu furdui iancul, se tinea tantos cu mantia pe umerii goi, ca doar eram in sud america (n.b.: pentru cei care nu stiu, sudamericanii focosi asa procedeaza: isi smulg cu pasiune umerii camasii). curand, toti isi dadura seama ca porumela procura numai vasela si lucruri casante de la oras: daca avea noroc, le primea invelite in strat dublu de fericire. iar rochia de mireasa si-o omanda anticipat tocmai de la paris, desi am auzit cu totii ca furdui iancul e deja insurat si traieste in romania, prin urmare are umerii acoperiti. dar, cum pe indragostiti nu-i intereseaza logica, faptele clare si adevarul istoric, porumela se hotari sa lupte pentru furdui iancul si sa devina a doua sa sotie. ea poftea la turcirea cuplului si dragoste multilateral dezvoltata.
norocul nu tinu cu ea, furdui iancul nu abandona credinta, familia si emisiunile folclorice cu tezaurul lor binecunoscut. atunci, porumela isi ingramadi tot avutul ei intr-un scrin, se urca in tren si hotari sa participe si ea la emisunile folclorice, unde il putea intalni pe f.i.
o putem observa si acum in platou. de obicei se asaza la o masa in dreapta. are tenul mai bronzat, ca dupa un lung sejur la nudisti si este intotdeauna murdara de ruj pe incisivul din stanga. privirile ei sunt atintite aupra umerilor nedezgoliti ai iubitului. cearcane n-are nici acum, insa toata lumea vorbeste despre obiceiul ei necurat: freaca intr-una o pereche de bilute megatactile, ieftine, chinezesti, un brav exercitiu de meditatie si pace sufleteasca, singura ei placere dupa interzicerea la nivel mondial a ambalajelor cu bule.
numele ei era pe buzele tuturor, desi provoca o pronuntie trista. se numea: porumela. porumela nu avea cearcane, avea in schimb un par de culoarea perelor coapte. si mirosea la fel. porumela era ceea ce s-ar putea numi nevrotica. din cauza educatiei la manastirea din sat, porumela statea pe prispa si batea la tobe; de aceea, lumea o considera cam nebuna; singura tobosara necasatorita din emisfera sudamericana, ea era. sa vedeti ce bucurie a fost pe capul ei atunci cand o masina de mare viteza, purtata de nu-stiu-ce intentii pe ulitele colbuite ale satului, a lasat sa scape o bucata de ambalaj cu bule. porumela o ridica, sufla puternic sa alunge stratul de praf si incepu sa poc-pocneasca. intai fu sperioasa si timida, apoi impusca minimalist tot satul. si, pe masura ce pocnea, chipul alesului ei in bulele pocnite aparea: un tanar ferches, in camesa rosie, semanand din profil cu furdui iancul, se tinea tantos cu mantia pe umerii goi, ca doar eram in sud america (n.b.: pentru cei care nu stiu, sudamericanii focosi asa procedeaza: isi smulg cu pasiune umerii camasii). curand, toti isi dadura seama ca porumela procura numai vasela si lucruri casante de la oras: daca avea noroc, le primea invelite in strat dublu de fericire. iar rochia de mireasa si-o omanda anticipat tocmai de la paris, desi am auzit cu totii ca furdui iancul e deja insurat si traieste in romania, prin urmare are umerii acoperiti. dar, cum pe indragostiti nu-i intereseaza logica, faptele clare si adevarul istoric, porumela se hotari sa lupte pentru furdui iancul si sa devina a doua sa sotie. ea poftea la turcirea cuplului si dragoste multilateral dezvoltata.
norocul nu tinu cu ea, furdui iancul nu abandona credinta, familia si emisiunile folclorice cu tezaurul lor binecunoscut. atunci, porumela isi ingramadi tot avutul ei intr-un scrin, se urca in tren si hotari sa participe si ea la emisunile folclorice, unde il putea intalni pe f.i.
o putem observa si acum in platou. de obicei se asaza la o masa in dreapta. are tenul mai bronzat, ca dupa un lung sejur la nudisti si este intotdeauna murdara de ruj pe incisivul din stanga. privirile ei sunt atintite aupra umerilor nedezgoliti ai iubitului. cearcane n-are nici acum, insa toata lumea vorbeste despre obiceiul ei necurat: freaca intr-una o pereche de bilute megatactile, ieftine, chinezesti, un brav exercitiu de meditatie si pace sufleteasca, singura ei placere dupa interzicerea la nivel mondial a ambalajelor cu bule.
ruchi si paranormalu
EPISODUL 1: ruchi si prestidigitatiunea
eu, cativa cunoscuti, cativa necunoscuti, un magician.
un magician cu o fata de milioane, un dinte ciobit, favoriti. codita, burtica si frac de pinguin modificat genetic, batand spre o nuanta neidentificabila de albastru.
totusi, nu un magician foarte reusit: trucurile incepeau vizibil in manecile lui cu cateva secunde bune inainte sa se concretizeze inaintea conjuratiei de curiosi, motiv pentru care noi, atentii, salutam respectuos porumbelul inca din faza subtextila.
