in drum spre metrou se deschidea toamna, ba. la feeling si la culoare.
mi se lipeau frunze de toc-toc si strambau la fiecare pas din nas. era tare frumos, unul dintre motivele pentru care ma rupeam de mic-dejun si porneam spre agentie.
ce-au facut lucratorii silitori? le-au stras, ba! le-au basculat ca porcii in basculantele lor nepoetice. o armata de oameni care greblau impreuna intru moartea pasiunii.
i-am prins eu intr-o dimineata asupra faptei. biata iren, care chiulise de la serviciu din cauza gripesnitei, a crezut ca le-a purtat vantul spre alt cartier( nevoias, probabil) . biata mea inocenta, cu accente socialiste!
adevarul e crunt si imi taie tot cheful: le-au maturat, tugulanii! lasa fra, ca o sa cada altele, am vorbit eu cu ele. valuri-valuri, chiar in timp ce le strangeti voi, miseilor! inca mai au vigoare crengile copacilor nostri, nu va puneti voi cu toamna!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
yop
4 comments:
sigur, de ce sa ne lase sa traim intr-un anime! mai bine intr-un film german, cu peisaje civilizate.
eu cred ca lucratorii aia se uita numa la telenovele, deci parerea mea e ca am avut noroc. puteau sa transforme toata zona intr-un decor sudamerican, d-ala cu pestilentiosenii si feeling de moarte ciumata.
poate e mai mult romantism in fata unui bloc in berceni, seara tarziu.. decat in aviatorilor.
in fine... de gandit la diferenta dintre visele unei fete si ceea ce e de fapt realitate.
o caracteristica feminina contra uneia masculine
;)
catalin
poate
Post a Comment