fenomenologia si ontologia culturii europene, un mare cacat

sufar de boala etudiantului care trebuie sa mearga in fiecare toamna la scoala.

anul trecut m-am incruntat ingrozitor cand ceilalti copii au intrat in sesiune, iar eu n-aveam niciun fel de examen.

mi-am zis deci ca e cazul sa m-apuc sa studiez o chestie ciudata si misto, asa, pentru sufletul meu. vreau sa scriu o lucrare despre pastile religioase in arta controversata si m-am gandit ca imi vor prinde bine patru semestre de te miri ce materii fanteziste. in franceza.

am intrat cu 10. ce chestie, zic! s-au fript prostanacii. si ieri ma duc plina de dorinta de cunoastere la primul curs. nu s-au fript prostanacii - chiar nu aveau pe cine sa puna in capul listei de admisi, fiindca ceilalti 40 si ceva de masteranzi sunt fie retardati, fie muti; din pacate nu amandoua in acelasi timp.

ma gandeam eu ieri, in timp ce admiram apusul de la ferestruica boema din dreptul scaunului meu, ca de ani de zile nu mi-am mai irosit timpul intr-un mod atat de flagrant (probabil pentru ca de ani de zile nu prea am mai avut timp de irosit).

profesorul, bietul de el, seful catedrei unesco, avea o disperare delicioasa in ochi. intreaba omul despre metodologia dialogului intercultural si i se raspunde asa: "cred ca e foarte important sa cunoastem limba si istoria celeilalte culturi". nivelul e atat de penibil, incat imi era recunoscator ca stiu definitia cuvantului "metodologie" si a zambit cand i-am pus o intrebare la care nu a putut sa-mi raspunda.

m-am mai si chinuit cu un experiment, incercand sa determin daca merita sau nu sa imi incurc o buna parte din uichend doi ani de-acum inainte. in demersul meu stiintific, am luat primul devoir si l-am dat spre interpretare unor cunoscuti de-ai mei. voiam sa compar raspunsurile lor cu ceea ce se intampla in sala de curs, ca sa-mi dau seama daca nu-i mai sanatos si mai practic un mic-dejun dansant cu ei, la care sa discutam despre univers si tot restul.

concluzia: haideti baieti la bere, ca la cursul de fenomenologia si ontologia culturii europene, ana are mere.

cititorii intreaba, recomandeorii raspund

uite cum facem:
maine-poimaine imi incepe concediul si nu stiu ce sa citesc. tocmai am gatat niste prostioare, ca deh, sunt excentrica, si vreau si eu o carte luxurianta. oare ce merge dupa una cu irlanda de la 1800 si alta cu pionieri?
pana acum am pe lista ultimele filip florian si gombrowicz, pe care le-am pus la pastrare drept muraturi, pentru traditionala salata boeuf.
de cand nu mai sunt librareasa, nu prea ma mai pricep sa-mi fac recomandari.
acum e sansa voastra sa contribuiti la culturalizarea unei domnisoare in crestere. aud?


editare tarzie: vacanta e de doar doua saptamani; de la comentariul 15 incolo incep sa-mi rod unghiile, asa ca incetati! pe de alta parte, titlul postului e pe bune: raspundeti pentru recomandarile voastre. unde va sta capul, va vor sta si picioarele! :))
ta-ia-ti-i ca-pul! ta-ia-ti-i ca-pul!

reteaua sociala a lu ruki

dragii mei,

mi-e greu sa cuprind cu mintea implicatiile acestei descoperiri, insa se pare ca suntem o retea sociala si trebuie sa invatam sa traim cu asta. niste domni patetici sustin ca lactobarul asta, cu linkurile de pe el sau spre el, poate fi catalogat sec: social network.

eu nu pot sa spun decat ca nu-i adevarat bre, sunt doar oameni peste oameni. cu unii n-am schimbat 2 vorbe in viata reala, pe altii ii vad zilnic si noptic, cu unii m-am culcat, de unii am fost sau sunt indragostita, cativa ma enerveaza la culme, o pereche ma inspira la facut copii ciufuliti, cu vreo 2 as povesti la nesfarsit despre carti, parca asta-i problema! toti scriu fain, sau fac fotografii exact asa cum trebuie, asculta muzici turbate si molipsitoare, sau deseneaza cu maini precise.