acelasi magician simpatic isi vinde foarte prost iepurii: inainte sa inceapa ne-a cotropit cu sinceritatea lui, recunoscand ca secretul sta in rapiditate, in timp ce noi, copii curati, ne doream din suflet sa fim ametiti de poleiala magiei. peste toate, s-a apucat sa ne puna un youtube cu cel mai festiv prestigi-dude din lume. dupa caviar, pofteste draga la salam de vara! ca sa nu mai vorbim de pasul lui, rusinea mare pricinuita de carcotasi, care au pus mana pe o caseta cu un exercitiul la iepure, au bagat cu incetinitorul si apoi s-au hizlit isteric. porcii!
s-o pus omul sa scoata nasi de clovn din nari, bani rasunatori din urechi si alte parti anatomice, a rupt ziare si le-a pus la loc, a scos 3 porumbei draguti de supt camasi. dar cel mai si cel mai frumos lucru mi l-a facut mie: a scos o ata, a rupt-o in 5 bucati. m-a rugat sa-l "asist". am fost tare cuminte, am mers langa el zambind. mi-a cerut sa-mi pun o dorinta. executat. a facut un mic ghemotoc din cele 5 bucati de ata. apoi mi-a spus: sufla, sufla! si am suflat, mai ceva ca in fata tortului imaginar de ziua mea, oribila mea zi de nastere(pentru mai multe detalii, cautati in arhiva cele mai amare posturi, de-atunci sunt). dupa ce am suflat si sufletul din mine (ca lupul asupra casei primului purcelus din poveste), am fost felicitata pentru puterniciozitatea suflarii mele. intre timp, ce sa vezi? ata s-a lipit ca prin farmec! pe deasupra, domnul mare magician mi-a zis mie ca dorinta o sa se indeplineasca, daca tin ata pe un degetel.
cateva ore mai tarziu, dupa ce am realizat cat de aiurea ar fi ca intreg universul magicianesc sa conspire, chiar si pentru o dorinta cusuta cu ata alba, mi-am scos violent firul de pe deget. ultimul lucru pe care mi-l doresc esti tu, legat de cinci bucati rupte de ata.
eu, cativa cunoscuti, cativa necunoscuti, un magician.
un magician cu o fata de milioane, un dinte ciobit, favoriti. codita, burtica si frac de pinguin modificat genetic, batand spre o nuanta neidentificabila de albastru.
totusi, nu un magician foarte reusit: trucurile incepeau vizibil in manecile lui cu cateva secunde bune inainte sa se concretizeze inaintea conjuratiei de curiosi, motiv pentru care noi, atentii, salutam respectuos porumbelul inca din faza subtextila.
acelasi magician simpatic isi vinde foarte prost iepurii: inainte sa inceapa ne-a cotropit cu sinceritatea lui, recunoscand ca secretul sta in rapiditate, in timp ce noi, copii curati, ne doream din suflet sa fim ametiti de poleiala magiei. peste toate, s-a apucat sa ne puna un youtube cu cel mai festiv prestigi-dude din lume. dupa caviar, pofteste draga la salam de vara! ca sa nu mai vorbim de pasul lui, rusinea mare pricinuita de carcotasi, care au pus mana pe o caseta cu un exercitiul la iepure, au bagat cu incetinitorul si apoi s-au hizlit isteric. porcii!
s-o pus omul sa scoata nasi de clovn din nari, bani rasunatori din urechi si alte parti anatomice, a rupt ziare si le-a pus la loc, a scos 3 porumbei draguti de supt camasi. dar cel mai si cel mai frumos lucru mi l-a facut mie: a scos o ata, a rupt-o in 5 bucati. m-a rugat sa-l "asist". am fost tare cuminte, am mers langa el zambind. mi-a cerut sa-mi pun o dorinta. executat. a facut un mic ghemotoc din cele 5 bucati de ata. apoi mi-a spus: sufla, sufla! si am suflat, mai ceva ca in fata tortului imaginar de ziua mea, oribila mea zi de nastere(pentru mai multe detalii, cautati in arhiva cele mai amare posturi, de-atunci sunt). dupa ce am suflat si sufletul din mine (ca lupul asupra casei primului purcelus din poveste), am fost felicitata pentru puterniciozitatea suflarii mele. intre timp, ce sa vezi? ata s-a lipit ca prin farmec! pe deasupra, domnul mare magician mi-a zis mie ca dorinta o sa se indeplineasca, daca tin ata pe un degetel.
cateva ore mai tarziu, dupa ce am realizat cat de aiurea ar fi ca intreg universul magicianesc sa conspire, chiar si pentru o dorinta cusuta cu ata alba, mi-am scos violent firul de pe deget. ultimul lucru pe care mi-l doresc esti tu, legat de cinci bucati rupte de ata.
