Showing posts with label clovnul cartierului. Show all posts
Showing posts with label clovnul cartierului. Show all posts

Thursday, October 22, 2009

tineretul din ziua de azi, aspecte imbucuratoare

mie nu-mi prea plac tinereii. nu inteleg nimic despre mine, nu stiu cum sa se poarte, nu suntem pe aceeasi lungime de unda. daaaaaar...de cand tot e ruki ursuza si mofluza si refuza sa iasa la joaca, multe s-au schimbat.

mi-e foarte simpatic un domnisor care e atent la lucruri fine, cum ar fi folosirea semi-calomnioasa a pronumelui. i-a facut observatie unei imbecile care ne-a incurcat la mafia si care se adresa unui tip cam asa: " asta face, asta drege"; cu asta la un metru distanta de ea si noi, toti astia, in jur.

prima oara i-a amintit doar care e numele lui, a doua oara i-a explicat ca nu-i frumos sa vorbeasca asa: "e de fapt un sfat; o sa te ajute in societate." :) fin prietene, fin. ca sa nu mai vorbim despre faptul ca a impiedicat eliminarea mea, sustinand pana-n panzele albe ca-s cetatean nevinovat. a fost si domn, avea si dreptate. am salvat comunitatea impreuna si e doar prima data cand ne vedem :)

Tuesday, February 3, 2009

asa batranel vreau sa fiu si eu!

aseara asteptam cuminte sa se puna verde si sa traversez. pe partea cealata e intotdeauna mai bine- masinile se opresc din timp, cu vreo 10 secunde inainte ca banda opusa sa reactioneze. atunci, pietonii curajosi scurteaza din drum si se posteaza in mijlocul strazii, ca un sir de crocodili aliniati milimetric.

de data asta s-a intamplat altfel: din sirul de crocodili si-a facut loc un batranel iute tare si scund foc. din doi pasi uriasi a fost langa noi, cuminteii de pe partea cealalta. frumos a fost ca, in timp ce topaia neregulamentar pe trecerea de pietoni, s-a intors spre un sofer perplex si a facut acel gest de care ne temeam cu totii: a scos limba cu obraznicie, in timp ce isi flutura manuta lui de om scund, cu degetul mare lipit de nas.

s-a facut verde si am traversat cot la cot cu doi domni, apoi ne-am imprastiat care incotro, insa zambetul nu ni se stersese inca de pe fata. asa de tare mi-a placut de mascarici, ca am jurat sa-mi iau si eu nasul de clovn la purtare, macar lunea. pazea!

Saturday, November 8, 2008

operatiunea deromantizarea zonei aviatorilor

in drum spre metrou se deschidea toamna, ba. la feeling si la culoare.
mi se lipeau frunze de toc-toc si strambau la fiecare pas din nas. era tare frumos, unul dintre motivele pentru care ma rupeam de mic-dejun si porneam spre agentie.
ce-au facut lucratorii silitori? le-au stras, ba! le-au basculat ca porcii in basculantele lor nepoetice. o armata de oameni care greblau impreuna intru moartea pasiunii.
i-am prins eu intr-o dimineata asupra faptei. biata iren, care chiulise de la serviciu din cauza gripesnitei, a crezut ca le-a purtat vantul spre alt cartier( nevoias, probabil) . biata mea inocenta, cu accente socialiste!
adevarul e crunt si imi taie tot cheful: le-au maturat, tugulanii! lasa fra, ca o sa cada altele, am vorbit eu cu ele. valuri-valuri, chiar in timp ce le strangeti voi, miseilor! inca mai au vigoare crengile copacilor nostri, nu va puneti voi cu toamna!

