Showing posts with label noi. Show all posts
Showing posts with label noi. Show all posts

Thursday, November 27, 2008

adela si ina, sau despre cum cei mai buni prieteni sunt doar la un telefon distanta

cand mi-am schimbat casa nu stiam pe nimeni. eram o ursuza si jumatate, plina de prejudecati si suspicioasa. apoi le-am cunoscut pe ina si pe adela, chiar in ordinea asta. ele au fost familia mea toti anii astia, stiu tot ce e de stiut despre mine, cum si eu le cunosc mai bine decat iubitii lor.
m-au vazut in cele mai fericite momente ale mele, m-au vazut plangand s-atat.
cel mai important, sunt acei oamenii pe care ii sun cand sunt speriata sau mi-e foarte rau sau si una si alta. se intampla destul de rar, sunt ceea ce iren ar numi o "uriasa mereu sanatoasa". in mai putin de o ora sunt langa mine si ma tin de-o mana.

eu n-am noroc in dragoste, evident ca nici la carti. am noroc la prieteni. mare noroc!
aseara mi-a fost cumplit de rau. eram singura cu cei doi muncitori sinistri si simteam ca nu pot sa-mi stapanesc ameteala. exact genul de moment in care iti zici "doamne-ajuta ca n-am noroc in dragoste sau carti!". adela a ajuns repede, cat sa-mi dea timp pentru un vis incredibil de ciudat, poama ametelii mele turbate: ma uitam la niste oameni necunoscuti, insa ii vedeam printr-un cadru filmat sacadat de o camera care se misca dreapta-stanga, o lua intr-o parte, apoi pe deasupra capetelor lor. ochii mei erau camera care ii filma alb-negru, din toate pozitiile, astfel incat nu-si puteau ascunde niciun centimetru de ureche. m-am trezit speriata ca dracu, insa lasasem ameteala in urma, rasturnasem roaba cu rau in visul asta.

apoi au plecat muncitorii, a venit adela si ne-am uitat la un film pe care trebuia sa-l fi vazut de multa vreme. venirea adelei face intotdeauna cat tot nurofenul, paracetamolul si tantumul verde din lume! eu sunt un om incredibil de norocos.

Monday, August 11, 2008

noi doua si umbrela

in ultimul timp furam cu greu cateva ore pentru noi doua. aseara eram obosite si inciudate- mai avem 4 zile si scapam de el- asa ca am mers la plimbare. pe ploaie. cu umbrela indigo a irenei(a mea e noua si frumos colorata, numai ca se ascunde strasnic prin casa).

am spionat domni si doamne in casele lor particular-somptuase. cateodata treceam printr-o zona de liniste totala, intrerupta periodic de zgomotul unui zar ce topaia fara indoiala pe o tabla de table. ca tot veni vorba de zar, am descoperit ca in spatele tvr e un anticariat si am hotarat ca vom merge sa ne prefacem cumparatoare de obiecte total inutile atinse la vremea lor de domnite si boieri.

duminica seara parcul floreasca e inundat de nocturna. poti sa topai in voie pana in varful porumbarului colorat s-apoi sa-ti dai drumul pe tub in jos, chiar daca ai rochita sa trebuie sa te tii de ea vartos. iren sfideaza pericole in leagnul pe jumatate smuls, iar langa noi e o bancuta inclinata la 45 de grade. totul are un aer ireal si e luminat ciudat, ca si cum ai avea o viziune.

pe balconul unor oameni de bine sta agata ursuletul imens, brun si lipsit de accesorii (ati observat ca, mai nou, toti ursuletii de marimi respectabile isi tin inima in labe si au cateodata papillon?), iar noi regretam cumplit ca am plecat cu umbrela, dar fara aparat foto.

una dintre strazile linistite din jumatatea noastra de bucuresti are un pusti care arunca la fiecare 30 de secunde o artifica pe strada. in spatele lui stau parintii: mama scoate o artifica noua din pachet, tatal o aprinde, iar pustiul o arunca.

luna se scalda in lumini rosiatice si indecente, iar pe la etajul nu-stiu-care al televiziunii se vad 2 ferestre luminate din belsug, sub un banneroi care incadreaza totul stiintifico-fantastic. ma asteptam sa se iteasca antebratul si capul fals al unui android, lucrator tvr.

ce-o fi cu atatea ciudatienii in drumul nostru? voua vi se intampla la fel sau numai noi doua avem vaz, miros si auz pentru ele?

yop