coaste de clestar

i n c e p u t

era odata, mai demult, un monstru care locuia intr-un trabant. era o casa perfecta, pana cand au inceput sa dispara piesele de schimb de pe piata, asa ca monstrul a fost nevoit sa se gandeasca la alternative ieftine, durabile si bune. astfel, a apelat la agentia spatiala si temporala a cainilor cu merdenele in masele, total imobiliari si in costum de astronaut. acestia i-au spus asa:
-dom'le nea fanica, ce casa vrei? una in care sa stai incovrigat in spatiu, cum era trabantul asta, dar proiectat astral, orbital si oriental in filosofie spre N?
si monstrul a zis:
-nu dom'nle, vreau doar o casa unde sa le fie coastelor astora cald -si a aratat spre minunatiile de coaste de clestar care frematau sub piele si glasuiau:"caldura, caldura, vrem sa bem caldura!". echipa de super-imobiliari cu merdenele in masele a calculat, a scazut, a adunat, a complicat, apoi iar a scazut si a adunat, pana la 0; seful lor, un caine de isprava pe nume puiucu, care-o tinuse in tinerete pe staraleta laica, cu care asculta carusso pe inelul lui saturn, de aici si obiceiul logodnei cu inel, a spus:
-domn'le, nu exista-asa ceva, ce vrei dumneata. vrei o casa cu frig la coaste? noi iti dam! ia reevalueaza-ti dorintele si obiceiurile ! ian d-aici o scobitoare, ca scobitul in masele scoate orice urma de merdenele si te ajuta la concentrare si flotari.
nemultumit, monstrul a plescait din buzele care n-atinsesra niciodata o merdenea, pentru ca nu existau merdnele in cartile de retete ale monstrilori, si-a luat coastele cu mana, le-a facut gramajoara, a legat o fundita si s-a pierdut aproape in zare, mai precis inapoi la trabantul sau.
cine umbla mult si bine prim padurile din jurul bucurestiului, poate vedea silueta unui trabant rapciugos, lipsit de piese de schimb, iar pe bancheta din spate va gasi numai praful si pulberea de monstru, plus grmajoara de coaste de clestar. ci orice casa sau masina veche, d-aia exista si n-a fost inca demolata sau ridicata, ca sa tina in ea ramasite de monstru dat cu diclofenac gel.

s f a r s i t*

*gasit nisa: de facut afaceri cu merdenele pentru monstri.

cristi si ale lui

n-ar trebui sa m-apuc sa scriu despre asta, dat fiind faptul ca nu-s tocmai model de obiectivitate. il stiu pe cristi mult si bine, asa ca as putea sa va induc in eroare, carevasazica.
toata lumea fierbe, scrie si injura si de-o parte, si de cealalta. la icr ny au dat cu grafu' lori, omar si linda. a mai pus si ada cate ceva, sa fie. in acelasi timp, icr-ul investeste vreo treij' da' mii in aoleu. rezulta scandal pentru ca: expozitia lezeaza spiritul patriotic al diasporei si al domnilor vacaroiu&co.; cristi are ceva legaturi trainice cu artistii care au expus si care apar in aoleu; textele si pozele lui cristi de pe net sunt incompatibile cu statutul sau de-acum.

tare mi-as fi dorit ca o expozitie voit controversata sa nasca polemici faine. simt nevoia de un spatiu in care poti combate orice idee si asta cu argumente pertinente si de bun-simt. cred ca nu se supara niciun icr-ist daca se scria ca cei trei artisti au fost neinspirati. chiar acum am sa verific aceasta teorie.
so, cristi draga, eu- un om cere nu intelege mai nimic din arta, se lasa ghidat de un simt estetic de bascov, n-are pretentii de conoscator and such- cred ca expozitia de la new york e o zacusca pe bune, adica acel gen de amestecatura de legume care nu-i nicicum o pasta; lucrurile nu-s inchegate, asta pentru ca gospodina pune ulei si uleiul tine rosiile departe de ceapa. cum n-am fost acolo si trebuie sa ghicesc din poze, i+o+l+a au facut exact ce am vazut pe toti peretii din bucuresti si in casile oamenilor-prieteni. adica ce fac ei de ceva timp, obsesiile lor (funduri goale, ponei, religie, iar la omar mi-e mai greu sa ma prind ca-i mai ghidus). mi-ar fi placut sa stiu(sa inteleg, imi asum faptul ca s-ar putea sa nu fi prins eu ideea) ca oamenii astia pot face ceva coerent impreuna si intrucatva diferit de ceea ce am vazut pana acum facut de fiecare. mi se pare cumva ca nu functioneaza ca un grup. pe de alta parte, ceea ce mi-e mie foarte familiar sigur ca vinde bine in state- e new material, un nou os de ros, care- surprinzator- vine din partea unui cal rebegit de mana a treia, rasa sud-est-europeana purplange. to cut a long story short, singurul lucru nasol la poneiul ala e faptul ca-l stiu de doi ani si-s satula. altfel, mi-ar fi placut ca expozitita sa fie analizata, cateodata chiar pusa la zid, de niste oameni care stiu ce spun si care n-o fac doar ca sa scurme in rahat. unde-i spatiul ala public non-consensual la care visez de atata vreme? ce cacat de tara!

