credeti ca soriceii se pregateau de un musical?

am terminat de citit coraline. trebuie sa renunt fuguta-fuguta la prejudecatile mele literare si sa pun mana pe scriitorii populari, ca uite ce pierd.
o carte prostuta per ansamblu, dar asa frumoasa printre picaturi! am avut privilegiul de a o citi cu o pisica neagra scanteietoare cocotata pe sifonier. pe la jumatatea cartii, am strigat-o. a coborat, ne-am pupat umpic, s-a cocotat la loc. multumesc complicilor care au facut aceste momente posibile si complimente acasa.
de-acum o sa ma uit urat la toti nasturii negri, precum si la ochii oamenilor. adica, la cea mai mica dovada de rautate, am sa fac cioc-cioc in orbite, sa verific daca nu cumva avem de-a face cu un celalalt coleg de serviciu sau iubit. ba si ce-mi mai placeau nasturii, pacat!

ma gandeam asa, cum ar fi sa fac eu un musical cu soricei dresati? ca irene refuza sa prioritizeze, o rog sa incepem scrisul la secnariu de vreo doua anotimpuri, de la uichendul ala in care n-am vorbit una cu cealalta, numa om cantat. avem potential, stiu eu sigur ca avem!