traiasca birocratia din romania!

inceputul anului intr-un ong hiperorganizat inseamna raport anual de activitate, dupa care aprecierea performantei. adica te plictisesti atat de tare, incat cea mai mica diversiune, cum ar fi arhi-fumata gluma tip "mari", e o binecuvantare.

tocmai scriam intr-o causta de mess, asa, aiurea, ca un copil ma vad facand intr-un an, maritis niciodata! si, tot din plictis, ma pun scaraotchi si toata trupa lui de draci baltati sa-mi fac un test pe fb, cica despre ce-mi aduce 2010. citesc, bifez, gat. imi apar pe monitor 2 verighete si imi pica fata.

mi-am mai revenit putin cand mi-am adus aminte ca statul roman ma impiedica sa fiu eu, adica nesabuita, spontana si neghioaba, cand vine vorba de casatorie. trebuie sa faci analize din timp, adica sa planifici straniul eveniment cel putin 2 saptamani. cine ma cunoaste macar un pic isi va da seama ca, in aceste conditii, statul roman nu o sa ma apuce niciodata femeie serioasa. desi, la cat de dubiosi sunt cateodata iubitii mei, e nevoie de teancul de analize pe noptiera, chiar langa metodele contraceptive, ceea ce inseamna ca as putea fi spontana fix cu cele mai nepotrivite exemplare.

oricum, raportul anual de activitate e lucrarea divolului!

opc

s-a depus o plangere la oficiul de protectie a cititorului, asa ca iata-ma-s cu jumatatea plina a paharului:

nu mai muncesc pentru producatori de detergenti si chiloti, muncesc pentru pifani si herculiani, cum imi place mie sa le spun. copii incredibil de simpatici, care au trecut prin foarte multe si pe care as vrea sa ii iau acasa. da, pe toti, la mine acasa.

o stiu eu pe o doamna care are o obsesie pentru bufnite. atat de mare obsesia, incat ne-a si vizitat una, in puterea noptii, chiar la priveghi. ocaziune cu care am hotarat sa ne facem sc cu profil de priveghere, caci noi suntem cele mai haioase si neobisnuite priveghetoate/privighetoare din galaxia crestin-ortodoxa. am facut bonding sub o cerga infinita si megalanoasa, tremurand printre hohote de ras. stie cum sa ma faca sa-mi bag demisia sub birou, in cosul de gunoi. stie cand, cum si ce sa imi spuna si imi lasa anonime pe birou, dimineata: pliculete de ceai; tot ea randuieste canutele de cafea, astfel ca ma simt in alba-ca-zapada, eu fiind oricare dintre pitici.
ea mi-a vorbit despre cum e sa iesim impreuna sa maturam frunzele sau sa facem partie, in functie de sezon; cat de putina lume se gandeste la maturatul frunzelor!

il mai am si pe acest coleg minunat, justitiarul carpatilor; un fel se zorro autohton, dar foarte, foarte misto. am cu cine sa fac o gluma, sa mimez o relatie extra-colegiala, sa fac o infamie, sa urlu, sa tip. la sedintele revoltatoare de fiecare luni, capul lui motoc vrem! ne cam asezam unul langa celalalt si ne ridicam reciproc mingea la fileu. in fiecare, dar in fiecare dimineata, ma OBLIGA sa mananc un covrig cu mac. are o cutie uriasa de prezervative din care mi-am facut o rezerva strategica. nu sunt insa de foarte buna calitate, asa ca le pot folosi numai cu tipii cu care nu m-ar deranja sa raman insarcinata.

super-colega de la pr este desteapta, frumoasa, foarte feminina, cocheta si are cel mai brad pitt copil din univers, care vrea sa se faca "scientist"; de fapt, e deja. genele astea de frumos si destept din familia respectiva ma complexeaza si ma obliga; trebuie sa iau patalama de best fr, ca altfel dezamagesc mentorul. e un om cu o imbratisare atat de calda, incat topeste tot cu ea; si m-a trimis si la pupat de fotbalisti, lucru pe care nu-l bifasem pana la varsta asta si era pacat.

