in ultima vreme sunt un post de radio care emite in spatiu lucruri pe care civilizatiile extraterestre le interpreteaza gresit.
de exemplu, cine-stie-ce-am-facut-sa-merit-asta, dar itistul meu mi-a trimis ieri acel viral cu porno-accidentul de munca. il stiti, circula acum vreo trei ani. cu ala care comite o eroare de cativa cm care o costa pe tipa ceva mai multi cm indesati intr-un loc in care se procedeaza in general cu mai multa atentie si tandrete. si acum sa va explic din nou: un coleg se serviciu mi-a trimis un viral porno (amuzant, dar tot porno. si vechi), in timpul programului - nici macar in pauza de pranz :)
probabil ca exista explicatii, unele care chiar ar putea sa ma scoata drept ne-fufa proasta (c. zice, ca sa ma faca sa ma simt mai bine, evident, ca poate e un fel de compliment, un "ce misto esti ba, ca un baiat, asa. faci parte din gasca, mistoaco"), insa nu vreau sa imi complic existenta si sa ma gandesc la ele. zic un "iaaaaaaac" hotarat si-atat.
dar partea intr-adevar grava vine acum: ma hahaiam si eu ca desteapta cu viralul asta minunat:
si, desi aveam casti, s-a auzit prin birou. oh, fatalite! colega mea a inteles pe data ca s-a ridicat embargoul si de azi de dimineata ascult manele. bine, manele si hot chip. care, soc!, nu merg bine impreuna.
de baiatul ala pornache n-am putut sa dau, sa-i reprosez ca mica lui scapare mi-a stricat relatia de prietenie (cel putin pe feisbuc) cu itistul, dar astuia de pe buda i-am zis vreo doo.
Showing posts with label fuck sailor moon. Show all posts
Showing posts with label fuck sailor moon. Show all posts
Friday, February 5, 2010
Tuesday, December 22, 2009
cand o sa am un baiat, o sa-l cheme matei
dintre fratii florian, nici nu stiu care sa-mi placa mai tare.
ba stiu! matei, fiindca-i mai jucaus. are o armata intreaga de an-tan-ten, ca orice baietel serios care a copilarit la bloc acum o vreme.
toate chestiile astea despre care eu doar am citit si pe care mi le doresc atat de tare sunt in cartile lui. toate jocurile posibile, intr-un picior sau in 2, mogaldete imaginare, atacuri obraznice asupra fetelor, mii de rime in pekineza si sfarleaza si foreza, toate-s acolo.
si hams si regetel mi-a adus aminte ca imi trebuie o mica enciclopedie a golanului pitic de bloc, sau un golan pitic de bloc crescut mare, pentru ca vreau sa invat sa scuip hartie prin cornet dupa fete, sa joc iades-stiu si gaia si ce se mai joaca!
ba stiu! matei, fiindca-i mai jucaus. are o armata intreaga de an-tan-ten, ca orice baietel serios care a copilarit la bloc acum o vreme.
toate chestiile astea despre care eu doar am citit si pe care mi le doresc atat de tare sunt in cartile lui. toate jocurile posibile, intr-un picior sau in 2, mogaldete imaginare, atacuri obraznice asupra fetelor, mii de rime in pekineza si sfarleaza si foreza, toate-s acolo.
si hams si regetel mi-a adus aminte ca imi trebuie o mica enciclopedie a golanului pitic de bloc, sau un golan pitic de bloc crescut mare, pentru ca vreau sa invat sa scuip hartie prin cornet dupa fete, sa joc iades-stiu si gaia si ce se mai joaca!
