cine-mi...

fotografiaza in gand fiecare mana si fiecare deget al fiecarei maini si fiecare rid al fiecarui deget al fiecarei maini? si apoi ne pune nume incalcite tuturor: ridurilor, degetelor, mainilor si mie?

fura sapunul pitit dupa inelul cu blolvan rosu dupa ce ma spala incetisor pe maini?

apasa nasul de "trece baba prin salon" dimineata, inainte sa plecam botosi la serviciu?

sterpeleste perna cu flori de sub cap, ca un pelican: delicat, totusi vizibil?

netezeste sprancenele atunci cand ma agit?

cine ia metroul mai devreme

in filme ciudate ajunge!

s-a intamplat ieri dimineata sa ma trezesc cu Benigno in metrou. bietul om intre doua varste probabil ca n-avea habar cu cine seamana si nici de ce ma uit eu asa la el. era atata speranta in privirile mele, de parca ajunsesem in sfarsit in camera aia din caramida afectiva si puteam sa-mi trag sufletul putin. imi venea sa ma duc la el si sa incep sa-i povestesc tot ce mi se intampla, cum stau cu viata si visele si tot restul, asteptand sa aud in sfarsit sunetul de om care imi vorbeste.

asta e, am nevoie de oameni care sa-mi vorbeasca.
mi-am adus aminte cat de tare imi lipseste dan, singurul proprietar de buzdugan pe care mi-l vreau aproape. un om minunat cu care credeam ca discut despre nimicuri, cand de fapt tot timpul fusese vorba despre filosofie si cele sfinte. si-i pasa atat de tare incat nici acum nu m-am lamurit cum e cu iubirea asta platonica, sau cum e cu iubirea in general. tot timpul mi se pare firesc s-o dau intreaga unor oameni si nefiresc sa n-o primesc inapoi. e vina lui dan, in mare parte.

cum sa recunosti din timp semnele...

cand incepi sa fredonezi prin birou, sa disco-dance prin fata bietului vali si sa te intrebi din ce in ce mai tare: are we human?

cand frigi cele mai bune ciuperci din nick pe un pat alb de sare gloduroasa

cand ai draci si-ti vine sa urlii multe nedreptati, dar limba iti e impletita si te intorci cu spatele si te calmezi

cand faci diorame sf dupa ce accepti sa te fatai cateva ore printr-un MALL in cautarea porcului perfect

cand te gandesti de unde sa cumperi cel mai calduros sal pentru ca vine iarna si stii pe cineva sensibil

cand

cand

cand

inseamna ca

imi vine sa-mi pup inbox-ul

"mi-e dor de tine ....

de dragalasenia ta ... de firea ta zapacita ...de povestile tale ... ma intreb cum esti ...."

de mine:

uite, sunt bine de tot. inainte sa primesc mailul eram doar bine. adica aveam starea aia buna, fara sa pot pune degetul pe ceva anume. acum am pe ce- pe mailul de la tine. am un motiv suficient de bun sa cant pe strazi cantecele din sezonul trecut ca strawberry swing si sa ma opresc in mijlocul drumului sa ma uit la nori colorati. citesc foarte mult si camera mea vagon e inundata de lumina de cand mi-a dat iren becul minune. ea spera sa ma vindece de adormit cu lumina aprinsa. pe bune?!? o sa se mute adela cu noi si de-abia astept, probabil o sa tin post vreo 2 saptamani numai si numai de entuziasm. daca exista o persoana care poate neutraliza energia "stefan", apoi numai cunt e aia.

de tine:

si mie mi-e tare dor de tine...
de cum zambesti tu, intelept si intelegator... de verva ta si topaiala pe loc...de firea ta de explorator (azi-maine o sa ajungi pana in laponia)...de strangerea ta de mana, care imi dadea mereu de inteles ca tot timpul o sa ramanem aproape...

asa a fost mereu si asa vor ramane lucrurile. te asteptam acasa, sa incepem sezonul 3.