domnul ioan, noul costica, ma duce la serviciu in fiecare dimineata; i-ar placea sa ma si aduca acasa, insa nu-l las fiindca stau mereu peste program; ii datorez deja rauri de bere; e pasionat de parfumuri si asta mi se pare o treaba tare frumoasa.

mai e si prietenia scurta, dar extrem de consistenta cu m. mi-a cunoscut pisicile, dar a vazut-o si pe mama, chestie pentru care multi viteji i-ar lua gatul. vizita la mama mea e subiect tabu. l-am alergat in jurul unei mese tare mici. i-am spus vreo cateva lucruri penibile despre mine. am ras mult, mult de tot.

daca n-as sta in fiecare zi peste program, as putea pleca de la birou in miezul zile.

multe din lucrurile sf-istice despre care nici n-am cum sa va spun, pentru ca m-ati banui ca traiesc intr-un univers paralel si mizer, sunt de fapt atat de absurde incat devin amuzante.

n-ai cu cine!

zilele trecute citeam pe un blog scrisele unei domnisoare oripilate: la un eveniment cultural, intr-o sala din care scuturai numai intelectuali rasati de bucuresti, si-a facut aparitia o baba senila si urat mirositoare. vaaai, dar ce ne facem? cucoanele, mai-mai sa lesine! repede, saruri! sariti!

erau cateva pasaje cu adevarat socante pe-acolo- de exemplu momentul in care baba da mana tres amable cu un ambasador (de cate ori imi imaginez scena intepenesc de ras si trebuie sa agit tare din picioare sa-mi treaca) este descris ca ceva intr-adevar respingator si necuviincios, parca-mi amintesc de folosirea cuvantul "gheara".

in mod obisnuit as fi citit, as fi zambit la gandul ca 10 ape n-or sa ne spele, pe noi si pe educatia noastra de domni, mi-as fi facut cruce s-as fi scuipat de trei ori in san, multumind mamei ca m-a crescut cu multa minte si bun-simt (trebuie sa va povestesc intr-o zi despre tanti mimi, dumnezeu s-o odihneasca, buna prietena a mamei, unul dintre cei mai inimosi oameni pe care-i cunosc si o tiganca neagra ca noaptea). dupa un an si ceva de lucrat in carturesti insa, se pare ca am dobandit o sensibilitate veninoasa cand vine vorba deopotriva de intelectuali si de babe nebune.

la evenimentele din cette maison de bon goute absolu isi faceau aparitia cu regularitate doua babe minunate: prima, pe care am botezat-o pluralia tantum si a doua, mai simplut- clepto. pe pluralia tantum o stiam de la institutul cervantes, dintr-o seara in care a facut niscaiva taraboi si l-a intrerupt pe liiceanu (minunata faza, stiu o multime de oameni care si-ar fi dorit sa-i vada panica in ochi, in momentul in care a fost, tocmai el, intrerupt abrupt de chitaieli lipsite de licenta poetica). se pare ca a un domn a atins-o accidental si a inceput taraboiul: "porcule, nesimtitule, nu ne atingeeee!", de unde si pluralia tantum. acest citat ne-a insiropat momentele teatrale, mie si fetelor, vreun an de zile. am o interpretare magnifica a scenei, sa stiti! pl tnt este usor de recunoscut: curatica, blonduta, zbarcita, trasaturi foarte frumoase, poarta doua caciuli si citeste presa in limba germana. activitate cerebrala intensa, presupun. motaie din cand in cand, mai ales cand e vorba de un eveniment mai asezat, insa nu atat de des pe cat le trage la aghioase cealalta doamna, clepto.

despre ea, mai pe scurt: bruneta, profil acvilin, purtatoare de batic, mare cumparatoare de carti si portelanuri scumpe. pe alocuri, mai indeasa si cate un bonus in palton. am stabilit cu dani un cod al samurailor: o lasam sa cumpere carti, librarii o perchezitionau la iesire, de parca ar fi cel mai natural lucru cu putinta, ii scoteau elegant cartile din san, faceau totalul( fara furtisaguri, astea se intorceau la raft) si asa mai departe. la un moment dat, dani a adaugat o regula: nu ii mai vindeam portelanuri scumpe, ii era foarte mila ca nebuna isi cheltuia toata pensia intr-o zi. altfel, o doamna foarte draguta si bine informata.

