ruki de petrecere

ma, ieri a fost luni si tot n-am scapat. dupa un uichend linistit, in familie, cu dus mama la mtr, cartu si filme triste, mi-am indeplinit obligatiile petrecacioase cu varf si-ndesat! blonda asta misto cu care stau e asa o pasare de noapte ca ma sperie ce mi s-ar putea intampla in urmatoarele luni.

baiatul din liverpool a cedat la primele sticle, al din londra fu mai rezistent. doar e consatean cu robert pattinson, nu? eu am terminat la 10 jumate cu organizatul de nunti si botezuri, pe tocuri fiind si din fuste valuroase miscand. parca a contat! cum bogdan baga aceeasi muzica din vama de acu' 4 ani (din respect pentru etatea mea, imi place sa cred), iar vodka seaca nu ineaca, am plecat de-acolo umpic desculta, flancata de spaimele plictisului, cele doua blonde proaspete din viata mea. ma, si-am pierdut telefonul in taxi! si sun. ma intreaba: "cine sunteti?" eu zic: "da' dvs. cine sunteti? ca eu sun pe numarul meu de telefon, deci cred ca nu sunt eu cea care trebuie sa se recomande." "pai sunt un sofer de taxi. dvs sunteti una dintre fetele alea trei? v-ati pierdut telefonul pe bancheta din spate, dar vin acum sa vi-l aduc." ce om cumsecade!
si uite-asa am dormit eu trei ore si-acum sunt cea mai alba-ca-zapada din tara, iar teddy scutura iar patern din cap: "ti-am zis sa lasi drogurile alea!". mi-am facut curaj sa parasesc biroul ocrotitor; m-am dus sa-mi iau niste demancare si m-am intalnit cu mos craciun, care cumpara flori de sezon de la florarese. bravo doamna craciun, va merge bine casnicia, vad. mi-am zis ca trebuie sa ma intorc repede in agentie, pana nu vad vreun ren. stiti, ieri am gasit un spray cu zapada si am desfasurat o actiune de guerilla seasoning, adica am facut iarna de-a binelea la noi in bar. am desenat brazi si oameni de zapada, am dat cu grafu niste obscenitati festive si m-am carat pe sest, fara sa-mi dau seama ca pantofii mei purtau urmele delictului. si azi il vad pe mos craciun. funky, nu?
maaaaaaaa! si mi-e un somn si mi-e o frica sa nu ajung acasa si sa-mi gasesc resoul (asa-i zic eu lui rachel) incins: "hei! wanna party? i so want to drink a beer with you!"

nici anddressa nu mai e deplasata zilele astea

a inceput martisoriada, dovada ca sloganul "cumpara-mi un martisor" nu piere niciodata.
eu astept ghiocei, ca branduse mi-am luat singura, mersi frumos!
ah, vreau si ingerasul brun de aici, sa moara eminescu de ciuda! pe fetele care mesteresc minunile astea le gasiti la expozitia de la MTR, asa sa ne ajute Dumnezeu.

haide-haide, fiti domni si fortati-ne sa fim doamne in schimb!

ruchi, de ce-ti miros mainile a cascaval?

pentru ca am risarciuit, cumparat, clasificat, transat blocuri mari de chestie galbicioasa, cand mai dulce, cand mai intepatoare, cand mai afumata.

pentru ca am transformat butucanoasele caramizi in cubulete, bete si contrabete, am aciuat cate o maslina-gogosarata, o rosie mica-pitica, sau struguri parfumati si am hranit populatia agentiei, reinventand conceptul de cina frugala. cate servicii, atatea delicii!

pentru ca am decupat sarguincioasa etichetele si le-am impuns intr-un carton mare si negricios, adica le-am scos la careu. urmeaza sa le judecam pe fiecare in parte, apoi ca ansamblu, avand in minte faptul ca stam pobabil in fata celui mai mirositor board cu putinta.

de-asta orice om cu scaun la cap are in gospodarie un sapun cu scortisoara sau o pisica neagra care linge degete ca hobby major.

cine mi-a pus pofta-n cui?

nutresc sentimente deloc simpatice pentru toti cei care, de vreo trei ore incoace, si-au asternut rauri-rauri de ospete. unii sigur au servit peste sau afumaturi delicioase, chiar si branza din cele bune, cum am si eu prin frigider.

mancati,mancati, nu va deranjati! nu, nu-i nevoie sa va faceti griji pentru mine. imi vine si mie randul acusica, adica am sa mestec din nou cu placere draceasca bunati indo-europene. deocamdata sunt cufundata in greturile mele interminabile si va urasc pe toti pentru ce v-a soptit cerul gurii in seara asta: muschiulet de porc sau pate vegetal, mi-e totuna.

