da pe jeg cine se/il fute?

si aici nu ma refer la jurnal, ci la blogarash (scriitor, pardon domnule cristi :)).

e ceva deosebit sa vezi
un hipstar clasic luandu-se de alti hipstari (folosind metoda reducerii la absurd, pentru ca nu pare sa citeasca, sa zicem ca are un semn de carte crosetat si ca face laba pe sigur ros)
un pitic indesat facand o ea-librar grasa
un individ a carui agresivitate e invers proportionala cu inaltimea si coeficientul de inteligenta spunad unui lant de librarii "ba lantule de librarii, esti agresiv, deci ma fut in tine, ba!"

mi-a placut in schimb despre neagoe, ca de obicei :). din ciclul "cum te fut si eu pe tine, tanara speranta": esti, PROBABIL, cel mai talentat tanar scriitor de pe-aici. nu publici si tu ceva? venim noi si cu editura, si cu promovarea.
mi se pare o reactie foarte normala si previzibila. cati dintre noi nu s-au simtit obligati sa faca un compliment (probabil:)) dupa un futai lung, in cazul de fata 10 paragrafe incheiate.

cel mai tare ma distreaza faptul ca, judecand dupa cat de mult a intarziat raspunsul de pr si personalitatea justitiara si agresiva a tanarului de la marketing, probabil s-a instituit o mica celula de criza pentru o pula rebegita :))

o sa ziceti: pai da, ruki e narator necreditabil, a luat-o personal. a lucrat la carturesti, cumpara carti de-acolo, e mai hipstarita decat summer din 500 days of summer, baga in engleza la foc automat (mai ales cu fuck si cunt), dar si in turca (mai ales cu sictir, sictir, sictir) si are si pistrui. aveti dreptate in principiu, doar ca frustrarea vine din alta parte: eu nu m-am futut niciodata in carturesti, in ani de zile de activitate. nu ma, sarutatul si pipaitul nu se pun. trebuie sa bag urgent un scurt contract de colaborare si sa repar aceasta mare, mare scapare.

pentru ochii sensibili, am scris asa murdarel pentru ca orice vietate care citeste 2 propozitii pe blogul astuia capata o forma ciudata si pasagera de sindrom tourette. si nu sunt vreo delicata, azi de exmplu am tras chiulul la munca si am terminat acea carte porografica a lui miller comisionata de un pacatos de librar(pe care o astept in varianta audiobook.se poate, se poate, se poate?). numai ca prostia ambalata in cuvantul "fut" ma scoate din supa mea de om bland si decent.

calendarul negru de ruchie, din an in an

zilele astea, acum 3 ani, hotaram sa nu mai aud de el.a fost nevoie de o cantitate impresionanta de vointa, insa zmeul-cadou-de-ziua lui a ramas neinaltat. asta mi-a schimbat viata.umpic.
zilele astea,acum 2 ani, aflam ca s-ar putea sa nu apuc sa-mi iau nici macar la revedere cum trebuie. am o cicatrice-marturie a faptului ca am ramas aici.
zilele astea,acum 1 an, a murit bunica. i-am aprins o lumanare la fereastra si una intr-o biserica, in drum spre biblioteca. n-am putut merge la inmormantare si am ramas cu ea asa cum era, vie.
zilele astea, chiar zilele astea, renunt la oranduirea neplacuta a unui trai subpamantean. am decis sa plec, fiindca trebuie neaparat sa-mi raman.
of, zilele astea!

n-ai cu cine!

zilele trecute citeam pe un blog scrisele unei domnisoare oripilate: la un eveniment cultural, intr-o sala din care scuturai numai intelectuali rasati de bucuresti, si-a facut aparitia o baba senila si urat mirositoare. vaaai, dar ce ne facem? cucoanele, mai-mai sa lesine! repede, saruri! sariti!

erau cateva pasaje cu adevarat socante pe-acolo- de exemplu momentul in care baba da mana tres amable cu un ambasador (de cate ori imi imaginez scena intepenesc de ras si trebuie sa agit tare din picioare sa-mi treaca) este descris ca ceva intr-adevar respingator si necuviincios, parca-mi amintesc de folosirea cuvantul "gheara".

in mod obisnuit as fi citit, as fi zambit la gandul ca 10 ape n-or sa ne spele, pe noi si pe educatia noastra de domni, mi-as fi facut cruce s-as fi scuipat de trei ori in san, multumind mamei ca m-a crescut cu multa minte si bun-simt (trebuie sa va povestesc intr-o zi despre tanti mimi, dumnezeu s-o odihneasca, buna prietena a mamei, unul dintre cei mai inimosi oameni pe care-i cunosc si o tiganca neagra ca noaptea). dupa un an si ceva de lucrat in carturesti insa, se pare ca am dobandit o sensibilitate veninoasa cand vine vorba deopotriva de intelectuali si de babe nebune.