acum va povestesc ceva trist: despre babuta care voia sa fie curata. babuta care voia sa fie curata venea cam odata la doua saptamani, avea o privire incredibil de blajina si zambea cercetand peretii frumos colorati cu carti bune. se aseza cateva momente pe lavita, apoi o tulea drept la baie si se spala cu apa calda si sapun lichid, isi schimba hainutele si apoi mai statea umpic pe lavita, dupa care ne parasea. toate bune si frumoase, pana cand a uitat sa incuie usa si a intrat sensibila cerasela peste ea. vai-vai! mare scandal, mare! don'soara cerasela, fire simtitoare nevoie mare, a facut atata gura incat, oricat de tare am incercat sa-i conving, n-au mai lasat-o niciodata pe babuta care voia sa fie curata sa fie curata. de cate ori eram pe faza, il rugam pe cosmin sa se duca s-o dea afara, ca e om bland si macar atat sa fac si eu pentru ea. mi-a frant inima babuta asta.

postul asta e pentru toti sclifositii pamantului, siguri tare pe puterile lor (mai ales alea intelectuale), scarbiti de batrani nebuni, usor murdari si excentrici. e foarte greu sa-ti pastrezi omenia in echilibru daca-ti lipseste simtul umorului. pe urma, daca de fapt ceea ce-ti lipseste e chiar omenia, am o veste cam proasta: babele astea au fost si ele tinere intelectuale iubarete, tres tres chic la vremea lor. ia sa ne gandim noi ce-ar putea sa ne aduca urmatorii 50 de ani?

inca ceva, daca aduce cineva vorba de manele in postul meu despre babe, jur ca scot si eu gheara si zgariu al dracului!

bascov, mon amour

bascovul s-a stramtat mult. atat de tare, incat a trebuit sa fac un numar periculos de echilibristica pe bordurile nou montate, cu masinile vajaind in stanga mea. bine ca erau bine montate!

podul de nepiatra care m-a necajit peste masura zilele astea a ciuntit nedrept din curtile oamenilor. ganditi-va la locul prin care ati trecut de cele mai multe ori in viata voastra. dintr-o data, un strat zdravan din el dispare si te trezesti fata in fata cu un miez despre care nu stiai nimic. acum vad limpede in bataturile bietilor gospodari, pot sa ating cu usurinta chilotii de pe sarme, pot servi o bere din fuga, numai ridicand cu subanteles geamul masinii, chiar prin fereastra de la "doi castani", afacerea fostei familii buca, actualmente ionescu. cum ii spuneam eu cuiva, de cand cu largirea asta de autostrada, am senzatia ca trag cu ochiul in intimitatile bascovenilor si zau ca nu-mi doresc asta. familia popa e ocolita de fenomen- in dreptul casei mele se face un sens giratoriu s-atat. in plus, sunt cu casa in fundul curtii, sarma noastra de rufe e la adapost.

acasa e bine. mama cam imbatraneste si e foarte trist. am reusit sa vorbesc cu frate-meu. un cretin, da' e al meu si il iubesc. am avut senzatia aia ca a ajuns ceva la el, in sfarsit. am reusit sa-l scot pana in bucatarie, la o tigara. e lucru mare, o sa mai incerc. dictatorul s-a facut cat un porc, a scapat din hormoniada aia incredibila. si a adoptat un puiut mic-mic si sperios-sperios, un ghemotoc din cap pana-n picioare. florile mamei sunt impresionante, ea la fel. pe silvio il iubesc, si-a amanat plecarea numai ca sa ma vada.

luci a luat-o razna: are telefon, cu tot cu manele de la colegi, insa asculta youtub-uri super-rock cu spiderman. maica-sa zice ca e ok, macar nu-i guta sau ceva. si e geloasa foc: golanul are o iubita. citat " e cam nesimtita aia mica, il pupa in fata mea". presimt ca peste vreo 5 ani il pazeste cu maturoiul, femeie nebuna ce e!

drumul inapoi a fost incredibil. nu vi-l zic, l-am povestit deja cuiva si e suficient.

