Showing posts with label pisoiu'...ca omu'. Show all posts
Showing posts with label pisoiu'...ca omu'. Show all posts

Thursday, February 4, 2010

ba simono, nu fi rea fata! las-o si pe andeea raducanu sa evolueze!

dragi prieteni,

va scriu nu ca sa va anunt ca ati castigat o sumedenie de dolari la ruleta ruseasca, nici ca sa cumparati viagra de la mine, sau ca sa va trimit flori virtuale in ritm iambic. va scriu sa va cer un sfat.

deci de vreo 5 zile se intampla ca s-a mutat cu noi o pisica latina, pe nume carlita, care arata si se poarta ca un raton. mucca mea, ce sa vezi? i-ar frige ficatii la lumanare, si-ar umple o perna cu smocuri de par din blana ei, dupa care s-ar aseza tacticos cu fundul pe ea. pe perna. nu vreau sa mai insist cu imaginile neprietenoase, pe scurt ar fi drept sa spunem ca nu o suporta. cum fac io sa le imprietenesc?

am gugalit de mi-au iesit ochii din cap, mi-e teama c-am ajuns in stadiul in care caut dupa expresii redardate de tipul celor care conduc de obicei la blogul meu. m-am sfatuit cu alti stapani de multiple pisici, cica exista 2 scenarii: le trece in cateva saptamanai, sau le trece niciodata.

cum si-a dat fiecare cu parerea, care cu leacuri babesti, care cu argumente psihologice, de mai aveam umpic si o pocneam pe biata mata cu o lingura de lemn incinsa, pacatele mele! insa cel mai si cel mai tare m-a distrat urmatorul sfat: da-le pe amandoua cu pudra de talc.

de cateva zile merg din scenariu in scenariu, intorc sfatul asta pe toate partile, ca sa-mi dau seama ce logica sta la baza lui. nu, de intrebat n-am intrebat, fiindca imi plac exercitiile de imaginatie. cea mai buna explicatie pe care o am e urmatoarea: pudra de talc trezeste in cele doua pisoaice instinctul de gimnasta. si stiti si voi cum sunt gimnastele: disciplinate, saritoare, prietenoase, inocente, ce mai, o echipa! ma rog, pe alocuri sunt si porno, dar nu e relevant, ca oricum o castrez maine pe mucca.

Saturday, November 8, 2008

credeti ca soriceii se pregateau de un musical?

am terminat de citit coraline. trebuie sa renunt fuguta-fuguta la prejudecatile mele literare si sa pun mana pe scriitorii populari, ca uite ce pierd.
o carte prostuta per ansamblu, dar asa frumoasa printre picaturi! am avut privilegiul de a o citi cu o pisica neagra scanteietoare cocotata pe sifonier. pe la jumatatea cartii, am strigat-o. a coborat, ne-am pupat umpic, s-a cocotat la loc. multumesc complicilor care au facut aceste momente posibile si complimente acasa.
de-acum o sa ma uit urat la toti nasturii negri, precum si la ochii oamenilor. adica, la cea mai mica dovada de rautate, am sa fac cioc-cioc in orbite, sa verific daca nu cumva avem de-a face cu un celalalt coleg de serviciu sau iubit. ba si ce-mi mai placeau nasturii, pacat!

ma gandeam asa, cum ar fi sa fac eu un musical cu soricei dresati? ca irene refuza sa prioritizeze, o rog sa incepem scrisul la secnariu de vreo doua anotimpuri, de la uichendul ala in care n-am vorbit una cu cealalta, numa om cantat. avem potential, stiu eu sigur ca avem!

Wednesday, August 27, 2008

pisu schiop

de cateva zile s-a schimbat lista de oaspeti pe popa savu: au plecat cei trei puiuti tigrati si mama lor belzebuta, au venit doi adolescenti independenti , sora si frate sau frate si frate sau sora si sora.
astia doi sunt iubareti, nemernic de simpatici si jucausi. stau la mangaiat ca si cum ar fi primele maini care le gadila blanita si mustata. au un profil intersant, de sorginte greaca.

am decis sa-i inscriu si pe ei in programul" totusi iubirea/ neam obligatii". adica papica-papica, amorul-amor, numai ca pentru mine n-ai nume, nu ma intereseaza unde dormi noaptea. perfect independenti, parti ale unei relatii moderne, marsaluiam. asta pana de dimineata, cand m-am pomenit ca patatul alburiu schiopata. griji peste griji: a dat masina/vecinul/un motan mare si rau peste el!? se reface, ramane tripod cu mustati?

acum am frunte incretita de ganduri negre: au disparut amandoi, iar in fata casei se linge pe bot satisfacut un motan cu totul si cu totul sinistru, pe care imi era frica sa-l ating zilele trecute- mieuna, fornaia si maraia mai rau ca un rottweiler si parea facut din bucati, bucati prizoniere din alti pisoi. daca adolescentii mei fragili nu se intorc si maine-poimaine am sa observ pe scarbavnic doua bucati noi- o labuta schiopatanda si o ureche minuscula, tigrata?

morala povestii e urmatoarea: in natura, unei ruki ii e imposibil sa faca fata relatiilor fara obligatii. adica merge fain-frumos o perioada, pana realizeaza ca toti pisoii aveau de fapt nume, toti tipii ii erau de fapt iubiti. nu-i ramane decat sa se ataseze in mod oficial de tarla de pisoi (starting now) si de ceva tip (aici e imposibil de stabilit, ii dam un termen lejer de sfarsit de an).

yop