la evenimentele din cette maison de bon goute absolu isi faceau aparitia cu regularitate doua babe minunate: prima, pe care am botezat-o pluralia tantum si a doua, mai simplut- clepto. pe pluralia tantum o stiam de la institutul cervantes, dintr-o seara in care a facut niscaiva taraboi si l-a intrerupt pe liiceanu (minunata faza, stiu o multime de oameni care si-ar fi dorit sa-i vada panica in ochi, in momentul in care a fost, tocmai el, intrerupt abrupt de chitaieli lipsite de licenta poetica). se pare ca a un domn a atins-o accidental si a inceput taraboiul: "porcule, nesimtitule, nu ne atingeeee!", de unde si pluralia tantum. acest citat ne-a insiropat momentele teatrale, mie si fetelor, vreun an de zile. am o interpretare magnifica a scenei, sa stiti! pl tnt este usor de recunoscut: curatica, blonduta, zbarcita, trasaturi foarte frumoase, poarta doua caciuli si citeste presa in limba germana. activitate cerebrala intensa, presupun. motaie din cand in cand, mai ales cand e vorba de un eveniment mai asezat, insa nu atat de des pe cat le trage la aghioase cealalta doamna, clepto.

despre ea, mai pe scurt: bruneta, profil acvilin, purtatoare de batic, mare cumparatoare de carti si portelanuri scumpe. pe alocuri, mai indeasa si cate un bonus in palton. am stabilit cu dani un cod al samurailor: o lasam sa cumpere carti, librarii o perchezitionau la iesire, de parca ar fi cel mai natural lucru cu putinta, ii scoteau elegant cartile din san, faceau totalul( fara furtisaguri, astea se intorceau la raft) si asa mai departe. la un moment dat, dani a adaugat o regula: nu ii mai vindeam portelanuri scumpe, ii era foarte mila ca nebuna isi cheltuia toata pensia intr-o zi. altfel, o doamna foarte draguta si bine informata.

acum va povestesc ceva trist: despre babuta care voia sa fie curata. babuta care voia sa fie curata venea cam odata la doua saptamani, avea o privire incredibil de blajina si zambea cercetand peretii frumos colorati cu carti bune. se aseza cateva momente pe lavita, apoi o tulea drept la baie si se spala cu apa calda si sapun lichid, isi schimba hainutele si apoi mai statea umpic pe lavita, dupa care ne parasea. toate bune si frumoase, pana cand a uitat sa incuie usa si a intrat sensibila cerasela peste ea. vai-vai! mare scandal, mare! don'soara cerasela, fire simtitoare nevoie mare, a facut atata gura incat, oricat de tare am incercat sa-i conving, n-au mai lasat-o niciodata pe babuta care voia sa fie curata sa fie curata. de cate ori eram pe faza, il rugam pe cosmin sa se duca s-o dea afara, ca e om bland si macar atat sa fac si eu pentru ea. mi-a frant inima babuta asta.

postul asta e pentru toti sclifositii pamantului, siguri tare pe puterile lor (mai ales alea intelectuale), scarbiti de batrani nebuni, usor murdari si excentrici. e foarte greu sa-ti pastrezi omenia in echilibru daca-ti lipseste simtul umorului. pe urma, daca de fapt ceea ce-ti lipseste e chiar omenia, am o veste cam proasta: babele astea au fost si ele tinere intelectuale iubarete, tres tres chic la vremea lor. ia sa ne gandim noi ce-ar putea sa ne aduca urmatorii 50 de ani?

inca ceva, daca aduce cineva vorba de manele in postul meu despre babe, jur ca scot si eu gheara si zgariu al dracului!

some like it hot

sfanta parascheva si maica precista (implicarea sfintei ana este deocamdata incerta) mi-au adus un bilet la koop. sa le dea dumnezeu sanatate preacuviosilor de la chestionabil.
stii cum facem? ne amestecam, asa facem!
diiii cu muzica, baieti!

...sau caldut- cate ceva despre cum a fost

bine, cat se poate de bine la un concert in sala palatului. oricat de mult te-ai stradui sa scoti mirosul de cantina dintr-o cantina, piftiile si sarmalele se incapataneaza sa ramana(nu ca s-ar deranja cineva sa incerce sa scoata mirosul de cantina din sala palatului). p'orma, si suedezii astia au o problema: "facem atmosfera, sa fie bineee". s-apuca-te taica sa ceri brichete, telefoane mobile, oameni in picioare, aplauze ritmate, strica tu mestere o piesa perfect asezata (in a heartbeat) cu un comentariu despre cupa din '94.

ca sa nu mai spun ca ruchi, old chap, was dying to see the lads, not some gents. oamenii n-au mai pus hainele femeiesti, cica s-or speriat data trecuta la fratelli. mersi coae, pai baga tu in fratelli s-apoi vino la mine cu prejudecati! singurul om decent pe care-l stiu ducandu-se acolo e cati si cati e in crestere.