Friday, November 14, 2008
omuletul ikea
ce dragut e omuletul ala ikea, cu articulatiile lui omniprezente si fata blank. se poate misca fix cum vrei tu, poti pretinde ca are orice stare de spirit iti trece tie prin cap.
daca am fi omuleti ikea in mainile celor apropiati? cum ar fi sa ne aseze cum vor ei, sa inteleaga din noi ce au ei chef, iar pe noi sa nu ne doara deloc, pentru ca stim ca de-asta ne-a construit zeul ikea?
nuuu, noi avem personalitate! ne simtitm striviti sub prefacuta lipsa de voiosie a celor din jur, cerem loc pentru a ne desfasura.
ei hais, noi cea!
si ce bine e asa!
daca am fi omuleti ikea in mainile celor apropiati? cum ar fi sa ne aseze cum vor ei, sa inteleaga din noi ce au ei chef, iar pe noi sa nu ne doara deloc, pentru ca stim ca de-asta ne-a construit zeul ikea?
nuuu, noi avem personalitate! ne simtitm striviti sub prefacuta lipsa de voiosie a celor din jur, cerem loc pentru a ne desfasura.
ei hais, noi cea!
si ce bine e asa!
sa ne amintim cum e ruchi
oare cum era ruchi inainte? acum e momentul sa-si aminteasca ce e ea intr-adevar, cum se intampla lucrurile din spatele fruntii pana in ceafa.
-ruchi e foarte buna in lupta dreapta
-ruchi se indarjeste cand trebuie sa le demonstreze oamenilor ca lucrurile in care crede sunt importante si reuseste s-o faca
-lui ruchi ii place sa se joace, are mult de recuperat
-lui ruchi ii place sa fie mangaiata, are mult de recuperat
-ruchi indragostita e ruchi autentica: mintea imprastiata in toate locurile frumoase ale mintii, unde putina lume ajunge; bolboroseste ca prin vis lucruri pe care numai iubitul ei le intelege, daca e cel potrivit; il iubeste, il iubeste, il iubeste; e atat de fericita incat oamenii isi dau seama, de la strazi departare, ce i se intampla; rade cu toate gropitele autentice, dobandite sau fantastice; e cea mai buna si frumoasa fata din lume, pentru ca e cu totul si cu totul a lui
-ruchi e un prieten foarte bun
-ruchi fuge de mananca pamantul; nu mai are resurse de petrol si gaze naturale care sa arda dezamagirile si problemele, asa ca fuge
-ruchi se poarta frumos si da tot ce are in borcanele ei cu dulceata, numai de treci de miile de strajeri; se protejeaza, stie ea mai bine de ce; daca ai trecut de lanci, de furci si de topoare, esti bine: e toata a ta, iar tu ai cale libera sa-ti bati joc de tot; enjoy, boule!
-ruchi e un om bun tocmai pentru ca nu spune asta despre ea; tocmai pentru ca nu e numai iubire, fara exceptie, pentru toti cei din jur; nu s-a autoproclamat zeita bunatatii; nu iti spune despre ea in primele 5 propozitii ca e cel mai bun om pe care ti-e dat sa-l cunosti; ai rabdare cu ea si o sa-ti arate toate chestiile astea
-ruchi e un om modest, pentru ca nemodestii ii provoaca o scarba profunda; hai frateeeeeee!
-ruchi e foarte sensibila
-ruchi e foarte orgolioasa
-ruchi poate sa taca ani intregi daca o dezamagesti
-ruchi trebuie sa invete sa fie mai egoista
-ruchi e nesigura
-ruchi isi doreste un om care s-o iubeasca la fel de mult, ca ea sigur o sa-l iubeasca mult
-ruchi are nevoie de atat de putine lucruri ca sa fie fericita
-ruki is not full of shit, she is currently full of sorrow.
-ruchi e foarte buna in lupta dreapta
-ruchi se indarjeste cand trebuie sa le demonstreze oamenilor ca lucrurile in care crede sunt importante si reuseste s-o faca
-lui ruchi ii place sa se joace, are mult de recuperat
-lui ruchi ii place sa fie mangaiata, are mult de recuperat
-ruchi indragostita e ruchi autentica: mintea imprastiata in toate locurile frumoase ale mintii, unde putina lume ajunge; bolboroseste ca prin vis lucruri pe care numai iubitul ei le intelege, daca e cel potrivit; il iubeste, il iubeste, il iubeste; e atat de fericita incat oamenii isi dau seama, de la strazi departare, ce i se intampla; rade cu toate gropitele autentice, dobandite sau fantastice; e cea mai buna si frumoasa fata din lume, pentru ca e cu totul si cu totul a lui
-ruchi e un prieten foarte bun
-ruchi fuge de mananca pamantul; nu mai are resurse de petrol si gaze naturale care sa arda dezamagirile si problemele, asa ca fuge
-ruchi se poarta frumos si da tot ce are in borcanele ei cu dulceata, numai de treci de miile de strajeri; se protejeaza, stie ea mai bine de ce; daca ai trecut de lanci, de furci si de topoare, esti bine: e toata a ta, iar tu ai cale libera sa-ti bati joc de tot; enjoy, boule!