ma duc sa-mi fac un ceai. :(

reteaua sociala a lu ruki

dragii mei,

mi-e greu sa cuprind cu mintea implicatiile acestei descoperiri, insa se pare ca suntem o retea sociala si trebuie sa invatam sa traim cu asta. niste domni patetici sustin ca lactobarul asta, cu linkurile de pe el sau spre el, poate fi catalogat sec: social network.

eu nu pot sa spun decat ca nu-i adevarat bre, sunt doar oameni peste oameni. cu unii n-am schimbat 2 vorbe in viata reala, pe altii ii vad zilnic si noptic, cu unii m-am culcat, de unii am fost sau sunt indragostita, cativa ma enerveaza la culme, o pereche ma inspira la facut copii ciufuliti, cu vreo 2 as povesti la nesfarsit despre carti, parca asta-i problema! toti scriu fain, sau fac fotografii exact asa cum trebuie, asculta muzici turbate si molipsitoare, sau deseneaza cu maini precise.

apoi ar mai fi si cititorii, ai far' de blog. empatizeaza, astepta, lauda, discuta, sfatuiesc. sigur, sa nu-i uit pe obsedatii care fac sectiuni pe forum despre lapte, vreo 2-3 refuzati pentru care trebuie sa mint periodic povestind despre iubiti fictivi.

de ce sa ne apucam sa risarciuim oamenii astia ba? ucidem toata poezia!

toamna, doamna toamna

in fiecare dimineata imi zic: asta trebuie sa fie cea mai frumoasa zi de toamna! dimineata urmatoare o intrece.
astazi am plecat din curte cu marsul ingerilor in urechi. pe la jumatatea aleii ma prinde din urma refrenul linistitor. "we've got all the time in the world" si zau ca avem, zau ca avem! cum cantam eu cu negrul meu din alte timpuri, adunam in gand roiuri de frunze intrand si iesind prin luminis. cele asternute pe poteca veneau spre mine in valuri si unele, mai haotice si indraznete, in rotocoale. trageam cu ochiul in dreapta, unde mi se pare mie ca e padurea suedeza a camillei engman, mai ales cand abureste un strat superficial de ceata.
da, asta sigur e cea mai frumoasa zi de toamna. si eu eram cu 4 pisoi dupa mine (trei grasi colorati pe geanta mea preferata, unul pictat pe acel tricou- da, il port; l-am aruncat la gunoi si l-am cules de-acolo, pentru ca eu am inima, ba!) si saream ca Humpty Dumpty pe o melodie Coldplay. si aveam cerceii cu floarea-soarelui si eram frumoasa, desi nu-s deloc roscata, pentru ca zilele astea seman toamna.

marge simpson si prietenii ei

dovada totala ca e ceva extrem de ciudat in codul genetic al familiei popa este visul sora-mii din ajun de ziua ei.
retineti, e vorba de o femeie respectabila, intelectuala care baga-n sperieti cel putin 10 cururi de americani pe zi cu intelegerea far' de sfarsit a limbii engleze, care i-a adus si un post frumusel de cadru didactic in N tarii noi.
e o tipa care-i ofera sotului o viata cum ne-am dori cu totii: "tu stai ba si citeste acolo, fa zdrang-zdrang la chitara, mai fumeaza un doamne-fereste, joaca-te umpic, ca ma ocup eu de gospodarie. facem cum spui tu, iubitule! da, sigur, mai luam un pisoi in loc sa facem noi unul".
aceasta doamna a visat incredibil de misto. se facea ca marge simpson in persoana ii strecura cateva vorbe, chiar in momentul inevitabilelor rezolutii de varsta proaspat inaintata. acest simbol al vietii de familie cu bune si cu rele, sot-copil si copii-copii, o sfatuia pe anca sa nu cumva sa asculte ce-i spune chris, sa faca ce crede ea ca e mai bine, ca asta habar n-are.
trag nadejde ca VISUL va schimba raportul de forte din cadrul familie wetzl. sor'mea nu e normala, e clar de ce-o iubesc asa mult. mi-e putin ciuda ca nu s-a prins nimic din tot ce zic eu de cativa ani, in schimb, cum apare un personaj de desene animate cu voce autoritara, pac! ascultam...ascultam..

si sa facem inca una pentru gagica mea

la cererea publicului spectator, un post relaxant si onorific.

aseara am auzit vorba mare: cica fotbalistii nostri sufera din cauza de lipsa de mentalitate. asta e si sursa problemelor noastre, ale nefotbalistilor: n-avem mentalitate frate, e evident!