dezarmant

DE OBICEI UNDE SE DESCALTA DE PANTOFI O FATA PE TOCURI?

aceasta e intrebarea la care ma tem ca blogul meu n-are inca raspuns. ti-am inselat increderea, draga cautatorule google. ma simt prost, zau ca-mi vine sa intru in primul templu al sopingului, sa bag un imput de 10 cm si sa incep experimentul.

apoi as fi tentata sa generalizez, desi simt ca n-am nicio putere in zilele astea de toamna. si cum sa sa fiu eu reprezentativa pentru populatia de femei, atata timp cat eu port 37? as pune toti banii pe un 42.

prietenii stiu de ce.

antreneaza-te, flacau!

azinoapte am terminat de citit intr-o baie fierbinte o suma de povestiri bizare.
cel mai mult mi-a placut batranelul care isi povestea viata intr-un bar naclait. iubise mult o femeie si ea l-a parasit.
a plecat singura?
cum singura? femeile nu pleaca niciodata singure.
a suferit si-a suferit, iar intr-o buna zi a inceput sa studieze fenomenul si a pus bazele "stiintei".
stiinta lui spune ca oamenii gresesc atunci cand se indragostesc foarte tare pentru ca incep direct cu punctul culminant.
normal c-o dai in bara urat de tot, pentru ca n-ai antrenament. n-ai iubit niciodata si-atunci esti pierdut.
solutia e simpla: antrenamentul.
asa ca a inceput sa iubeasca totul: pietrele, copacii, sinele, mancarea, chiar si pe copilul care ii asculta povestea.
daca omul din poveste era nebun, atunci ar trebui sa ne ticnim putin cu totii.

postul 100 vindeca lumea sluta

e o zi din aia in care imi doresc sa fac podul de sus in mijlocul unei intalniri importante. de afaceri.
iubesc tot ce mi se intampla si cine mi se intampla. si citesc numai carti bune. picioarele se zbat vesele in pantofi, ciresele se amesteca in carouri. marginile fustelor de tiganca fac hopt-op in pauza de masa. de fapt toata ziua e o pauza de masa azi.

fosta misogina, caut stapan

cu scopul de a-i trece organele genitale prin masina de tocat!

mie mi-a placut sa fiu misogina, sa vorbesc urat despre fetele-femei care iau cu asalt mall-uri, au cate trei tipuri de smac pentru fiecare centimetru de ten, se intalnesc "ca fetele" sa vorbesca despre diete si puncte negre si barbati, isi bat joc de ore intregi din viata pe scaune inconfortabile de coafor, sunt fane "sex & the city", citesc pe nerasuflate colectiile chic si cocktail, rup bucurestiu-n doua pe tocurile lor smaltuite.

intotdeauna am preferat compania domnilor-golani, discutiile despre lume si alte nimicuri, paharul de bere care intra cu noduri de la atata ras, unghiile neingrijite, parul ciufulit, injuraturile si vestile din campionatul de fotbal.

cu mintea mea aproape neinceputa, imi imaginam ca prieteniile mele cu domni pot esua ca o balena nefericita numai cu concursul eternilor hormoni, care trec prin socuri electrice pana si cea mai candida camaraderie. iata ca m-am inselat. am presupus ca, trecand botezul, ca orice marinar cu pielea frageda, am castigat respectul unui om. cacat! adevarul e ca unii nu pot intinde de respect ca de o plapuma elastica, asa ca il pastreaza pe tot ca sa se inveleasca numai pe ei.

orice as face, oricat de mult as asculta, m-as implica, as sari cu sfaturi, fapt e ca raman un simplu receptor asupra caruia iti sade bine sa arunci frustrarile. cuvantatoarea care iti e la indemana, poate chiar singura dispusa sa te asculte. ma respecti pentru tot ceea ce ti-am aratat ca sunt? sigur ca nu. dupa cum am stabilit deja, borcanul cu respect e rezervat numai pentru tine. asa ca iti permiti sa-mi faci cea mai traumatizanta scena cu putinta, atat de groasa incat stii foarte bine ca nu ma mai pot uita niciodata spre tine. fizic. nu voi putea sa iti cuprind fata cu privirea niciodata, pentru ca ochii mei nu vor sa mai vada un asemenea om.