punctul doi- legaturile dintre toti oamenii astia si reprezentantul icr. pai na, cristi a facut exact ceea ce face toata lumea in pr: promoveaza si se bate cu pumnii-n piept pentru aceeasi cativa oameni care ii sunt familiari. trebuia sa va fi gandit ca asa se va interpreta selectia artistilor. sunt ei reprezentativi pentru street artul de la noi sau doar prieteni cu cristi? trist este ca da, sunt reprezentativi, dar, din cauza ca nu si-a amintit nimeni la timp in ce tara de cacat traim, asta nu mai conteaza. important in acest moment e numai faptul ca sunt prieteni cu dandy-cristi. pacat, mai ales ca nu-s singurii oameni pe care ii stie si in mod cert ar mai fi trebuit scoase niste nume din tolba. mi-ar fi placut ca pr-ul icr-ului sa nu se margineasca la o lista scurta de nume, mereu aceleasi. pentru ca lupti impotriva sistemului de cacat, conducerii dinainte care promova romanismul si un anumit gen de verde punand pe tapet in acelasi stil propriul tau gen de verde.
faptul ca andra a scris la modul laudativ despre expozitie e cumva normal, chiar daca ziarista noastra nu-i 100% obiectiva, cum nici eu nu sunt. dar, daca le iei apararea baietilor in plin scandal si mai si semnezi articolul, e clar ca o sa-ti pierzi credibilitatea in momentul in care se afla ca tu esti la randul tau parte din grup. asta inseamna ca ajungi sa faci rau cauzei.

cat despre viata furtunoasa a lui cristi de pe blog si flickr, mi se pare foarte misto (desi usor dizgratios) sa ai poze intre picioarele gagicii, agitand cu spor un bic. mi se pare incantator (desi usor pueril) sa-ti zugravesti mai mult sau mai putin metaforic viciile. numai ca, atunci cand pleci la ny sa faci o treaba si sa schimbi ceva in sistem, eviti sa te expui. un eventual scandal absurd, ca cel de-acum, nu te afecteaza numai pe tine. daca oamenii astia vor fi trimisi acasa, in locul lor vor veni niste tristi, deci iata-ne fix in locul de unde am plecat. acum, ca faza amuzanta, faptul ca titlurile ziarelor mustesc de MISA, e taman ce ma asteptam de la ziaristii nostri. pai mai conteaza ca (macar in teorie :) ) e vorba de un text fictionar, sau ca se vorbea intens de ketamina? urina e cheia, deci pe lista substantelor interzise pisatul detroneaza orice. :)

cam asta cred eu ca-i treaba. erau lucruri de comentat, cum se intampla de fiecare data si cum e si normal sa se intample intr-o societate normala, insa n-au nicio legatura cu porcariile pe care le-am citit prin presa. cu putina diplomatie insa, putea fi evitata o ancheta parlamentara paunesciana, ceea ce, la drept vorbind, mi se pare suprarealist si amuzant. cristi iese bine din chestia asta, asa-mi dau cu parerea, pentru ca orice tip de controversa face bine la imagine (a se vedea exemplul excelentelor vedete porno din toate zarile). din pacate, presimt ca o sa vedem in curand niste labe triste la ny si tare ma oftica faptul ca le-au dat apa la moara unor cretini.
v-a povestit-o un om care iubeste jumtate din obiectul acestui scandal!

fata care-si dorea sa fie emo

(scris dupa dictare...)

fata cere-si dorea sa fie emo avea parul lung.
intr-o zi, in timp ce-si impletea 2 codite si asculta coldplay, o voce s-a facut auzita: "daca vrei sa te sinucizi, fa-o mai repede!! ma obosesti!".
fata care-si dorea sa fie emo nu a stat prea mult pe ganduri, a inceput sa rumege ideea, coldplay a continuat sa cante si vocea a inceput sa dicteze. situatia nu era indeajuns de tensionata, asa ca fata noastra a ridicat receptorul telefonului si a format un numar imaginar, din 6 cifre. a asteptat linistita, prefacandu-se ca la capatul celalalt o sa-i raspunda cineva. in acea liniste(provocata si de intreruperea melodiei coldplay), fata care-si dorea sa fie emo si-a recitat in gand o poezie, trista dealtfel, provocandu-si o stare vis-a-vis de tristete.
brusc, vocea i-a urlat in urechi" renunta, e prea cald sa fii emo!"


(lipsa_final)