Wednesday, October 8, 2008

covaciu, treci la tabla!

derbedeul de covaciu ne face sa radem de fiecare data. imi aduce aminte de colegii mei din scoala primara cu care spargeam geamuri, faceam misto de fane sailor moon, organizam campoinate de scrima cu bidoane de cola si in general prestam orice tip de activitate care se lasa cu vanatai si gura pana la urechi.

in aceasta dimineata SUPERBA de toamna, in timp ce noi urlam pe potecuta" aaaar uuuuuui hiuuuuuumaaaaan", cu mult in fata noastra am identificat o doamna imbracata cu totul si cu totul in rosu si cu o peruca de roscovana. ne-am apropiat si am constatat:
1. ca peruca nu era peruca, ci chiar parul natural si nefericit al duamnei, pieptant cu cocoasa in crestet.
2. costumatia cu totul si cu totul rosie se compunea dintr-un pantalon+ o pelerina de vinilin, cu pattern solzos.
3. avea o fata de purcelusa piggy, cantarea o tona juma' si, vorba lui obama, avea ruj rosu pe rat.

la metrou, hopa si covaciu. cat isi PROCURA iren cartela de metrou, l-am pus la curent pe derbedeu: uite-asa-s-asa, am zarit o purcica, marii duamne! aliniati pe scarile de la metrou, am prins a observa ca al nostru covaciu e chiar in spatele ei si eu l-am intaratat: "feel it, touch it!". evident, ma refeream la materialul alunecos. ce face covaciu? pat-pat pe coafura purcelului. JUR!!!

am luat-o la sanatoasa, inecata in ras! bai covaciule, unde erai tu acum 10 ani?

Monday, October 6, 2008

cei mai frumosi pui de om

sunt cei care imi ies mie in cale!

ok, ne era clar tuturor ca sunt ceva probleme de mecanica fina prin ceasul meu biologic, asa ca ar trebui sa fim gascari si sa ascundem acesti copii minunati din calea mea!

dupa ce mi-a frant inima golancul de vlad badica, cu freza lui din alta dimensiune si buza umflata prietenos cu care ii trata pe cei cca 583 de necunoscuti din jur, iata ca vine randul misteriosului-din-clubul-taranului sa-mi sfarame propteaua corasonului.

dupa un flirt de fustangiu notoriu, cu gesturi care tipau spre masa noastra: "vrei sa fii mamica mea, bre?", casanova a fost perturbat din treaba lui de o treaba si mai mare, ca deh- sub trei ani, drumuri dese la oloi.

si ne tot pitulam cari dupa scaune, cari dupa palme, faceam pe avionul din ce in ce mai aproape de gramajoara de instincte materne, ne puneam sapca lu' tati pana desupra barbiei si jucam baba-oarba de la distanta.

sigur, mai dadeam si cu gropita de coltul mesei, dar profitam ca mami si tati nu ne vedeau, ne frecam degraba cu pumnul strans si o luam de la capat. natural, vine si momentul cand luam podeau pro fund. si atunci tati ne intreaba serios: "ai gasit ce cautai?". noi ramanem intr-o pozitie logica derutata cateva secunde( oare face mistode noi sau fraierul de tata, care e el fraier, chiar crede c-am pierdut ceva?) asa ca raspundem la fel de serios:"da, am gathit!"

cand a parasit clubul samanatoresc, puiul mic de om mi-a facut cu mana. ce vrei, sunt sensibila si ma incant la golanei! cumva, n-am invat nimic toti anii astia. numai ca am schimbat golanii de 30 de ani cu unii de 3.

Monday, August 18, 2008

cinci si cinci

am 5 degetele verde-fosforescent si 5 portocaliu-fosforescent.
m-am grabit sa ajung acasa pe furtuna fiindca ma asteptau toate pisicile salbatice din cartier. le era atat de foame, incat s-au insirat pe geam, la bucatarie. aproape ca mi-au sarit in castron.
asa-mi place pisiceala asta fara obligatii! pionul meu pica numai pe "no obligations, collect 200" zilele astea. sau, cum ar spune exarhu, pisoi cu 0 stres si nume, cazut din pat cu el si cu 0 complicatii.
ana mi-a spus ca-s singurul om creativ care nu se drogheaza pe care-l cunoaste ea. ma simt prost, aproape. ce caut eu sa contrazic o generatie si o breasla-ntreaga de creativi? ana nu mai fumeaza de doua saptamani. sunt mandra. atat.
cu unghiile astea ma duc maine la serviciu; ioana o sa creada ca am innebunit s-o sa ma dea afara.