-ruchi e un om bun tocmai pentru ca nu spune asta despre ea; tocmai pentru ca nu e numai iubire, fara exceptie, pentru toti cei din jur; nu s-a autoproclamat zeita bunatatii; nu iti spune despre ea in primele 5 propozitii ca e cel mai bun om pe care ti-e dat sa-l cunosti; ai rabdare cu ea si o sa-ti arate toate chestiile astea
-ruchi e un om modest, pentru ca nemodestii ii provoaca o scarba profunda; hai frateeeeeee!
-ruchi e foarte sensibila
-ruchi e foarte orgolioasa
-ruchi poate sa taca ani intregi daca o dezamagesti
-ruchi trebuie sa invete sa fie mai egoista
-ruchi e nesigura
-ruchi isi doreste un om care s-o iubeasca la fel de mult, ca ea sigur o sa-l iubeasca mult
-ruchi are nevoie de atat de putine lucruri ca sa fie fericita
-ruki is not full of shit, she is currently full of sorrow.
Thursday, November 13, 2008
ger, dragul meu etienne, ger mare
cele mai frumoase coincidente vin din carti. se poate intampla, bunaoara, sa pui de-o parte cartea lui etiene despre cucerirea polului nord tocmai in prima zi racoroasa de toamna.
adica sa iesi de la metrou si sa te lasi brumarita cu o placere extraordinara, asta pentru ca ai citit cateva zeci de pagini despre inghetul suprem.
mie imi place de etienne pentru ca are o sriitura foarte onesta. scrie exact asa cum traieste, nu invers. imi venea si mie sa plag de plansul lui, in noaptea in care s-a pornit walkman-ul sub cei 2 saci de dormit si si-a adus aminte de oameni, cantece, petreceri si s-a blestemat pentru alegerea lui- izolarea totala, supravietuirea cu orice pret si lupta cu el. imi place ca nu e scriitor, nu stapaneste matafora, nici nu mizeaza pe absurd. povesteste banal despre lucruri minunate, nu povesteste minunat despre lucruri banale.
a inceput lupta. eu nu vreau sa uit de mine, de ce sunt eu si cum traiesc. ma indepartez de oamenii care imi fac rau, o sa incep sa-i caut pe cei care imi fac bine. blogul asta e parolat si singura vietate care mai ajunge la el sunt eu.
liniste, de cand imi doream un strop de liniste. ruchi, sunt tare mandra de tine! in sfarsit, te-ai inteleptit.
adica sa iesi de la metrou si sa te lasi brumarita cu o placere extraordinara, asta pentru ca ai citit cateva zeci de pagini despre inghetul suprem.
mie imi place de etienne pentru ca are o sriitura foarte onesta. scrie exact asa cum traieste, nu invers. imi venea si mie sa plag de plansul lui, in noaptea in care s-a pornit walkman-ul sub cei 2 saci de dormit si si-a adus aminte de oameni, cantece, petreceri si s-a blestemat pentru alegerea lui- izolarea totala, supravietuirea cu orice pret si lupta cu el. imi place ca nu e scriitor, nu stapaneste matafora, nici nu mizeaza pe absurd. povesteste banal despre lucruri minunate, nu povesteste minunat despre lucruri banale.
a inceput lupta. eu nu vreau sa uit de mine, de ce sunt eu si cum traiesc. ma indepartez de oamenii care imi fac rau, o sa incep sa-i caut pe cei care imi fac bine. blogul asta e parolat si singura vietate care mai ajunge la el sunt eu.
liniste, de cand imi doream un strop de liniste. ruchi, sunt tare mandra de tine! in sfarsit, te-ai inteleptit.
Wednesday, November 12, 2008
Saturday, November 8, 2008
operatiunea deromantizarea zonei aviatorilor
in drum spre metrou se deschidea toamna, ba. la feeling si la culoare.
mi se lipeau frunze de toc-toc si strambau la fiecare pas din nas. era tare frumos, unul dintre motivele pentru care ma rupeam de mic-dejun si porneam spre agentie.
ce-au facut lucratorii silitori? le-au stras, ba! le-au basculat ca porcii in basculantele lor nepoetice. o armata de oameni care greblau impreuna intru moartea pasiunii.
i-am prins eu intr-o dimineata asupra faptei. biata iren, care chiulise de la serviciu din cauza gripesnitei, a crezut ca le-a purtat vantul spre alt cartier( nevoias, probabil) . biata mea inocenta, cu accente socialiste!
adevarul e crunt si imi taie tot cheful: le-au maturat, tugulanii! lasa fra, ca o sa cada altele, am vorbit eu cu ele. valuri-valuri, chiar in timp ce le strangeti voi, miseilor! inca mai au vigoare crengile copacilor nostri, nu va puneti voi cu toamna!
mi se lipeau frunze de toc-toc si strambau la fiecare pas din nas. era tare frumos, unul dintre motivele pentru care ma rupeam de mic-dejun si porneam spre agentie.
