de cateva zile s-a schimbat lista de oaspeti pe popa savu: au plecat cei trei puiuti tigrati si mama lor belzebuta, au venit doi adolescenti independenti , sora si frate sau frate si frate sau sora si sora.
astia doi sunt iubareti, nemernic de simpatici si jucausi. stau la mangaiat ca si cum ar fi primele maini care le gadila blanita si mustata. au un profil intersant, de sorginte greaca.
am decis sa-i inscriu si pe ei in programul" totusi iubirea/ neam obligatii". adica papica-papica, amorul-amor, numai ca pentru mine n-ai nume, nu ma intereseaza unde dormi noaptea. perfect independenti, parti ale unei relatii moderne, marsaluiam. asta pana de dimineata, cand m-am pomenit ca patatul alburiu schiopata. griji peste griji: a dat masina/vecinul/un motan mare si rau peste el!? se reface, ramane tripod cu mustati?
acum am frunte incretita de ganduri negre: au disparut amandoi, iar in fata casei se linge pe bot satisfacut un motan cu totul si cu totul sinistru, pe care imi era frica sa-l ating zilele trecute- mieuna, fornaia si maraia mai rau ca un rottweiler si parea facut din bucati, bucati prizoniere din alti pisoi. daca adolescentii mei fragili nu se intorc si maine-poimaine am sa observ pe scarbavnic doua bucati noi- o labuta schiopatanda si o ureche minuscula, tigrata?
morala povestii e urmatoarea: in natura, unei ruki ii e imposibil sa faca fata relatiilor fara obligatii. adica merge fain-frumos o perioada, pana realizeaza ca toti pisoii aveau de fapt nume, toti tipii ii erau de fapt iubiti. nu-i ramane decat sa se ataseze in mod oficial de tarla de pisoi (starting now) si de ceva tip (aici e imposibil de stabilit, ii dam un termen lejer de sfarsit de an).
Showing posts with label pisici. Show all posts
Showing posts with label pisici. Show all posts
Wednesday, August 27, 2008
Monday, August 11, 2008
noi doua si umbrela
in ultimul timp furam cu greu cateva ore pentru noi doua. aseara eram obosite si inciudate- mai avem 4 zile si scapam de el- asa ca am mers la plimbare. pe ploaie. cu umbrela indigo a irenei(a mea e noua si frumos colorata, numai ca se ascunde strasnic prin casa).
am spionat domni si doamne in casele lor particular-somptuase. cateodata treceam printr-o zona de liniste totala, intrerupta periodic de zgomotul unui zar ce topaia fara indoiala pe o tabla de table. ca tot veni vorba de zar, am descoperit ca in spatele tvr e un anticariat si am hotarat ca vom merge sa ne prefacem cumparatoare de obiecte total inutile atinse la vremea lor de domnite si boieri.
duminica seara parcul floreasca e inundat de nocturna. poti sa topai in voie pana in varful porumbarului colorat s-apoi sa-ti dai drumul pe tub in jos, chiar daca ai rochita sa trebuie sa te tii de ea vartos. iren sfideaza pericole in leagnul pe jumatate smuls, iar langa noi e o bancuta inclinata la 45 de grade. totul are un aer ireal si e luminat ciudat, ca si cum ai avea o viziune.
pe balconul unor oameni de bine sta agata ursuletul imens, brun si lipsit de accesorii (ati observat ca, mai nou, toti ursuletii de marimi respectabile isi tin inima in labe si au cateodata papillon?), iar noi regretam cumplit ca am plecat cu umbrela, dar fara aparat foto.
una dintre strazile linistite din jumatatea noastra de bucuresti are un pusti care arunca la fiecare 30 de secunde o artifica pe strada. in spatele lui stau parintii: mama scoate o artifica noua din pachet, tatal o aprinde, iar pustiul o arunca.
luna se scalda in lumini rosiatice si indecente, iar pe la etajul nu-stiu-care al televiziunii se vad 2 ferestre luminate din belsug, sub un banneroi care incadreaza totul stiintifico-fantastic. ma asteptam sa se iteasca antebratul si capul fals al unui android, lucrator tvr.
ce-o fi cu atatea ciudatienii in drumul nostru? voua vi se intampla la fel sau numai noi doua avem vaz, miros si auz pentru ele?
am spionat domni si doamne in casele lor particular-somptuase. cateodata treceam printr-o zona de liniste totala, intrerupta periodic de zgomotul unui zar ce topaia fara indoiala pe o tabla de table. ca tot veni vorba de zar, am descoperit ca in spatele tvr e un anticariat si am hotarat ca vom merge sa ne prefacem cumparatoare de obiecte total inutile atinse la vremea lor de domnite si boieri.