dupa n+1 dezamagiri, senzatia de deznadejde trece repede. m-am obisnuit. iubiti, familie, prieteni. toti o gresesc la un moment dat. peste unele lucruri pot sa trec, peste altele ba. cand apesi cu un deget nepasator rana despre care ai stiut cat e de adanca, nu exista cale de intoarcere.

raman umpic mai batrana si amara, mult mai atenta cui si cat ii dau din mine (desi parea greu de imaginat ca pot deveni si mai salbatica decat sunt deja). si mai raman cumva: cu un gen ciudat de respect fata de femei, care sunt isterice, ce-i drept, insa au un potential violent pe care il pot tolera, unde mai pui ca orgoliul le dicteaza cel mult sa fure iubitul prietenei, in nici un caz sa se poarte cu toti cei din jor de parca ar face parte dintr-o specie demna de dispret, cu 12 trepte mai jos pe scara evolutiva.

nu va pacaliti singure fetelor, nici cu girl power-u' nu ma dau. sunt varful unui triunghi isoscel, la distanta egala de extremitatile bazei: cea misogina si cea feminista. daca esti blonda mi-ai facut ziua, daca esti cretin o sa te trezesti cu un guler de scanduri in jurul gatului. simplu.

identitatea virtuala contraataca

in rolul lui obi uan canobi, o domnisoara necunoascuta venita la un interviu de angajare.

ruki skywalker (aflata inca de partea binelui) intra in bar, da doua replici de buna-buna, agitand betisorul in cafeluta. brusc, obi uan intreaba : "tu esti ruchi?".
la o analiza superficiala, fiica domnului care respira greu calculeaza mental cator oameni a impartit carti de vizita cu "ruchi" pe-o parte si "sizzling" pe cealalta. nu multi, nu multi! se gandeste: "coincidenta naibilor!".

asteapta cateva secunde bune, cat sa para ca-i e total indiferent in ce cercuri s-a auzit de pr-ul ei, si intreaba:
-de unde pana unde ruchi?
-ah, eu sunt cititorul BCR!

n-am sa redau alte linguseli, dat fiind faptul ca ceva oameni din lista irenei imi citesc blogul si n-as vrea sa ii umilesc total. doua lucruri am de spus:
1. tuh fatah, sunt micro-micro celebra! nu-mi cumperi totusi un martisor?
2. obi uan de la bcr, voi face toate presiuniile necesare. o sa insist pe langa conducere. o sa arunc cu bani in stanga si-n dreapta, o sa prestez favoruri sexuale, numai sa vad pe stacounter ip-ul agentiei si sa ma extaziez ca am valoare si ma iubeste cocalarii mei ddbisti!

fortza ddb fie cu voi!

m-am razgandit...

nu mai fug!
o scot io la capat, maybe he's not "bullshitting" me after all...

in plus, viata e asa frumoasa, chiar si pentru cele mai ciudate vietati ale pamantului.
fete luminate, revelatii pacatoase, iubiri transcedentale, oameni care spun despre ei de o gramada de vreme ca-s frumosi, dar de-abia acum reusesc sa fie.
lasa-te de droguri, fatah, ca te bate dumnezeu, tu!
si s-o lasa...mai stii?
oricum, fericirea lor e un bulgare de sare si sper sa nu se plictiseasca nicicand de lins.

de ce sa-mi fie frica? oamenii se mai si schimba, oamenii ajung sa fie fericiti pe de-a-ntregul. numai sa-si gaseasca potriveala.

si eu o sa fac la fel cu vreun pui de drac. s-apoi o sa facem alti trei draci si mai pui si o sa mazgalim o carte despre noi.

zis si facut!

ce-ar fi sa fug?