ce-au facut lucratorii silitori? le-au stras, ba! le-au basculat ca porcii in basculantele lor nepoetice. o armata de oameni care greblau impreuna intru moartea pasiunii.
i-am prins eu intr-o dimineata asupra faptei. biata iren, care chiulise de la serviciu din cauza gripesnitei, a crezut ca le-a purtat vantul spre alt cartier( nevoias, probabil) . biata mea inocenta, cu accente socialiste!
adevarul e crunt si imi taie tot cheful: le-au maturat, tugulanii! lasa fra, ca o sa cada altele, am vorbit eu cu ele. valuri-valuri, chiar in timp ce le strangeti voi, miseilor! inca mai au vigoare crengile copacilor nostri, nu va puneti voi cu toamna!
credeti ca soriceii se pregateau de un musical?
am terminat de citit coraline. trebuie sa renunt fuguta-fuguta la prejudecatile mele literare si sa pun mana pe scriitorii populari, ca uite ce pierd.
o carte prostuta per ansamblu, dar asa frumoasa printre picaturi! am avut privilegiul de a o citi cu o pisica neagra scanteietoare cocotata pe sifonier. pe la jumatatea cartii, am strigat-o. a coborat, ne-am pupat umpic, s-a cocotat la loc. multumesc complicilor care au facut aceste momente posibile si complimente acasa.
de-acum o sa ma uit urat la toti nasturii negri, precum si la ochii oamenilor. adica, la cea mai mica dovada de rautate, am sa fac cioc-cioc in orbite, sa verific daca nu cumva avem de-a face cu un celalalt coleg de serviciu sau iubit. ba si ce-mi mai placeau nasturii, pacat!
ma gandeam asa, cum ar fi sa fac eu un musical cu soricei dresati? ca irene refuza sa prioritizeze, o rog sa incepem scrisul la secnariu de vreo doua anotimpuri, de la uichendul ala in care n-am vorbit una cu cealalta, numa om cantat. avem potential, stiu eu sigur ca avem!
o carte prostuta per ansamblu, dar asa frumoasa printre picaturi! am avut privilegiul de a o citi cu o pisica neagra scanteietoare cocotata pe sifonier. pe la jumatatea cartii, am strigat-o. a coborat, ne-am pupat umpic, s-a cocotat la loc. multumesc complicilor care au facut aceste momente posibile si complimente acasa.
de-acum o sa ma uit urat la toti nasturii negri, precum si la ochii oamenilor. adica, la cea mai mica dovada de rautate, am sa fac cioc-cioc in orbite, sa verific daca nu cumva avem de-a face cu un celalalt coleg de serviciu sau iubit. ba si ce-mi mai placeau nasturii, pacat!
ma gandeam asa, cum ar fi sa fac eu un musical cu soricei dresati? ca irene refuza sa prioritizeze, o rog sa incepem scrisul la secnariu de vreo doua anotimpuri, de la uichendul ala in care n-am vorbit una cu cealalta, numa om cantat. avem potential, stiu eu sigur ca avem!
mai aproape de liviu dumitrascu
am cunoscut pe cineva care-l cunoaste pe liviu dumitrascu. acum ii stiu povestea. poate reusesc sa-l intalnesc, doar am o multime de intrebari pentru el!
fat-frumos si fata-frumoasa
la toate orele de limba si literatura romana dedicate poetului nepereche, va spun drept ca i-am facut felul in gand (in liceu mi-am permis s-o spun pe sleau), cu exceptia prozei filosofice-e greu sa-i gasesti cusur, e greu. ce bine e cand iesi din matricea aia indobitocitoare si poti sa rasfoiesti in voie volumele domnului mone, impiedicandu-te tot mereu de sani albi si par de aur si flori albastre.
apoi trecem la ce-i mai frumos. cum amesteca eminescu poveste, religie si poezie, genari si frati de cruce si pari care urla:cap,cap,cap! si cum stie el precis care-i rostul femeilor! stie ca supt chipul cel mai frumos si cositele impletite pana-n pamant, se ascude muma padurii( sanchi, ma-sa).
da, femeile sunt cele mai frumoase aratari, cu petece translucide si doua margele hipnotizatoare care-si fac singure vant cu gene uriase(autonomie locala). dedesupt sunt niste scorpii, cu parul maciuca si limbi de sarpe. vor sa te rapuna, apoi tot ele te invata care-i taina, iti soptesc secretul celor doua butii. pentru ca, se stie, asta asteapta si ele: sa rapui harpia.
pentru biata fata proaspat imblanzita incepe apoi chinul asteptarii: fat-frumos pleaca la dracu-n praznic, sa caute fete de genari si sa incalice cai cu septe inimi, in timp ce prostuta jeleste rauri-rauri de amar. cand s-o intoarce, parca nici ochii-margele nu-l mai vad. au alunecat de multa vreme pe apa sambetei plansului ei. daca n-or sa-l mai recunoasca orbitele dezgolite? ce ne facem, fat-frumos?