Sunday, October 11, 2009
raceala e porno curat
nu stiu altii cum sunt, insa pe mine virusii ma fac mult mai atractiva.
fierbinteala gresit interpretata, piele care simte mai multe ca de obicei, buze si mai rosii, respiratie agitata si un oftat continuu si sacadat, ca de boala.
am invatat din greselile trecutului, astfel ca nu se mai lesina asa, cu una, cu doua. a trebuit sa scot baia fierbinte din combinatie si sa ma multumesc si cu temperatura camerei.
am identificat insa doua probleme:
unu: incercarea de a suprima un stranut pare cu totul altceva
doi: la sfarsit, e mult mai greu sa dai afara lumea din casa, ca deh!, esti bolnava, ai nevoie de supraveghere...
fierbinteala gresit interpretata, piele care simte mai multe ca de obicei, buze si mai rosii, respiratie agitata si un oftat continuu si sacadat, ca de boala.
am invatat din greselile trecutului, astfel ca nu se mai lesina asa, cu una, cu doua. a trebuit sa scot baia fierbinte din combinatie si sa ma multumesc si cu temperatura camerei.
am identificat insa doua probleme:
unu: incercarea de a suprima un stranut pare cu totul altceva
doi: la sfarsit, e mult mai greu sa dai afara lumea din casa, ca deh!, esti bolnava, ai nevoie de supraveghere...
Sunday, September 27, 2009
Tuesday, April 21, 2009
ziua infama a sosit
prima sedinta foto de piarista. grup. dat mana cu piariste de succes. machiaj. tinute. tocuri. cateva ore de zambit ca omul de tinichea si picioare expuse a la anna lesko. salvata de alta sedinta foto. prefer sa ajut la sparcairea untului frantuzesc.
asa sa ma ajute dumnezeu!
asa sa ma ajute dumnezeu!
Friday, February 13, 2009
promiteti ca n-o sa uitam niciodata?
as minti sa spun ca-mi amintesc ceva din marea foamete de dinainte. aveam 4 ani cand s-a dat drumul la consignatii, n-am apucat sa stau la cozi, nici sa port fustita plisata uber sexi. momentele cand n-aveam mancare in casa pe care mi le amintesc eu se petreceau in timp ca copiii de varsta mea descopereau piramida cu pai si suc oribil, ceea ce ar fi trebuit sa ma frustreze. pe vremea lui ceasca macar eram toti in aceeasi oala, ca sa ma exprim bucatareste pana la capat. nu-mi amintesc sa ma fi plans vreodata sau sa trag cu ochiul in ghiozdanelul colegului de banca, tunand si fulgerand cu gandul la destinul familiei popa. eu aveam intotdeauna ceea ce ei nici nu isi puteau imagina- menajeria mea de frati si alti adulti minunati, care faceau ciulamaua cu faina imprumutata cel putin suportabila.
tot ce-mi amintesc e ca la noi in casa se punea ceva pe masa de cum intra un musafir (si tot timpul intra un musafir), iar cele bune se imparteau fara suspine intre frati- chiar si din ciocolata cumparata la scoala se strecurau bucatele si in palmele celorlalti, intotdeauna. fratele meu e acum mare ziarist in urbea natala (ah, "sfantu' asteapta" o carte pe care va rog eu sa n-o ratati), insa a inceput vanzand ziare. era o meserie profitabila ( desi bietul de el se caina crezand ca mamei ii e rusine cu el - din cate mi-am dat eu seama, mamei nu i-a fost niciodata rusine cu noi), pe care eu o adoram pentru ca insemna o inimioara finetti (cioco alba si neagra, daca vreti sa stiti, plus o paletuta colorata frumos)in fiecare zi.
am fost un copil foarte norocos in multe privinte, pentru ca minusul trebuie ca e intotdeauna sufocat de o gasca de plusuri. mi-am dat seama din nou de asta cand am gasit intr-un almanah de prin 80 un bd desenat de un copil. se numea "tunelul care transforma orice" sau ceva de genul asta. desenele erau asa: un trenulet din cuburi care, de partea cealata a tunelului, se transforma in pui fript/ ciocolata/ fructe. micutul dizident, cum o fi trecut el de cenzura? in chapeau ni se spunea ca mini-desenator il prefera pe gopo lui walt. la cate halci de mistreti si bucatoaie de cascaval gasesti in desenele disney, nu stiu ce sa zic...
