tot nu dau doi bani

mi s-a intamplat ceva extrem de interesant. m-am dus la un concert, am scris ce-am simtit eu acolo-mesajul trupei vs. starea civila a unuia dintre baieti- apoi am generalizat, gandindu-ma la ale mele. e adevarat, in treacat mi-am exprimat si parerea despre sotia acestui domn. eu am prejudecati si pentru mine o blonda in fusta scurta de blugi e o blonda in fusta scurta de blugi. s-a intamplat ca m-am trezit cu replica "artistului" direct la mine pe blog, ca sa nu mai vorbesc de o fana care imi bate obrazul cu incapatanare, ca cica "m-am gafat".

ideea e urmatoarea: cand mi-am dat eu seama cum e cu satul global si am constientizat ca nu mai sunt o vaca in cireada, ci o albina intr-un roi, m-am gandit, ca tot omul, ca am dreptul sa adaug pe net continut despre ce vrea muschiul meu. asa ca m-am pus pe treaba: am calomniat mame, surori, frati, necunoscuti, colegi, sefi, prieteni, bloggeri, bloggerite, iubiti, iubitii iubitilor si tot asa.

refuz sa scriu ca si cum as fi constienta ca sute de necunoscuti afla despre mine lucruri pe care ar fi trebuit sa le tin pitite in pumn, ca pe gazele copilariei. asta a fost intelegerea mea cu mine, ca o sa fiu sincera pana la capat. nu e un blog de printesa, nici de intelectuala, nici de artista, nici de jurnalist, nici de scriitoare, e blogul unei fete careia i se intampla lucruri total nespectaculoase, dar despre care va avea intotdeauna o parere.

intorcandu-ma la afacerea cu pricina, am ras o zi intrega de situatia suprarealista in care m-am varat. ultimul lucru la care ma asteptam era o descriere a calitatilor sotiei acelui domn, pentru ca pe mine nu ma intereseaza nici macar domnul, cu atat mai putin sotia lui. am povestit si eu ce mi-a trecut prin cap intr-o seara, pe blogul meu unde EU sunt buricul pamantului, unde am pretentia ca cele 200 si ceva de textulete sunt numai si numai despre mine, narcisista de ruki. sa apari aici si sa-mi explici situatia ta familiala mi se pare de domeniul dan diaconescu.

iertare ca nu ma pot implica mai mult si va rog, daca va deranjeaza lactobarul, nu-l mai cititi.

liber cuvantinventatoare

telefoanele mobile tinute la capul patului produc si alte lucruri in afara de cancer.

drept exemplu, acum doua dimineti, sa fi tot fost sapte - sapte jumate, cand face mucca mea "buf!" de pe pervaz, drept in pat. intretrezita si complet naucita, apuc sa graiesc ceva. cateva secunde dupa, (in mega reluare, cum ar veni) imi dau seama ca nu face sens, maica, ce zic eu acolo. cum ma stiu, o sa pun grumazul la loc pe perna si n-o sa-mi aduc aminte cuvantul proaspat inventat, asa ca pun mana pe telefon si, cu ultimele puteri, scriu.

ce dracu poate sa insemne "acuadenta"? si daca e sa insemne ceva, oare cum sa se scrie? cu "c", cu "q"? ah, treaba grea asta cu inventatul cuvintelor! responsabilitate mare...

vino in sanul nostru!

marge simpson si prietenii ei

dovada totala ca e ceva extrem de ciudat in codul genetic al familiei popa este visul sora-mii din ajun de ziua ei.
retineti, e vorba de o femeie respectabila, intelectuala care baga-n sperieti cel putin 10 cururi de americani pe zi cu intelegerea far' de sfarsit a limbii engleze, care i-a adus si un post frumusel de cadru didactic in N tarii noi.
e o tipa care-i ofera sotului o viata cum ne-am dori cu totii: "tu stai ba si citeste acolo, fa zdrang-zdrang la chitara, mai fumeaza un doamne-fereste, joaca-te umpic, ca ma ocup eu de gospodarie. facem cum spui tu, iubitule! da, sigur, mai luam un pisoi in loc sa facem noi unul".
aceasta doamna a visat incredibil de misto. se facea ca marge simpson in persoana ii strecura cateva vorbe, chiar in momentul inevitabilelor rezolutii de varsta proaspat inaintata. acest simbol al vietii de familie cu bune si cu rele, sot-copil si copii-copii, o sfatuia pe anca sa nu cumva sa asculte ce-i spune chris, sa faca ce crede ea ca e mai bine, ca asta habar n-are.
trag nadejde ca VISUL va schimba raportul de forte din cadrul familie wetzl. sor'mea nu e normala, e clar de ce-o iubesc asa mult. mi-e putin ciuda ca nu s-a prins nimic din tot ce zic eu de cativa ani, in schimb, cum apare un personaj de desene animate cu voce autoritara, pac! ascultam...ascultam..