prin urmare, propun un ghid mic de how to acquire mentality, asa, pe scurteanu, in minunatii 10 pasi care ne-au consacrat:

1. cunoaste mentalitatea
2. imprieteneste-te cu mentalitatea
3. iubeste mentalitatea
4. iart-o pentru tot ce-a facut pentru tine
5. iart-o mai ales pentru lucrurile pe care nu le-a facut pentru tine
6. impaca-te cu mentalitatea ta, eventual faceti sex
7. raceste putin relatia cu mentalitatea, pentru ca te consuma inutil
8. fa-o sa creada ca totusi a ramas cea mai importanta pentru tine
9. in paralel, creaza-ti legaturi cu mai multe idei abstracte, altele decat "mentalitatea"
10. posed-o frate, de acum e numai a ta

ei, te-am lamurit?

antreneaza-te, flacau!

azinoapte am terminat de citit intr-o baie fierbinte o suma de povestiri bizare.
cel mai mult mi-a placut batranelul care isi povestea viata intr-un bar naclait. iubise mult o femeie si ea l-a parasit.
a plecat singura?
cum singura? femeile nu pleaca niciodata singure.
a suferit si-a suferit, iar intr-o buna zi a inceput sa studieze fenomenul si a pus bazele "stiintei".
stiinta lui spune ca oamenii gresesc atunci cand se indragostesc foarte tare pentru ca incep direct cu punctul culminant.
normal c-o dai in bara urat de tot, pentru ca n-ai antrenament. n-ai iubit niciodata si-atunci esti pierdut.
solutia e simpla: antrenamentul.
asa ca a inceput sa iubeasca totul: pietrele, copacii, sinele, mancarea, chiar si pe copilul care ii asculta povestea.
daca omul din poveste era nebun, atunci ar trebui sa ne ticnim putin cu totii.

ce se-ntampla, iepure?

a fost odata o buburuza sentimentala. ea traia intr-un contor cutiform. de buburuza era indragostit un iepure opt-uz.
lucrurile au mers prost intre ei de la inceput. denumirea latino a acestui iepure era" mens sana in corpore sano" pentru ca viata sanatoasa , dar si voluptoasa, era unul din hobiurile lui. dar buburuza nu credea in asa ceva: statea zi si noapte pe canapeaua unui cartof si se imbuiba cu bulbi de lalele modficate genetic, ca doar nu aritmetic.
iepurele turba ca o vulpe cand vedea delasarea unei fiinte sentimental-obeza. cum el era opt-uz si nimfoman, a incercat s-o transforme pe buburuza dupa chipul si asemanarea lui. dar cum determini o buburuza sa faca sex atunci cand nu vrea? ar exista vreo 2-3 metode, dar ele au pierit odata cu posesorii acestor utile conostiinte, in marele cutremur din '77.
temerarul iepure, dupa ce semna o intelegere semi-tacita pentru drepturile de televizare ale epopeei sale erotice, porni in cautarea unor manuscrise stravechi, de la marea neagra. aici, se pare ca ovidiu lasase scris un poemu meditativ ale carui incantatii in metrul iambic starneau buburuzele de pe canapeaua cartofilor, de pocnea libidoul lor ca floricelele in ceaun.
zis si facut! contractul semnat, poemul gasit, iepurele se intoarse acasa. prea-cinstita sa concubina nici nu banuia ce i se pregateste, mai ales ca, intre timp, il inlocuise pe iepure cu un gandac de colorado permanent imbracat intr-o pijama non-sexuala de la tricodava, gasit la un moment dat chiar in canapeaua cartofului de pe are zapa ea de obicei. de-atunci traiau o frumoasa poveste de iubire platonica, total neepuizanta, ca o cura la un spa de foarte mare bun-gust.
in usa, iepurelui ii cazu manuscrisul secret din mana nesecreta. cu ultimele puteri, dadu socul la spate(ca in cartile de tarot) si incepu sa baguie primele doua strofe. cand... isi dadu seama ca il apuca o ameteala bizara.
libidoul sau facu dintr-o data "poc-poc", se poiecta astral in afara trupsorului de iepure si o lua la santoasa, trantind usa dupa el. martori povestesc si acum de aparitia libidoului straveziu pe campuri si dealuri din afara bucurestilor. cine-l prinde, i-a pus dumnezu mana-n cap (sau nu)!
cei trei dezlibidinati au trait fericiti pana la adanci batraneti, dezvoltand afinitati selective prentru alte activitati, cum ar fi telenovelitul si jocul de sah. contractul cu postul de televiziune a fost anulat (evident), iar iepurele plateste si acum daune in rate, pentru ca semnase un contract cu prevederi multiple si nebanuit de dezavantajoase.