tot ce-mi amintesc e ca la noi in casa se punea ceva pe masa de cum intra un musafir (si tot timpul intra un musafir), iar cele bune se imparteau fara suspine intre frati- chiar si din ciocolata cumparata la scoala se strecurau bucatele si in palmele celorlalti, intotdeauna. fratele meu e acum mare ziarist in urbea natala (ah, "sfantu' asteapta" o carte pe care va rog eu sa n-o ratati), insa a inceput vanzand ziare. era o meserie profitabila ( desi bietul de el se caina crezand ca mamei ii e rusine cu el - din cate mi-am dat eu seama, mamei nu i-a fost niciodata rusine cu noi), pe care eu o adoram pentru ca insemna o inimioara finetti (cioco alba si neagra, daca vreti sa stiti, plus o paletuta colorata frumos)in fiecare zi.
am fost un copil foarte norocos in multe privinte, pentru ca minusul trebuie ca e intotdeauna sufocat de o gasca de plusuri. mi-am dat seama din nou de asta cand am gasit intr-un almanah de prin 80 un bd desenat de un copil. se numea "tunelul care transforma orice" sau ceva de genul asta. desenele erau asa: un trenulet din cuburi care, de partea cealata a tunelului, se transforma in pui fript/ ciocolata/ fructe. micutul dizident, cum o fi trecut el de cenzura? in chapeau ni se spunea ca mini-desenator il prefera pe gopo lui walt. la cate halci de mistreti si bucatoaie de cascaval gasesti in desenele disney, nu stiu ce sa zic...
Thursday, January 22, 2009
Tuesday, January 6, 2009
Friday, December 12, 2008
nu zau?
cu mici exceptii, notele de subsol sunt insuportabile. strica tot, sunt ca banderola alba obligatorie.
bunaoara, cu ce-a gresit bietul peter o'leary sa merite asemenea randuri explicative din partea floricai enescu sau vioricai chiliman, ca nici nu stiu precis pe cine trebuie sa injur?
peter deapana legenda familiei de irlandezi mandri, care si-ar fi botezat baietelul conor sau diarmuid sau art sau ceadach sau fear, daca nu se intampla sa le calce pragul o batrana vrajitoare ce le-a soptit ca bebelusii vor continua sa le moara, atata timp cat le pun nume obisnuite. asa a venit tatal lui peter pe lume, ca sa nu mai vorbim de peter insusi.
iata ce au avut de adaugat viorica si florica, la mica sueta care este nota de subsol:
*povestea a fost probabil imaginata pentru a se putea explica tinerilor un fapt considerat nedemn de catre irlandezii in varsta: adoptarea numelor engleze in locul celor gaelice.
felicitari! eu la una ca asta nu ma asteptam.
bunaoara, cu ce-a gresit bietul peter o'leary sa merite asemenea randuri explicative din partea floricai enescu sau vioricai chiliman, ca nici nu stiu precis pe cine trebuie sa injur?
peter deapana legenda familiei de irlandezi mandri, care si-ar fi botezat baietelul conor sau diarmuid sau art sau ceadach sau fear, daca nu se intampla sa le calce pragul o batrana vrajitoare ce le-a soptit ca bebelusii vor continua sa le moara, atata timp cat le pun nume obisnuite. asa a venit tatal lui peter pe lume, ca sa nu mai vorbim de peter insusi.
iata ce au avut de adaugat viorica si florica, la mica sueta care este nota de subsol:
*povestea a fost probabil imaginata pentru a se putea explica tinerilor un fapt considerat nedemn de catre irlandezii in varsta: adoptarea numelor engleze in locul celor gaelice.
felicitari! eu la una ca asta nu ma asteptam.