apoi trecem la ce-i mai frumos. cum amesteca eminescu poveste, religie si poezie, genari si frati de cruce si pari care urla:cap,cap,cap! si cum stie el precis care-i rostul femeilor! stie ca supt chipul cel mai frumos si cositele impletite pana-n pamant, se ascude muma padurii( sanchi, ma-sa).
da, femeile sunt cele mai frumoase aratari, cu petece translucide si doua margele hipnotizatoare care-si fac singure vant cu gene uriase(autonomie locala). dedesupt sunt niste scorpii, cu parul maciuca si limbi de sarpe. vor sa te rapuna, apoi tot ele te invata care-i taina, iti soptesc secretul celor doua butii. pentru ca, se stie, asta asteapta si ele: sa rapui harpia.
pentru biata fata proaspat imblanzita incepe apoi chinul asteptarii: fat-frumos pleaca la dracu-n praznic, sa caute fete de genari si sa incalice cai cu septe inimi, in timp ce prostuta jeleste rauri-rauri de amar. cand s-o intoarce, parca nici ochii-margele nu-l mai vad. au alunecat de multa vreme pe apa sambetei plansului ei. daca n-or sa-l mai recunoasca orbitele dezgolite? ce ne facem, fat-frumos?
Friday, November 7, 2008
reteaua sociala a lu ruki
dragii mei,
mi-e greu sa cuprind cu mintea implicatiile acestei descoperiri, insa se pare ca suntem o retea sociala si trebuie sa invatam sa traim cu asta. niste domni patetici sustin ca lactobarul asta, cu linkurile de pe el sau spre el, poate fi catalogat sec: social network.
eu nu pot sa spun decat ca nu-i adevarat bre, sunt doar oameni peste oameni. cu unii n-am schimbat 2 vorbe in viata reala, pe altii ii vad zilnic si noptic, cu unii m-am culcat, de unii am fost sau sunt indragostita, cativa ma enerveaza la culme, o pereche ma inspira la facut copii ciufuliti, cu vreo 2 as povesti la nesfarsit despre carti, parca asta-i problema! toti scriu fain, sau fac fotografii exact asa cum trebuie, asculta muzici turbate si molipsitoare, sau deseneaza cu maini precise.
apoi ar mai fi si cititorii, ai far' de blog. empatizeaza, astepta, lauda, discuta, sfatuiesc. sigur, sa nu-i uit pe obsedatii care fac sectiuni pe forum despre lapte, vreo 2-3 refuzati pentru care trebuie sa mint periodic povestind despre iubiti fictivi.
de ce sa ne apucam sa risarciuim oamenii astia ba? ucidem toata poezia!
mi-e greu sa cuprind cu mintea implicatiile acestei descoperiri, insa se pare ca suntem o retea sociala si trebuie sa invatam sa traim cu asta. niste domni patetici sustin ca lactobarul asta, cu linkurile de pe el sau spre el, poate fi catalogat sec: social network.
eu nu pot sa spun decat ca nu-i adevarat bre, sunt doar oameni peste oameni. cu unii n-am schimbat 2 vorbe in viata reala, pe altii ii vad zilnic si noptic, cu unii m-am culcat, de unii am fost sau sunt indragostita, cativa ma enerveaza la culme, o pereche ma inspira la facut copii ciufuliti, cu vreo 2 as povesti la nesfarsit despre carti, parca asta-i problema! toti scriu fain, sau fac fotografii exact asa cum trebuie, asculta muzici turbate si molipsitoare, sau deseneaza cu maini precise.
apoi ar mai fi si cititorii, ai far' de blog. empatizeaza, astepta, lauda, discuta, sfatuiesc. sigur, sa nu-i uit pe obsedatii care fac sectiuni pe forum despre lapte, vreo 2-3 refuzati pentru care trebuie sa mint periodic povestind despre iubiti fictivi.
de ce sa ne apucam sa risarciuim oamenii astia ba? ucidem toata poezia!
Tuesday, November 4, 2008
Monday, November 3, 2008
toamna, doamna toamna
in fiecare dimineata imi zic: asta trebuie sa fie cea mai frumoasa zi de toamna! dimineata urmatoare o intrece.
astazi am plecat din curte cu marsul ingerilor in urechi. pe la jumatatea aleii ma prinde din urma refrenul linistitor. "we've got all the time in the world" si zau ca avem, zau ca avem! cum cantam eu cu negrul meu din alte timpuri, adunam in gand roiuri de frunze intrand si iesind prin luminis. cele asternute pe poteca veneau spre mine in valuri si unele, mai haotice si indraznete, in rotocoale. trageam cu ochiul in dreapta, unde mi se pare mie ca e padurea suedeza a camillei engman, mai ales cand abureste un strat superficial de ceata.
