marsaliem? marsaliem!

draga de adela, e cel mai binevoitor om pe care-l cunosc. in 5 ani de zile cred c-am auzit-o spunand maxim 3 rautati. in rest, numai vorbe de incurajare si dovezi de pretuire. se incapataneaza sa vada jumatatea plina a paharului si asta cumva suspendata, deasupra jumatatii goale, evident.

astazi a trecut pe la mine si ii povesteam sleita de puteri ce se mai intampla spectaculos in viata lui ruki. comentariul ei a fost cam asa: "sunt mandra de tine; e drept, ai intrat in ceva bucluc zilele astea, dar uite ce frumos te-ai scos din toate. esti un om bun si matur." in conditiile astea, cum sa n-o iubesc eu pe adela?

stiinta somnului

descoperire epocala:cel mai bun film pentru insomniaci e science of sleep.
il stiu, pe filmul asta il stiu. as putea sa va spun care e replica cea mai stupida ("you're dead, you have lost the battle to cancer") si imi va fi mai greu sa ma hotarasc la cea mai frumoasa (cred ca e aia cand ii da cadou tipei masina de intors in timp-tors in timp-tors in timp si ea intreaba cu ce ocazie primeste un cadou si el ii zice" because for the occasion that i find you pretty" si apoi ea da cu batu-n balta si el zice" ok, maybe you don't deserve it, give it back"). imi plac paturile pe care alearga animale salbatice si faptul ca, in cele mai triste momente, gagiul ii spune ca ii plac tatele ei. and i laof za goat on za cliff. si, ca orice dobitoaca autentica, ma vad sub un costum pisicesc inganand " if you rescue me, i'll be your friend forever. "

acum o sa-l vad a doua oara, pentru ca, dupa o binemeritata ora de somn, m-am trezit dintr-un vis extrem de trist si straniu, fara nicio legatura cu dioramele lui gondry. imi gasisem un partener de fotbal, dar fotbal american pentru ca mingea era oarecum ovala. era un pustan de vreo 7 ani, brunet, cu gaura intr-o nara, fapt pentru care i-am instalat acolo un cercel. in timp ce ne minunam noi de pajistea inundata in nocturna si tarait de greieri, apare o doamna care lamureste ca am nimerit in noaptea in care mortii se intorc sa-i vada pe cei dragi si de-aia s-au pus greierii pe cantat. mi s-a parut atat de trist ca am visat sambata mortilor laolalta cu pustanul mei amator de fotbal american si zgomotul meu preferat , incat m-am trezit imediat.

ce greu se adoarme in ziua de azi si cum ne mai trezim noi cu picioarele in frigider!

identitatea virtuala contraataca

in rolul lui obi uan canobi, o domnisoara necunoascuta venita la un interviu de angajare.

ruki skywalker (aflata inca de partea binelui) intra in bar, da doua replici de buna-buna, agitand betisorul in cafeluta. brusc, obi uan intreaba : "tu esti ruchi?".
la o analiza superficiala, fiica domnului care respira greu calculeaza mental cator oameni a impartit carti de vizita cu "ruchi" pe-o parte si "sizzling" pe cealalta. nu multi, nu multi! se gandeste: "coincidenta naibilor!".

asteapta cateva secunde bune, cat sa para ca-i e total indiferent in ce cercuri s-a auzit de pr-ul ei, si intreaba:
-de unde pana unde ruchi?
-ah, eu sunt cititorul BCR!

n-am sa redau alte linguseli, dat fiind faptul ca ceva oameni din lista irenei imi citesc blogul si n-as vrea sa ii umilesc total. doua lucruri am de spus:
1. tuh fatah, sunt micro-micro celebra! nu-mi cumperi totusi un martisor?
2. obi uan de la bcr, voi face toate presiuniile necesare. o sa insist pe langa conducere. o sa arunc cu bani in stanga si-n dreapta, o sa prestez favoruri sexuale, numai sa vad pe stacounter ip-ul agentiei si sa ma extaziez ca am valoare si ma iubeste cocalarii mei ddbisti!

fortza ddb fie cu voi!

dragostea e o salata

zilele astea a intrat la metrou o fata foarte trista cu un trandafir rosu in mana. trandafirul era aproape la fel de pleostit ca fata. pana si gargaritele bluzei suspinau odata cu ea.
ca de obicei, acolo era un domn batran cu palarie si chitara. ca de obicei, l-a gasit cantand epilog. tot ca de obicei, s-a aplecat sa-i dea un plastic mototolit de zece mii. altfel decat de obicei, domnul se hotaraste sa-i vorbeasca. generalitati: se aude ce cant eu aici?, dumneavostra nu stiti ce greu e cu cocalarii!, ce v-ar placea sa ascultati?
asta era marea sansa- putea sa scape de piesa care o bantuia in satiile de metrou insirate in drumul ei spre casa. si a indraznit: Pasarea Colibri, va rog. Au urmat 3 cantece din vremurile in care ea era mica-mica si nu-si batea capul.
Dragostea e o salata...din pacate fara sare si piper; si fara otet, de fapt!
asa ca , daca va nimeriti la metrou si domnul acela se opreste brusc din cantat epilog si incearca ceva mai old school, puteti s-o cautati cu privirea. daca o gasiti tot trista, va rog mult s-o certati!