Friday, November 7, 2008
reteaua sociala a lu ruki
dragii mei,
mi-e greu sa cuprind cu mintea implicatiile acestei descoperiri, insa se pare ca suntem o retea sociala si trebuie sa invatam sa traim cu asta. niste domni patetici sustin ca lactobarul asta, cu linkurile de pe el sau spre el, poate fi catalogat sec: social network.
eu nu pot sa spun decat ca nu-i adevarat bre, sunt doar oameni peste oameni. cu unii n-am schimbat 2 vorbe in viata reala, pe altii ii vad zilnic si noptic, cu unii m-am culcat, de unii am fost sau sunt indragostita, cativa ma enerveaza la culme, o pereche ma inspira la facut copii ciufuliti, cu vreo 2 as povesti la nesfarsit despre carti, parca asta-i problema! toti scriu fain, sau fac fotografii exact asa cum trebuie, asculta muzici turbate si molipsitoare, sau deseneaza cu maini precise.
apoi ar mai fi si cititorii, ai far' de blog. empatizeaza, astepta, lauda, discuta, sfatuiesc. sigur, sa nu-i uit pe obsedatii care fac sectiuni pe forum despre lapte, vreo 2-3 refuzati pentru care trebuie sa mint periodic povestind despre iubiti fictivi.
de ce sa ne apucam sa risarciuim oamenii astia ba? ucidem toata poezia!
mi-e greu sa cuprind cu mintea implicatiile acestei descoperiri, insa se pare ca suntem o retea sociala si trebuie sa invatam sa traim cu asta. niste domni patetici sustin ca lactobarul asta, cu linkurile de pe el sau spre el, poate fi catalogat sec: social network.
eu nu pot sa spun decat ca nu-i adevarat bre, sunt doar oameni peste oameni. cu unii n-am schimbat 2 vorbe in viata reala, pe altii ii vad zilnic si noptic, cu unii m-am culcat, de unii am fost sau sunt indragostita, cativa ma enerveaza la culme, o pereche ma inspira la facut copii ciufuliti, cu vreo 2 as povesti la nesfarsit despre carti, parca asta-i problema! toti scriu fain, sau fac fotografii exact asa cum trebuie, asculta muzici turbate si molipsitoare, sau deseneaza cu maini precise.
apoi ar mai fi si cititorii, ai far' de blog. empatizeaza, astepta, lauda, discuta, sfatuiesc. sigur, sa nu-i uit pe obsedatii care fac sectiuni pe forum despre lapte, vreo 2-3 refuzati pentru care trebuie sa mint periodic povestind despre iubiti fictivi.
de ce sa ne apucam sa risarciuim oamenii astia ba? ucidem toata poezia!
Wednesday, October 8, 2008
covaciu, treci la tabla!
derbedeul de covaciu ne face sa radem de fiecare data. imi aduce aminte de colegii mei din scoala primara cu care spargeam geamuri, faceam misto de fane sailor moon, organizam campoinate de scrima cu bidoane de cola si in general prestam orice tip de activitate care se lasa cu vanatai si gura pana la urechi.
in aceasta dimineata SUPERBA de toamna, in timp ce noi urlam pe potecuta" aaaar uuuuuui hiuuuuuumaaaaan", cu mult in fata noastra am identificat o doamna imbracata cu totul si cu totul in rosu si cu o peruca de roscovana. ne-am apropiat si am constatat:
1. ca peruca nu era peruca, ci chiar parul natural si nefericit al duamnei, pieptant cu cocoasa in crestet.
2. costumatia cu totul si cu totul rosie se compunea dintr-un pantalon+ o pelerina de vinilin, cu pattern solzos.
3. avea o fata de purcelusa piggy, cantarea o tona juma' si, vorba lui obama, avea ruj rosu pe rat.
la metrou, hopa si covaciu. cat isi PROCURA iren cartela de metrou, l-am pus la curent pe derbedeu: uite-asa-s-asa, am zarit o purcica, marii duamne! aliniati pe scarile de la metrou, am prins a observa ca al nostru covaciu e chiar in spatele ei si eu l-am intaratat: "feel it, touch it!". evident, ma refeream la materialul alunecos. ce face covaciu? pat-pat pe coafura purcelului. JUR!!!
am luat-o la sanatoasa, inecata in ras! bai covaciule, unde erai tu acum 10 ani?
in aceasta dimineata SUPERBA de toamna, in timp ce noi urlam pe potecuta" aaaar uuuuuui hiuuuuuumaaaaan", cu mult in fata noastra am identificat o doamna imbracata cu totul si cu totul in rosu si cu o peruca de roscovana. ne-am apropiat si am constatat:
1. ca peruca nu era peruca, ci chiar parul natural si nefericit al duamnei, pieptant cu cocoasa in crestet.
