fabrica de pufuleti, peron pe partea stanga

astazi de dimineata, la victoriei, un angajat metrorex cu plete si atitudinea potrivita sta cocotat pe o scara, proptita bine de o colega de serviciu bavareza.

in maini tinea un dispozitiv ultra-tech pentru curatarea obiectelor sensibile, model carpa jegoasa . cu un capat al carpei intr-o mana si celalalt capat, evident, in cealalta mana, dumnealui, roackerul de la metrorex, elibera camera de supraveghere de un strat vartos de praf. in timp ce facea toate acestea, ii spunea colegei: "ia uite, ce miroase a pufuleti! numai si numai a pufuleti miroase camera asta! tone de pufuleti!"

am tras adanc aer in piept si, cumva, ziua mea a fost mai buna.

dragostea e o salata

zilele astea a intrat la metrou o fata foarte trista cu un trandafir rosu in mana. trandafirul era aproape la fel de pleostit ca fata. pana si gargaritele bluzei suspinau odata cu ea.
ca de obicei, acolo era un domn batran cu palarie si chitara. ca de obicei, l-a gasit cantand epilog. tot ca de obicei, s-a aplecat sa-i dea un plastic mototolit de zece mii. altfel decat de obicei, domnul se hotaraste sa-i vorbeasca. generalitati: se aude ce cant eu aici?, dumneavostra nu stiti ce greu e cu cocalarii!, ce v-ar placea sa ascultati?
asta era marea sansa- putea sa scape de piesa care o bantuia in satiile de metrou insirate in drumul ei spre casa. si a indraznit: Pasarea Colibri, va rog. Au urmat 3 cantece din vremurile in care ea era mica-mica si nu-si batea capul.
Dragostea e o salata...din pacate fara sare si piper; si fara otet, de fapt!
asa ca , daca va nimeriti la metrou si domnul acela se opreste brusc din cantat epilog si incearca ceva mai old school, puteti s-o cautati cu privirea. daca o gasiti tot trista, va rog mult s-o certati!