Showing posts with label mirosul imaginativ. Show all posts
Showing posts with label mirosul imaginativ. Show all posts

Thursday, January 29, 2009

ruchi, de ce-ti miros mainile a cascaval?

pentru ca am risarciuit, cumparat, clasificat, transat blocuri mari de chestie galbicioasa, cand mai dulce, cand mai intepatoare, cand mai afumata.

pentru ca am transformat butucanoasele caramizi in cubulete, bete si contrabete, am aciuat cate o maslina-gogosarata, o rosie mica-pitica, sau struguri parfumati si am hranit populatia agentiei, reinventand conceptul de cina frugala. cate servicii, atatea delicii!

pentru ca am decupat sarguincioasa etichetele si le-am impuns intr-un carton mare si negricios, adica le-am scos la careu. urmeaza sa le judecam pe fiecare in parte, apoi ca ansamblu, avand in minte faptul ca stam pobabil in fata celui mai mirositor board cu putinta.

de-asta orice om cu scaun la cap are in gospodarie un sapun cu scortisoara sau o pisica neagra care linge degete ca hobby major.

Monday, August 11, 2008

noi doua si umbrela

in ultimul timp furam cu greu cateva ore pentru noi doua. aseara eram obosite si inciudate- mai avem 4 zile si scapam de el- asa ca am mers la plimbare. pe ploaie. cu umbrela indigo a irenei(a mea e noua si frumos colorata, numai ca se ascunde strasnic prin casa).

am spionat domni si doamne in casele lor particular-somptuase. cateodata treceam printr-o zona de liniste totala, intrerupta periodic de zgomotul unui zar ce topaia fara indoiala pe o tabla de table. ca tot veni vorba de zar, am descoperit ca in spatele tvr e un anticariat si am hotarat ca vom merge sa ne prefacem cumparatoare de obiecte total inutile atinse la vremea lor de domnite si boieri.

duminica seara parcul floreasca e inundat de nocturna. poti sa topai in voie pana in varful porumbarului colorat s-apoi sa-ti dai drumul pe tub in jos, chiar daca ai rochita sa trebuie sa te tii de ea vartos. iren sfideaza pericole in leagnul pe jumatate smuls, iar langa noi e o bancuta inclinata la 45 de grade. totul are un aer ireal si e luminat ciudat, ca si cum ai avea o viziune.

pe balconul unor oameni de bine sta agata ursuletul imens, brun si lipsit de accesorii (ati observat ca, mai nou, toti ursuletii de marimi respectabile isi tin inima in labe si au cateodata papillon?), iar noi regretam cumplit ca am plecat cu umbrela, dar fara aparat foto.

una dintre strazile linistite din jumatatea noastra de bucuresti are un pusti care arunca la fiecare 30 de secunde o artifica pe strada. in spatele lui stau parintii: mama scoate o artifica noua din pachet, tatal o aprinde, iar pustiul o arunca.

luna se scalda in lumini rosiatice si indecente, iar pe la etajul nu-stiu-care al televiziunii se vad 2 ferestre luminate din belsug, sub un banneroi care incadreaza totul stiintifico-fantastic. ma asteptam sa se iteasca antebratul si capul fals al unui android, lucrator tvr.

ce-o fi cu atatea ciudatienii in drumul nostru? voua vi se intampla la fel sau numai noi doua avem vaz, miros si auz pentru ele?

Wednesday, July 16, 2008

ziua in care razvanul si-a pierdut nasul, in stil aproape gogolian

"pentru mine nu mai miroase a nimic, nicaieri!" razvan mitoiu, my special art director

pe la 2-3 ani suferea de bronsita astmatiforma. aceasta s-a transformat in astm bronsic alergic cronic. pe la vreo 5 anisori, a suferit o operatie de polipi.

la vremea respectiva, alergologia era egala cu multimea vida(mi-am notat eu matematic) in romania. astfel, el a umblat prin cel putin 4 medici, incercand totodata aproximativ 7000 000 de medicamente.

concomitent as putea spune, il supara si o rinita alergica localizata la baza nasului (unde altundeva, dara?), ceea ce inseamna ca nasul se bloca din motive de schimbari de temperatura, praf, spori, par de pisica si alte animale. tone si tone de picaturi au fost varate in nari, unele supersofisticate, noi, experimentale. practic, le-a tras pe toate pe nas.

o perioada a fost ok, dar la fiecare schimbare de temperatura- poc! nasul se infunda. intr-un final a inceput sa se simta ciudat atunci cand putea sa respire. mai mult decat atat, putinele dati in care avea nasul desfundat, a realizat ca il cam parasise mirosul. imi marturiseste cu tristete ca s-a trezit intr-o zi nemaiputand simti mirosul florilor de primavara, dupa care duse au fost si mirosurile mai tari.

acum, 20 de ani mai tarziu, a ajuns sa nu poata simti decat cele mai intepatoare mirosuri, acestea provocandu-i o senzatie chiar in gat. singurul lucru ce i-a ramas de facut e sa-si imagineze mirosul.

yop