2. costumatia cu totul si cu totul rosie se compunea dintr-un pantalon+ o pelerina de vinilin, cu pattern solzos.
3. avea o fata de purcelusa piggy, cantarea o tona juma' si, vorba lui obama, avea ruj rosu pe rat.
la metrou, hopa si covaciu. cat isi PROCURA iren cartela de metrou, l-am pus la curent pe derbedeu: uite-asa-s-asa, am zarit o purcica, marii duamne! aliniati pe scarile de la metrou, am prins a observa ca al nostru covaciu e chiar in spatele ei si eu l-am intaratat: "feel it, touch it!". evident, ma refeream la materialul alunecos. ce face covaciu? pat-pat pe coafura purcelului. JUR!!!
am luat-o la sanatoasa, inecata in ras! bai covaciule, unde erai tu acum 10 ani?
Tuesday, October 7, 2008
Thursday, October 2, 2008
despre cum o sa am eu o zi stelara
cica 9 octomvrie e o zi stelara pentru ruki.
fac un apel catre toti cei care au posibilitatea si bunavointa de a ma ajuta umanitar si, nu-i asa, sufleteste: dragilor, incropiti-mi o zi stelara. sa fie pe 9, caci horoscopul e important.
fac un apel catre toti cei care au posibilitatea si bunavointa de a ma ajuta umanitar si, nu-i asa, sufleteste: dragilor, incropiti-mi o zi stelara. sa fie pe 9, caci horoscopul e important.
Monday, September 1, 2008
m-am razgandit...
nu mai fug!
o scot io la capat, maybe he's not "bullshitting" me after all...
in plus, viata e asa frumoasa, chiar si pentru cele mai ciudate vietati ale pamantului.
fete luminate, revelatii pacatoase, iubiri transcedentale, oameni care spun despre ei de o gramada de vreme ca-s frumosi, dar de-abia acum reusesc sa fie.
lasa-te de droguri, fatah, ca te bate dumnezeu, tu!
si s-o lasa...mai stii?
oricum, fericirea lor e un bulgare de sare si sper sa nu se plictiseasca nicicand de lins.
de ce sa-mi fie frica? oamenii se mai si schimba, oamenii ajung sa fie fericiti pe de-a-ntregul. numai sa-si gaseasca potriveala.
si eu o sa fac la fel cu vreun pui de drac. s-apoi o sa facem alti trei draci si mai pui si o sa mazgalim o carte despre noi.
zis si facut!
o scot io la capat, maybe he's not "bullshitting" me after all...
in plus, viata e asa frumoasa, chiar si pentru cele mai ciudate vietati ale pamantului.
fete luminate, revelatii pacatoase, iubiri transcedentale, oameni care spun despre ei de o gramada de vreme ca-s frumosi, dar de-abia acum reusesc sa fie.
lasa-te de droguri, fatah, ca te bate dumnezeu, tu!
si s-o lasa...mai stii?
oricum, fericirea lor e un bulgare de sare si sper sa nu se plictiseasca nicicand de lins.
de ce sa-mi fie frica? oamenii se mai si schimba, oamenii ajung sa fie fericiti pe de-a-ntregul. numai sa-si gaseasca potriveala.
si eu o sa fac la fel cu vreun pui de drac. s-apoi o sa facem alti trei draci si mai pui si o sa mazgalim o carte despre noi.
zis si facut!