apoi ar mai fi si cititorii, ai far' de blog. empatizeaza, astepta, lauda, discuta, sfatuiesc. sigur, sa nu-i uit pe obsedatii care fac sectiuni pe forum despre lapte, vreo 2-3 refuzati pentru care trebuie sa mint periodic povestind despre iubiti fictivi.

de ce sa ne apucam sa risarciuim oamenii astia ba? ucidem toata poezia!

coaste de clestar

i n c e p u t

era odata, mai demult, un monstru care locuia intr-un trabant. era o casa perfecta, pana cand au inceput sa dispara piesele de schimb de pe piata, asa ca monstrul a fost nevoit sa se gandeasca la alternative ieftine, durabile si bune. astfel, a apelat la agentia spatiala si temporala a cainilor cu merdenele in masele, total imobiliari si in costum de astronaut. acestia i-au spus asa:
-dom'le nea fanica, ce casa vrei? una in care sa stai incovrigat in spatiu, cum era trabantul asta, dar proiectat astral, orbital si oriental in filosofie spre N?
si monstrul a zis:
-nu dom'nle, vreau doar o casa unde sa le fie coastelor astora cald -si a aratat spre minunatiile de coaste de clestar care frematau sub piele si glasuiau:"caldura, caldura, vrem sa bem caldura!". echipa de super-imobiliari cu merdenele in masele a calculat, a scazut, a adunat, a complicat, apoi iar a scazut si a adunat, pana la 0; seful lor, un caine de isprava pe nume puiucu, care-o tinuse in tinerete pe staraleta laica, cu care asculta carusso pe inelul lui saturn, de aici si obiceiul logodnei cu inel, a spus:
-domn'le, nu exista-asa ceva, ce vrei dumneata. vrei o casa cu frig la coaste? noi iti dam! ia reevalueaza-ti dorintele si obiceiurile ! ian d-aici o scobitoare, ca scobitul in masele scoate orice urma de merdenele si te ajuta la concentrare si flotari.
nemultumit, monstrul a plescait din buzele care n-atinsesra niciodata o merdenea, pentru ca nu existau merdnele in cartile de retete ale monstrilori, si-a luat coastele cu mana, le-a facut gramajoara, a legat o fundita si s-a pierdut aproape in zare, mai precis inapoi la trabantul sau.
cine umbla mult si bine prim padurile din jurul bucurestiului, poate vedea silueta unui trabant rapciugos, lipsit de piese de schimb, iar pe bancheta din spate va gasi numai praful si pulberea de monstru, plus grmajoara de coaste de clestar. ci orice casa sau masina veche, d-aia exista si n-a fost inca demolata sau ridicata, ca sa tina in ea ramasite de monstru dat cu diclofenac gel.

s f a r s i t*

*gasit nisa: de facut afaceri cu merdenele pentru monstri.

fata care-si dorea sa fie emo

(scris dupa dictare...)

fata cere-si dorea sa fie emo avea parul lung.
intr-o zi, in timp ce-si impletea 2 codite si asculta coldplay, o voce s-a facut auzita: "daca vrei sa te sinucizi, fa-o mai repede!! ma obosesti!".
fata care-si dorea sa fie emo nu a stat prea mult pe ganduri, a inceput sa rumege ideea, coldplay a continuat sa cante si vocea a inceput sa dicteze. situatia nu era indeajuns de tensionata, asa ca fata noastra a ridicat receptorul telefonului si a format un numar imaginar, din 6 cifre. a asteptat linistita, prefacandu-se ca la capatul celalalt o sa-i raspunda cineva. in acea liniste(provocata si de intreruperea melodiei coldplay), fata care-si dorea sa fie emo si-a recitat in gand o poezie, trista dealtfel, provocandu-si o stare vis-a-vis de tristete.
brusc, vocea i-a urlat in urechi" renunta, e prea cald sa fii emo!"


(lipsa_final)