da, asta sigur e cea mai frumoasa zi de toamna. si eu eram cu 4 pisoi dupa mine (trei grasi colorati pe geanta mea preferata, unul pictat pe acel tricou- da, il port; l-am aruncat la gunoi si l-am cules de-acolo, pentru ca eu am inima, ba!) si saream ca Humpty Dumpty pe o melodie Coldplay. si aveam cerceii cu floarea-soarelui si eram frumoasa, desi nu-s deloc roscata, pentru ca zilele astea seman toamna.
astazi am plecat din curte cu marsul ingerilor in urechi. pe la jumatatea aleii ma prinde din urma refrenul linistitor. "we've got all the time in the world" si zau ca avem, zau ca avem! cum cantam eu cu negrul meu din alte timpuri, adunam in gand roiuri de frunze intrand si iesind prin luminis. cele asternute pe poteca veneau spre mine in valuri si unele, mai haotice si indraznete, in rotocoale. trageam cu ochiul in dreapta, unde mi se pare mie ca e padurea suedeza a camillei engman, mai ales cand abureste un strat superficial de ceata.
da, asta sigur e cea mai frumoasa zi de toamna. si eu eram cu 4 pisoi dupa mine (trei grasi colorati pe geanta mea preferata, unul pictat pe acel tricou- da, il port; l-am aruncat la gunoi si l-am cules de-acolo, pentru ca eu am inima, ba!) si saream ca Humpty Dumpty pe o melodie Coldplay. si aveam cerceii cu floarea-soarelui si eram frumoasa, desi nu-s deloc roscata, pentru ca zilele astea seman toamna.
Sunday, November 2, 2008
marge simpson si prietenii ei
dovada totala ca e ceva extrem de ciudat in codul genetic al familiei popa este visul sora-mii din ajun de ziua ei.
retineti, e vorba de o femeie respectabila, intelectuala care baga-n sperieti cel putin 10 cururi de americani pe zi cu intelegerea far' de sfarsit a limbii engleze, care i-a adus si un post frumusel de cadru didactic in N tarii noi.
e o tipa care-i ofera sotului o viata cum ne-am dori cu totii: "tu stai ba si citeste acolo, fa zdrang-zdrang la chitara, mai fumeaza un doamne-fereste, joaca-te umpic, ca ma ocup eu de gospodarie. facem cum spui tu, iubitule! da, sigur, mai luam un pisoi in loc sa facem noi unul".
aceasta doamna a visat incredibil de misto. se facea ca marge simpson in persoana ii strecura cateva vorbe, chiar in momentul inevitabilelor rezolutii de varsta proaspat inaintata. acest simbol al vietii de familie cu bune si cu rele, sot-copil si copii-copii, o sfatuia pe anca sa nu cumva sa asculte ce-i spune chris, sa faca ce crede ea ca e mai bine, ca asta habar n-are.
trag nadejde ca VISUL va schimba raportul de forte din cadrul familie wetzl. sor'mea nu e normala, e clar de ce-o iubesc asa mult. mi-e putin ciuda ca nu s-a prins nimic din tot ce zic eu de cativa ani, in schimb, cum apare un personaj de desene animate cu voce autoritara, pac! ascultam...ascultam..
retineti, e vorba de o femeie respectabila, intelectuala care baga-n sperieti cel putin 10 cururi de americani pe zi cu intelegerea far' de sfarsit a limbii engleze, care i-a adus si un post frumusel de cadru didactic in N tarii noi.
e o tipa care-i ofera sotului o viata cum ne-am dori cu totii: "tu stai ba si citeste acolo, fa zdrang-zdrang la chitara, mai fumeaza un doamne-fereste, joaca-te umpic, ca ma ocup eu de gospodarie. facem cum spui tu, iubitule! da, sigur, mai luam un pisoi in loc sa facem noi unul".
aceasta doamna a visat incredibil de misto. se facea ca marge simpson in persoana ii strecura cateva vorbe, chiar in momentul inevitabilelor rezolutii de varsta proaspat inaintata. acest simbol al vietii de familie cu bune si cu rele, sot-copil si copii-copii, o sfatuia pe anca sa nu cumva sa asculte ce-i spune chris, sa faca ce crede ea ca e mai bine, ca asta habar n-are.
trag nadejde ca VISUL va schimba raportul de forte din cadrul familie wetzl. sor'mea nu e normala, e clar de ce-o iubesc asa mult. mi-e putin ciuda ca nu s-a prins nimic din tot ce zic eu de cativa ani, in schimb, cum apare un personaj de desene animate cu voce autoritara, pac! ascultam...ascultam..
marsaliem? marsaliem!
draga de adela, e cel mai binevoitor om pe care-l cunosc. in 5 ani de zile cred c-am auzit-o spunand maxim 3 rautati. in rest, numai vorbe de incurajare si dovezi de pretuire. se incapataneaza sa vada jumatatea plina a paharului si asta cumva suspendata, deasupra jumatatii goale, evident.
astazi a trecut pe la mine si ii povesteam sleita de puteri ce se mai intampla spectaculos in viata lui ruki. comentariul ei a fost cam asa: "sunt mandra de tine; e drept, ai intrat in ceva bucluc zilele astea, dar uite ce frumos te-ai scos din toate. esti un om bun si matur." in conditiile astea, cum sa n-o iubesc eu pe adela?