Monday, August 25, 2008
cum mai adoarme omul umpic,
cum da narozeala in el!
m-am visat in tara dungatilor si paradungatilor. era o tara tridimensionala, dar numai pentru initiati. daca te uitai din fata la ei in tarla nu vedeai decat dungi bleu pe o mare alba. nimic suspect, nimic zic. daca te trageai brusc intr-o parte, sa vezi si sa nu crezi! o populatie intreaga de locuitori ai dungilor se uita ghidusa la tine. toti faceau cate ceva constructiv- vasleau prelung, isi puneau piedica...numa' ca nu treceau niciodata de marginile dungilor dupa care se ascundeau miseleste. un dungatean tupeist imi facu cu ochiu.
mi-a zis: sari incoa', ca mirosi frumos!
stiu, am facut baie cu fulgi de zapada roz. tu?
eu nu fac baie defel. ma scald in ape iuni, apoi ma clatesc cu putin bleumarin.
scarbos.
tu vorbesti? nu vezi ca ai o litera deasupra capului?
io? ce litera?
habar n-am! nu stiu sa citesc!
stii ceva? voi, dungatenii, sunteti si obraznici, si inculti! parca vad ca va scobiti in nas. eu am plecat de-aici!
scurt!
m-am visat in tara dungatilor si paradungatilor. era o tara tridimensionala, dar numai pentru initiati. daca te uitai din fata la ei in tarla nu vedeai decat dungi bleu pe o mare alba. nimic suspect, nimic zic. daca te trageai brusc intr-o parte, sa vezi si sa nu crezi! o populatie intreaga de locuitori ai dungilor se uita ghidusa la tine. toti faceau cate ceva constructiv- vasleau prelung, isi puneau piedica...numa' ca nu treceau niciodata de marginile dungilor dupa care se ascundeau miseleste. un dungatean tupeist imi facu cu ochiu.
mi-a zis: sari incoa', ca mirosi frumos!
stiu, am facut baie cu fulgi de zapada roz. tu?
eu nu fac baie defel. ma scald in ape iuni, apoi ma clatesc cu putin bleumarin.
scarbos.
tu vorbesti? nu vezi ca ai o litera deasupra capului?
io? ce litera?
habar n-am! nu stiu sa citesc!
stii ceva? voi, dungatenii, sunteti si obraznici, si inculti! parca vad ca va scobiti in nas. eu am plecat de-aici!
scurt!
Saturday, August 16, 2008
antipata si tripata
ce face o tanara urbana cand ramane singura in demisolul ei monescian?
cumpara un bilet pentru studenti(ahhh ce i-am fraierit!!!) si se plimba in voie prin antipa.
habar n-aveam ca soriceii sunt o specie atat de saritoare, insa se pare ca exista vreo trei tipuri de chiti cu care oricine si-ar dori sa fie vecin.
am aflat cum sa-mi fac breloc cu fatisoara mica si pricajita a dusmanului: harsti pielea de pe fata, umple-o cu nisip incins, coase gura si ochii si pielicica sfaraie, se micsoreaza, sfaraie, se miscoreaza. ajungi sa ai un cap de dusman in miniatura, tocmai bun de afisat pe un macreme in sufragerie, printre bibelouri. aici am o obiectie: pai eu, daca-s smechera, vreau un cap al dusmanului chiar mai mare decat dusmanul insusi. cat de viteaza par eu si cat de aprig mai e pericolul daca ma afisez cu un cap de 7 cm? dar cu unul de 50? eheeeeeee...indienii astia n-aveau deloc simtul proportiilor!
colectia de fluturi a lui cartarescu mi se pare din ce in ce mai mica. poate cresc eu, poate ar trebui sa ma feresc de sticlute pe care scrie:"bea-ma!"
mi-a mai placut un fetis. printre idolii si papusile voodoo atarnate nebuneste in cuie fara puteri magive, era si o chichineata din lemn cu o oglinda pe burta. m-am tot foit pana mi s-a zarit varful nasului in ea. va tin la curent cu ce mi se intampla de-acum.
maine is iar singura si am loc sa ma salbaticesc. de luni incepe din nou nebunia! :)
cumpara un bilet pentru studenti(ahhh ce i-am fraierit!!!) si se plimba in voie prin antipa.
habar n-aveam ca soriceii sunt o specie atat de saritoare, insa se pare ca exista vreo trei tipuri de chiti cu care oricine si-ar dori sa fie vecin.