daca ai ajuns pana aici cu cititul si te intrebi de ce nu esti in carti, iata explicatia: barbatii se cuceresc greu de tot in ziua de azi; nu mai e pac-pac, ca pe vremuri; normal, trebuie sa fac pe inaccesibila. dupa cum ai vazut, nici nu te bag in seama. nu,nu,nu, deloc!

oamenii obositi umbla cu doua perechi de chiloti pe ei

prin dreptul florareselor de la eroilor, extraordinara mea intuitie mi-a dezvaluit faptul ca am doua perechi de chiloti pe sub pantaloni. n-as putea sa explic de ce tocmai acolo, in intersectia urata si plina de oameni inciudati, m-a lovit senzatia: ruki, you're overdressed.

trezita la 5, dupa mai putin de 3 ore de somn, dupa adaugat vreo 15 slide-uri la prezentarea mea corporatista, dus la marea repezeala, ascultat o melodie batranicioasa, ma gandesc sa trag pe mine niste boxeri (conform politicii noastre de anti-exhibitionism, iren si cu mine ne acoperim cat de cat) si fug cu pantalonii la calcat.

umpic mai netezi, nenorocitii sa asaza pe mine cat pot ei de bine, ca sa-mi ascunda faptul ca dedesubturile mele pozeaza in superman. da-i cu mic dejun, fuga la metrou, casca in metrou, cobora di metrou, fa 3 pasi, bang!- revelatia.

si baga-te rukita intr-o ziua infecta in care alergi la propriu pe ditai tocurile de la agentie la studio si inapoi, bagi sedinta dupa sedinta si descurci deadline-uri in ultimul moment, asta cu doua perechi de chiloti pe tine.

apoi centrul ceh, ade si un film foarte bun, tu la fel: doua pe tine. faci cunostinta cu proful tau, actualmente just Valy, ceea ce iti certifica faptul ca ai trecut prin afacerile externe cu discretie maxima. si mai ai si doua perechi de chiloti pe tine, ratat-o!

uite-asa vine ora 11, termini de scris acest post deprimant, te duci sa dormi ca o vita, pentru ca maine la 9 jumate tre' sa te infiintezi la serviciu cu alte cacaturi creative si, da doamne, o singura pereche de chiloti pe tine.

acestea fiind spuse, ma duc sa-i dau jos!

dezarmant

DE OBICEI UNDE SE DESCALTA DE PANTOFI O FATA PE TOCURI?

aceasta e intrebarea la care ma tem ca blogul meu n-are inca raspuns. ti-am inselat increderea, draga cautatorule google. ma simt prost, zau ca-mi vine sa intru in primul templu al sopingului, sa bag un imput de 10 cm si sa incep experimentul.

apoi as fi tentata sa generalizez, desi simt ca n-am nicio putere in zilele astea de toamna. si cum sa sa fiu eu reprezentativa pentru populatia de femei, atata timp cat eu port 37? as pune toti banii pe un 42.

prietenii stiu de ce.

ruchi, fii barbata!

exista oameni care isi masoara curajul cu ursul, hotul, soacra, guerilla recuperatorilor, care mananca extra-piperat sau alge de mare cand stiu prea bine ca au toleranta 0 la ele.
exista barbati care nu folosesc prezervativul chiar daca stiu ca toti prietenii lor s-au imbolnavit deja, probabil de la aceeasi sursa.
exista retele intregi de politisti care iau spaga intr-un mod extrem de transparent si dau la schimb un amarat de permis.
exista politicieni care nu se tem sa ramana peste program cu ispite blonde care, culmea!, n-au nici o legatura cu Norvegia.
exista bravi flacai care se lupta cu gradele alcoolului, apoi cu matusa sexagenara care nu coopereaza, intr-un final chiar cu toporul.
da, in asta mandra tara mi se arata pilde de curaj si extravaganta la tot pasul! cum sa nu ma inspire si sa ma oblige? prin venele mele curge sange de voinic!
asa ca m-am hotarat: ma spal pe cap astazi, chiar daca asta inzeceste probabilitatea ca unei anumite doamne din comisia mea de licenta sa i se para ca arat cam prea bine pentru o nota mare. sunt tanara, traiesc la limita, samponez!