Monday, August 11, 2008

noi doua si umbrela

in ultimul timp furam cu greu cateva ore pentru noi doua. aseara eram obosite si inciudate- mai avem 4 zile si scapam de el- asa ca am mers la plimbare. pe ploaie. cu umbrela indigo a irenei(a mea e noua si frumos colorata, numai ca se ascunde strasnic prin casa).

am spionat domni si doamne in casele lor particular-somptuase. cateodata treceam printr-o zona de liniste totala, intrerupta periodic de zgomotul unui zar ce topaia fara indoiala pe o tabla de table. ca tot veni vorba de zar, am descoperit ca in spatele tvr e un anticariat si am hotarat ca vom merge sa ne prefacem cumparatoare de obiecte total inutile atinse la vremea lor de domnite si boieri.

duminica seara parcul floreasca e inundat de nocturna. poti sa topai in voie pana in varful porumbarului colorat s-apoi sa-ti dai drumul pe tub in jos, chiar daca ai rochita sa trebuie sa te tii de ea vartos. iren sfideaza pericole in leagnul pe jumatate smuls, iar langa noi e o bancuta inclinata la 45 de grade. totul are un aer ireal si e luminat ciudat, ca si cum ai avea o viziune.

pe balconul unor oameni de bine sta agata ursuletul imens, brun si lipsit de accesorii (ati observat ca, mai nou, toti ursuletii de marimi respectabile isi tin inima in labe si au cateodata papillon?), iar noi regretam cumplit ca am plecat cu umbrela, dar fara aparat foto.

una dintre strazile linistite din jumatatea noastra de bucuresti are un pusti care arunca la fiecare 30 de secunde o artifica pe strada. in spatele lui stau parintii: mama scoate o artifica noua din pachet, tatal o aprinde, iar pustiul o arunca.

luna se scalda in lumini rosiatice si indecente, iar pe la etajul nu-stiu-care al televiziunii se vad 2 ferestre luminate din belsug, sub un banneroi care incadreaza totul stiintifico-fantastic. ma asteptam sa se iteasca antebratul si capul fals al unui android, lucrator tvr.

ce-o fi cu atatea ciudatienii in drumul nostru? voua vi se intampla la fel sau numai noi doua avem vaz, miros si auz pentru ele?

Monday, May 19, 2008

nasul rosu si busola

in primul rand, sfat catre toate femeile din lume: nu cumparati iubitilor busole. cu fiecare busola daruita, un ingeras isi pierde aripile, iar relatia voastra se duce dracu! adica mica unealta a diavolului nu face altceva decat sa-i arate nefericitului directia opusa locului in care sedeti dumneavoasta, ceea ce inseamna ca va face stanga-mprejur cat ai zice "peste, fratii peste".

in cazul meu, problema busolistica a fost pana de curand o bagatela. asta pentru ca aveam pe mine trei alunite in forma de triungi isoscel, de aici si efectul "triungiul bermudelor" care da peste cap acul orcarei busole. din pacate, am uitat ca una dintre ele a fost gonita cu bisturiul , de unde rezulta un triungi isoscel cu varful o cicatrice si baza delimitata de doua prapadite de alunite, lipsite de farmec si ne-provocatoare de fenomene paranormale. asa mi s-a acrit de barbatii care pot sa tina N, pe deasupra si cu ajutorul unei busole daruite de mine!

pe de alta parte, am gasit remediul depresiei provocate de barbatii-marinar, asa ca vin cu al doilea sfat: nu exista problema sentimentala pe care sa n-o dea gata un nas rosu de clovn. incercati sa fumati cu el, s-o speriati pe irene in bucatarie, sa-i asortati o pereche de ochi dramatici si o sa vedeti ce iese. tot fanul e sa il porti destul de mult pe nas (eventual in timp ce dormi), sa nu mai respiri cat si cum trebuie, creierul sa nu se oxigeneze bine, iar tu sa incepi sa vorbesti in dodii si sa emiti teorii penibile in metrou spre motoare.

hai ca scapam noi de herghelie!

yop