am aflat cum sa-mi fac breloc cu fatisoara mica si pricajita a dusmanului: harsti pielea de pe fata, umple-o cu nisip incins, coase gura si ochii si pielicica sfaraie, se micsoreaza, sfaraie, se miscoreaza. ajungi sa ai un cap de dusman in miniatura, tocmai bun de afisat pe un macreme in sufragerie, printre bibelouri. aici am o obiectie: pai eu, daca-s smechera, vreau un cap al dusmanului chiar mai mare decat dusmanul insusi. cat de viteaza par eu si cat de aprig mai e pericolul daca ma afisez cu un cap de 7 cm? dar cu unul de 50? eheeeeeee...indienii astia n-aveau deloc simtul proportiilor!
colectia de fluturi a lui cartarescu mi se pare din ce in ce mai mica. poate cresc eu, poate ar trebui sa ma feresc de sticlute pe care scrie:"bea-ma!"
mi-a mai placut un fetis. printre idolii si papusile voodoo atarnate nebuneste in cuie fara puteri magive, era si o chichineata din lemn cu o oglinda pe burta. m-am tot foit pana mi s-a zarit varful nasului in ea. va tin la curent cu ce mi se intampla de-acum.
maine is iar singura si am loc sa ma salbaticesc. de luni incepe din nou nebunia! :)
Monday, July 28, 2008
rock stars are so yesterday
a fost focsani by week-end.
am ramas cu o simpatie pentru posesorii de ochelari ciudati care ma trezesc dimineata cu ceaiul meu preferat si prajitura cu dulceata de trandafiri, dupa ce bat politicos la usa.
am ramas si cu Inimani Mal in cap si cred ca o sa stric urechiusa stanga a pleiarului michimaus de atata dat inapoi.
am ramas cu batai cu perne si irene, sobolani din plus, muscaturi puricoase si un zambet cat toate zilele pe fata.
va spun eu cum sa faceti: de cate ori se vi se pune dorul de duca perpendicular pe ipotenuza, incercati cu focsani. functioneaza!
am stat un uichend cu iren la familia zabrauteanu. mama si tata zabrauteanu au petrecut putin timp cu noi, cat sa ne spuna povesti pescaresti si cu baroni locali si sa ne arate pe unde sed proviziile de ardei umpluti si bautura. au plecat, iar noi am auzit cu parere de rau masina rontaind asfaltul pe la 5 dimineata.
am ramas cu alin, cel mai dragut criminal in serie pe care mi-a fost dat sa-l cunosc. ne-a rasfatat pana la dumnezeu, ne-a cantat in struna si ne-a suportat inghiontelile si rochitele copilaresti. ne-am uitat la noi albinoi in timp ce batea grozav grindina. de cateva ori pe zi, lizuca se dezbara de lant si ateriza la noi pe canapea. mai mult, daca prindea geamul deschis, urmatoarea oprire era patul sf(as in star trek, nu sfant) al lui alin. in momentele acestea de dulceata parentala, dragul de alin o lua frumusel in brate pe animala- ma gandesc la vreo 45 de kile de tupeu canin, plus 3 de lapte nemuls, caci tocmai se despartise de cei 11 fii si fiice- si o cara prin curte, pana in cusca prevazuta defectuos cu o singura intrare. era asa dragastos, iar lizuca asa cuminte, incat am banuit-o pe loc de prefacatorie: pun pariu ca era o sarada, iar duduia facea toate lucrurile astea doar pentru o imbratisare.
am mancat prune din prun si zarzare (sac!!) din corcodus. am fost pe rand sailor moon, omul de tinichea, jimi hendrix chick. am facut prajituri arse si bune, am citit doua carti simultan si am avut parisul in tavan.
l-am cunoscut pe happy si asta m-a marcat. cel mai vesel om in viata, preparator de gratar minunat, ne chema asa dragut la masa, parca era mama-gasca in zilele ei de glorie. rade cu pofta indiferent de ora, replica, interlocutor. e variata high a piticului statu-palma-barba-cot si mi-e tare drag de el. o sa scriu o poveste in care piticul meu fericit e cel mai misto personaj negativ din toate timpurile.