duminica seara parcul floreasca e inundat de nocturna. poti sa topai in voie pana in varful porumbarului colorat s-apoi sa-ti dai drumul pe tub in jos, chiar daca ai rochita sa trebuie sa te tii de ea vartos. iren sfideaza pericole in leagnul pe jumatate smuls, iar langa noi e o bancuta inclinata la 45 de grade. totul are un aer ireal si e luminat ciudat, ca si cum ai avea o viziune.
pe balconul unor oameni de bine sta agata ursuletul imens, brun si lipsit de accesorii (ati observat ca, mai nou, toti ursuletii de marimi respectabile isi tin inima in labe si au cateodata papillon?), iar noi regretam cumplit ca am plecat cu umbrela, dar fara aparat foto.
una dintre strazile linistite din jumatatea noastra de bucuresti are un pusti care arunca la fiecare 30 de secunde o artifica pe strada. in spatele lui stau parintii: mama scoate o artifica noua din pachet, tatal o aprinde, iar pustiul o arunca.
luna se scalda in lumini rosiatice si indecente, iar pe la etajul nu-stiu-care al televiziunii se vad 2 ferestre luminate din belsug, sub un banneroi care incadreaza totul stiintifico-fantastic. ma asteptam sa se iteasca antebratul si capul fals al unui android, lucrator tvr.
ce-o fi cu atatea ciudatienii in drumul nostru? voua vi se intampla la fel sau numai noi doua avem vaz, miros si auz pentru ele?
Wednesday, May 14, 2008
cum voi salva eu planeta
intr-o seara, cand eram suparata si ma durea capul(n-as sti sa va spun care seara, le-am cam pierdut sirul, tot timpul sunt aproximativ la fel de suparata si am acelasi gen de durere de cap de la o vreme), trec de usa camerei mele si ma indrept spre fereastra deschisa inoportun pentru un om care tocmai iesea dintr-o baie lunga si fierbinte.
langa geam ma astepta pisica francezilor, luna mare si alba pe care o vedeam cateodata impietrita in pozitia bibelou pe gardul vecin. ferestrele mele incep de la nivelul dalelor din curte si se termina mai curand decat si-ar dori orice planta iubitoare de lumina, daramite un mamifer dependent de fotosinteza ca mine. si totusi, asta ajuta atunci cand vrei sa stabilesti un contact cu pisica frumoasa a vecinilor.
ea avea un comportament dubios pentru o pisica, fie ea si una de nanabi frantuji. s-ar fi lasat mangaiata ( nu era constienta de plasa de tantari dintre noi), dar parca ar fi fost un efort prea mare pentru un animal de casa obisnuit sa socializeze numai cu umanoizi in tinuta de cocktail. eu erm in prosop si am inteles. ciudatenia mare e alta: si atunci cand venea cu capul spre mangaietoarea din vecini, si cand facea elegant cativa pasi in spate, scotea sunete de pe alta planeta. un fel de marait canin continuu, insa pe tonalitate de mata. un miorlait intr-un dialect provensal, probabil. sau- cine stie- poate imi comunica lucruri foarte importante in limba oficiala a planetei Tri-alpha-gama-gama-beta.
Acum, tot scriind despre asta, imi dau seama de greseala facuta: daca era pisica din sailor moon care imi marturisea ca voi salva universul imbracata intr-o fustita indecenta si zvarlind cu diadema mea,suprema arma improscatoare de inimioare?
langa geam ma astepta pisica francezilor, luna mare si alba pe care o vedeam cateodata impietrita in pozitia bibelou pe gardul vecin. ferestrele mele incep de la nivelul dalelor din curte si se termina mai curand decat si-ar dori orice planta iubitoare de lumina, daramite un mamifer dependent de fotosinteza ca mine. si totusi, asta ajuta atunci cand vrei sa stabilesti un contact cu pisica frumoasa a vecinilor.
ea avea un comportament dubios pentru o pisica, fie ea si una de nanabi frantuji. s-ar fi lasat mangaiata ( nu era constienta de plasa de tantari dintre noi), dar parca ar fi fost un efort prea mare pentru un animal de casa obisnuit sa socializeze numai cu umanoizi in tinuta de cocktail. eu erm in prosop si am inteles. ciudatenia mare e alta: si atunci cand venea cu capul spre mangaietoarea din vecini, si cand facea elegant cativa pasi in spate, scotea sunete de pe alta planeta. un fel de marait canin continuu, insa pe tonalitate de mata. un miorlait intr-un dialect provensal, probabil. sau- cine stie- poate imi comunica lucruri foarte importante in limba oficiala a planetei Tri-alpha-gama-gama-beta.
Acum, tot scriind despre asta, imi dau seama de greseala facuta: daca era pisica din sailor moon care imi marturisea ca voi salva universul imbracata intr-o fustita indecenta si zvarlind cu diadema mea,suprema arma improscatoare de inimioare?
Subscribe to:
Posts (Atom)