stiinta somnului

descoperire epocala:cel mai bun film pentru insomniaci e science of sleep.
il stiu, pe filmul asta il stiu. as putea sa va spun care e replica cea mai stupida ("you're dead, you have lost the battle to cancer") si imi va fi mai greu sa ma hotarasc la cea mai frumoasa (cred ca e aia cand ii da cadou tipei masina de intors in timp-tors in timp-tors in timp si ea intreaba cu ce ocazie primeste un cadou si el ii zice" because for the occasion that i find you pretty" si apoi ea da cu batu-n balta si el zice" ok, maybe you don't deserve it, give it back"). imi plac paturile pe care alearga animale salbatice si faptul ca, in cele mai triste momente, gagiul ii spune ca ii plac tatele ei. and i laof za goat on za cliff. si, ca orice dobitoaca autentica, ma vad sub un costum pisicesc inganand " if you rescue me, i'll be your friend forever. "

acum o sa-l vad a doua oara, pentru ca, dupa o binemeritata ora de somn, m-am trezit dintr-un vis extrem de trist si straniu, fara nicio legatura cu dioramele lui gondry. imi gasisem un partener de fotbal, dar fotbal american pentru ca mingea era oarecum ovala. era un pustan de vreo 7 ani, brunet, cu gaura intr-o nara, fapt pentru care i-am instalat acolo un cercel. in timp ce ne minunam noi de pajistea inundata in nocturna si tarait de greieri, apare o doamna care lamureste ca am nimerit in noaptea in care mortii se intorc sa-i vada pe cei dragi si de-aia s-au pus greierii pe cantat. mi s-a parut atat de trist ca am visat sambata mortilor laolalta cu pustanul mei amator de fotbal american si zgomotul meu preferat , incat m-am trezit imediat.

ce greu se adoarme in ziua de azi si cum ne mai trezim noi cu picioarele in frigider!

vise la pedala

unul dintre lucrurile care ne uneste pe iren si pe mine (da, o sa mor de mana unui obsedat de-al irenei, stiu) este faptul ca suntem ultimele persoane din lumea care nu stiu sa:
patineze
inoate
se dea rolele
si, cel mai important, mearga pe bicicleta.
(nu luati in seama nimic din ce-am scris pana acum. iren nu vrea sa se stie ca nu merge pe bicicleta. sssssssssstttttt!)

noptile trecute am visat ca stapaneam mestesugul. pedalam pentru prima data si nu am cazut deloc. era o siguranta extraordinara in miscarile mele. si precizie. si mergeam, si mergeam...pana cand m-am prins ca nu stiu cum sa ma opresc. lucru care ma amuza teribil in vis: "ha-ha, nu stiu cum sa pun frana! ha-ha". ce-o mai fi si asta?

imi imaginez ca dadeam din picioare in draci pe sub patura, ca asa fac mereu: tresar, ma ridic in miezul noptii precum un zombi si spariu lumea. bine ca eram singura in pat, altfel se ducea dracu totul din punct de vedere romantic.

asa de fain a fost, incat pun pariu ca experienta reala va fi o dezamagire. la fel si cu apa: nu stiu sa inot, dar am niste vise incredibil de intense care se petrec sub apa, ca si cum as fi fost o vietate din adancuri. cele mai fericite momente pe care le-am trait nu sunt legate de marea dragoste sau alte dulcegarii. e vorba despre senzatia pe care am avut-o odata, la o mare gripa, cand am lesinat in cada. m-am pomenit sub o apa turcoaz; alunecam atat de firesc si linistit, ma apropiam incet de suprafata, iar pe deasupra mea trecea o barcuta frumos sculptata cu un amerindian in ea (tocmai citeam o carte despre conchistadori). apoi am simtit ca sunt trasa brusc din apa, ma sufocam zgomotos si m-am trezit horcaind pentru ca nu mai stiam sa respir in afara apei. cineva trantea apa rece pe mine si tipa "ruchi-ruchi".

producator de filme porno, pentru adulti

visele sunt oglinda sufletului, nu-i asa?

ei bine, eu am visat recent ca-s producatoare de filme porno. Ce spune asta despre mine?
o parte obscura a crierului meu chiuia probabil de bucurie, anticipand cateva scene pline de carnita. dar cum sa faci treaba cu mecanismele mele de om decent si dus la biserica? cel putin din cate mi-am dat seama din visul meu, munca de producator de porno e foarte serioasa: aveam o atitudine de secretara harnica si corporatista, cu clipboard, fusta trei-sferturi si tot tacamul. faceam ture prin platou (sufrageria mamei) bolborosind nemultumita- probabil ratasera un prim-plan cu sfarcurile unei domnisoare, nu pot sa va spun cu certitudine pentru ca nu puteam sa ma bucur deloc de munca mea.

la un moment dat, se apropie un actor de mine: avea sa-mi spuna ceva important, judecand dupa privirea lui de caprior incoltit. accept o discutie privata, asa ca ne retragem in bucatarie. acolo imi marturiseste rusinat ca, inainte sa inceapa scena lui, are dubii in ceea ce priveste valoarea motrica si de cadastru a bunurilor sale. mai pe sleau, domnul astepta un verdict din partea unei profesioniste. cu o atitudine glaciala, ii propun sa-si dea panatlonii jos sa verificam. schimbul de replici se intampla pe un fond de decenta enervanta, amandoi eram concentrati pe aspectul profesional al chestiunii, avand in minte un model de business tip "cumpar pepene, da' numai daca ii faci dop". totusi, actorul porno s-a dovedit a fi pudic, deci deloc profi, atunici cand s-a retras usurel spre camara mamei, evitand o expunere nedorita. tocmai cand ma pregateam de o mustrare, poate chiar sa aplic o corectie, se dovedeste ca prudenta lui a fost justificata: in bucataria mamei intra, fara o bataie in usa macar, o vecina. the end.

cum sa ai un asemenea vis fara un cadru macar de 5 secunde cu obiectul muncii tale? ma enerveaza ca sunt un atat de bun profesionist in somn! si ce-i cu mecanismele astea Amish din subconstientul meu care-mi trimit vecine moarte in bucatarie tocmai cand se anunta putina actiune?