astazi a trecut pe la mine si ii povesteam sleita de puteri ce se mai intampla spectaculos in viata lui ruki. comentariul ei a fost cam asa: "sunt mandra de tine; e drept, ai intrat in ceva bucluc zilele astea, dar uite ce frumos te-ai scos din toate. esti un om bun si matur." in conditiile astea, cum sa n-o iubesc eu pe adela?
in mandrie si prejudecata nu sunt gagii,domnule Zuckerman
aseara am vazut ed wood si mi-am adus aminte de ce am ales sa fiu eu si am refuzat diverse roluri care mi se ofera: prostuta, curva, carierista, snoaba, inaccesibila si altele.
pentru ca inocentii sunt singurii capabili de a fi fericiti. pentru ca sinceritatea e dezarmanta si daca nu ma vrei exact asa cum sunt eu, atunci nu ma vrei deloc.
ed si cu mine avem multe in comun: pasiunea pentru lucruri ingrozitor de proaste, pe care le iubim intr-atat incat se transforma in chestii geniale; in plus, si mie imi place sa ma imbrac in haine femeiesti din cand in cand.
cat despre viata mea de barbat, e acolo un rand care m-a facut sa ma scufund in cada de ras. atunci cand caroline benson, educata in anglia, ii scoate elevului sau preferat voabularul de golan la mezat, ii spune cu o luciditate care mie imi lipseste: "in mandrie si prejudecata nu sunt gagii, domnule Zuckerman". cred ca asta-i spilu', domnule Zuckerman.
unde esti, ba Darcy, ba?
pentru ca inocentii sunt singurii capabili de a fi fericiti. pentru ca sinceritatea e dezarmanta si daca nu ma vrei exact asa cum sunt eu, atunci nu ma vrei deloc.
ed si cu mine avem multe in comun: pasiunea pentru lucruri ingrozitor de proaste, pe care le iubim intr-atat incat se transforma in chestii geniale; in plus, si mie imi place sa ma imbrac in haine femeiesti din cand in cand.
cat despre viata mea de barbat, e acolo un rand care m-a facut sa ma scufund in cada de ras. atunci cand caroline benson, educata in anglia, ii scoate elevului sau preferat voabularul de golan la mezat, ii spune cu o luciditate care mie imi lipseste: "in mandrie si prejudecata nu sunt gagii, domnule Zuckerman". cred ca asta-i spilu', domnule Zuckerman.
unde esti, ba Darcy, ba?
Saturday, November 1, 2008
manute
eu sunt ruki, adica manute.
poate de-asta judec atat de mult cu ele.
daca te joci cu ele si-mi pui degetul mare si stang sa se lupte cu cel drept, imi iei pulsul si te ingrijorezi in privinta venei mele precipitate, atunci se cheama ca le-ai cerut prietenia, ca pe vremuri.
daca te tin de mana si, dintr-o data, degetele mele se retrag speriate, lasa-ma sa fug, ca stiu eu mai bine.
daca esti trist, dezamagit sau disperat, iti trag barbateste un pumn mai jos de umar si stii imediat ca-mi pasa si c-o rezolvam noi cumva.
daca sunt stoarsa de ultimul dram de putere si ma simt ingrozitor, intr-un loc plin de oameni de care vreau sa fug, e suficient sa ma tii de mana si sa-mi mangai degetele. e cel mai frumos lucru pe care poti sa-l faci si ma ingrijoreaza putin faptul ca tu habar n-ai cate imi spun mie mainile.
si, pentru ca oamenii cu ghinion sunt si cei mai norocosi cu putinta, mana mea stanga a primit un sarut, scurt si neasteptat, chiar in fata portii. multumesc.
poate de-asta judec atat de mult cu ele.
daca te joci cu ele si-mi pui degetul mare si stang sa se lupte cu cel drept, imi iei pulsul si te ingrijorezi in privinta venei mele precipitate, atunci se cheama ca le-ai cerut prietenia, ca pe vremuri.
daca te tin de mana si, dintr-o data, degetele mele se retrag speriate, lasa-ma sa fug, ca stiu eu mai bine.
daca esti trist, dezamagit sau disperat, iti trag barbateste un pumn mai jos de umar si stii imediat ca-mi pasa si c-o rezolvam noi cumva.
daca sunt stoarsa de ultimul dram de putere si ma simt ingrozitor, intr-un loc plin de oameni de care vreau sa fug, e suficient sa ma tii de mana si sa-mi mangai degetele. e cel mai frumos lucru pe care poti sa-l faci si ma ingrijoreaza putin faptul ca tu habar n-ai cate imi spun mie mainile.
si, pentru ca oamenii cu ghinion sunt si cei mai norocosi cu putinta, mana mea stanga a primit un sarut, scurt si neasteptat, chiar in fata portii. multumesc.
Subscribe to:
Posts (Atom)
yop