destul cu barfa, acum sa trecem la treaba: s-a auzit binisor, femeia aia are voce de nordica, mai am ce comenta? m-au speriat tare, am crezut ca nu canta come to me. foarte multa mare, valuri, un cantecel pe care nu-l stiam cu refren gen: "i'll cook you diners, you bring the wine ", deci cat de frumos, cat de frumos? m-a topit baiatul cu tambalul alambicat (chipes dumnealui, chipesfoc). avea 2 perechi de bete si tot mai arunca smechereste cate unul, pana a nimerit haaat-departe. la culesul lor l-a ajutat saxofonistul (maiou alb, bretele, codita de steven seagal), aplicand metoda mouth to mouth. da, derutant...

am uitat sa va spun despre oameni : am nimerit in conjuratia peter pan. de amintit julien (mircea, aia e o mustata care va schimba lumea, nu incercarile tale timide de a-ti mangaia buza de sus!) si domnisoara cu palarie mica-mica. mi s-a povestit despre speculantii de la sala palatului. doi domni din acea etnie, in varsta, cu adidasi, blugi, respectiv trening, fes, respectiv capul gol. am incropit, cu mintea mea inghetata, povesti despre rivalitatea dintre ei. julien a evoluat atat de suspect, impartind de zor bilete langa ambulanta, incat a fost prins intr-un joc murdar (smen, cum spunem noi, baietii, prin cartiere). s-a intors dupa cinci minute, surprinzator, cu toate degetele de la cele doua maini la locul lor. acum ca golanul de la chestionabil a plecat cu fetele in gaia la after, ma intreb : si-o fi lasat asociatii in urma sau i-a luat si pe ei la culi, in marea lui omenie?

operatiunea deromantizarea zonei aviatorilor

in drum spre metrou se deschidea toamna, ba. la feeling si la culoare.
mi se lipeau frunze de toc-toc si strambau la fiecare pas din nas. era tare frumos, unul dintre motivele pentru care ma rupeam de mic-dejun si porneam spre agentie.
ce-au facut lucratorii silitori? le-au stras, ba! le-au basculat ca porcii in basculantele lor nepoetice. o armata de oameni care greblau impreuna intru moartea pasiunii.
i-am prins eu intr-o dimineata asupra faptei. biata iren, care chiulise de la serviciu din cauza gripesnitei, a crezut ca le-a purtat vantul spre alt cartier( nevoias, probabil) . biata mea inocenta, cu accente socialiste!
adevarul e crunt si imi taie tot cheful: le-au maturat, tugulanii! lasa fra, ca o sa cada altele, am vorbit eu cu ele. valuri-valuri, chiar in timp ce le strangeti voi, miseilor! inca mai au vigoare crengile copacilor nostri, nu va puneti voi cu toamna!

sa mori tu!

in fiecare zi, Liviu Dumitrascu ma sfatuieste ca un tata:

"Nu este recomandat sa uimesti
intervievatorul cu o aparitie glamour, dupa ultimele tendinte ale modei. Secretul este sa arati profesional. Evita extremele.

Un costum este intotdeauna adecvat unui interviu, chiar daca mediul firmei pare sa fie unul relaxat, in care toata lumea poarta jeans si tricouri. Desi poate parea ciudat, exista in continuare un numar alarmant de intervievatori – atat barbati, cat si femei – care se simt mai confortabil in fata unei intervievate care poarta fusta, decat un costum cu pantaloni.
Costumele trebuie sa fie uni: negre, gri inchis sau bleumarin, sau cu modele discrete. Costumele negre clasice sunt cele mai indicate.

Camasile sau bluzele nu trebuie sa fie in culori tipatoare; albul si albastru sunt mai sigure -denota profesionalism.

In ceea ce priveste hainele noi sau incaltamintea, poarta-le mai intai prin casa, inaintea interviului, pentru a evita eventualele disconforturi.

Evita, de asemenea, parfumurile, deodorantele sau aftershaveurile puternice. Poarta cat mai putine bijuterii si accesorii. Da impresia unei persoane pe placul tuturor."


auzi ba, cu dragostea cum sa fac sa iasa bine?

scooby doo si prieteni sai

ieri ne-am intalinit (noi, prietenii lui scooby- doo) si am pus la cale o surpriza pentru bondoaca noastra preferata. i-am furisat pe supt paturi 23 de numere, plus ghidul colectiei. vinovat pentru captura e comanu.

in fata la studio am putut verifica exact cat de mare e zaru (mare om zaru asta, mare!) si cum eu nu sunt nici fata cu basca din metrou, nici aia din mecu' de la gara. sunt fata cu febra si trandafir roz-bombiniera.

de-abia astept sesiunea de scuipaturi de pe arcul de triumf! dilema mea e urmatoarea: se pune ca iesire in oras? daca da, cine dracu poarta dintii ai buni?