inainte sa plecam, am ascultat toti patru albumul nenascut al lui alin; asa mi-am dat seama ca rock starurile nu mai au nici o sansa; viitorul e al jazz-inspiratilor. dragul nostru o sa creasca mare si o sa fie tare popular cu fetele, asa i-am prezis.
s-a topit uichendul in poze cu noi patru+sobo plus, uitandu-ne cap in cap spre aparat. eu cred ca mi-am gasit locul, focsaniul e aspenul acestui neiubitor de ski.
am ramas cu o simpatie pentru posesorii de ochelari ciudati care ma trezesc dimineata cu ceaiul meu preferat si prajitura cu dulceata de trandafiri, dupa ce bat politicos la usa.
am ramas si cu Inimani Mal in cap si cred ca o sa stric urechiusa stanga a pleiarului michimaus de atata dat inapoi.
am ramas cu batai cu perne si irene, sobolani din plus, muscaturi puricoase si un zambet cat toate zilele pe fata.
va spun eu cum sa faceti: de cate ori se vi se pune dorul de duca perpendicular pe ipotenuza, incercati cu focsani. functioneaza!
am stat un uichend cu iren la familia zabrauteanu. mama si tata zabrauteanu au petrecut putin timp cu noi, cat sa ne spuna povesti pescaresti si cu baroni locali si sa ne arate pe unde sed proviziile de ardei umpluti si bautura. au plecat, iar noi am auzit cu parere de rau masina rontaind asfaltul pe la 5 dimineata.
am ramas cu alin, cel mai dragut criminal in serie pe care mi-a fost dat sa-l cunosc. ne-a rasfatat pana la dumnezeu, ne-a cantat in struna si ne-a suportat inghiontelile si rochitele copilaresti. ne-am uitat la noi albinoi in timp ce batea grozav grindina. de cateva ori pe zi, lizuca se dezbara de lant si ateriza la noi pe canapea. mai mult, daca prindea geamul deschis, urmatoarea oprire era patul sf(as in star trek, nu sfant) al lui alin. in momentele acestea de dulceata parentala, dragul de alin o lua frumusel in brate pe animala- ma gandesc la vreo 45 de kile de tupeu canin, plus 3 de lapte nemuls, caci tocmai se despartise de cei 11 fii si fiice- si o cara prin curte, pana in cusca prevazuta defectuos cu o singura intrare. era asa dragastos, iar lizuca asa cuminte, incat am banuit-o pe loc de prefacatorie: pun pariu ca era o sarada, iar duduia facea toate lucrurile astea doar pentru o imbratisare.
am mancat prune din prun si zarzare (sac!!) din corcodus. am fost pe rand sailor moon, omul de tinichea, jimi hendrix chick. am facut prajituri arse si bune, am citit doua carti simultan si am avut parisul in tavan.
l-am cunoscut pe happy si asta m-a marcat. cel mai vesel om in viata, preparator de gratar minunat, ne chema asa dragut la masa, parca era mama-gasca in zilele ei de glorie. rade cu pofta indiferent de ora, replica, interlocutor. e variata high a piticului statu-palma-barba-cot si mi-e tare drag de el. o sa scriu o poveste in care piticul meu fericit e cel mai misto personaj negativ din toate timpurile.
inainte sa plecam, am ascultat toti patru albumul nenascut al lui alin; asa mi-am dat seama ca rock starurile nu mai au nici o sansa; viitorul e al jazz-inspiratilor. dragul nostru o sa creasca mare si o sa fie tare popular cu fetele, asa i-am prezis.
s-a topit uichendul in poze cu noi patru+sobo plus, uitandu-ne cap in cap spre aparat. eu cred ca mi-am gasit locul, focsaniul e aspenul acestui neiubitor de ski.
Wednesday, May 14, 2008
cum voi salva eu planeta
intr-o seara, cand eram suparata si ma durea capul(n-as sti sa va spun care seara, le-am cam pierdut sirul, tot timpul sunt aproximativ la fel de suparata si am acelasi gen de durere de cap de la o vreme), trec de usa camerei mele si ma indrept spre fereastra deschisa inoportun pentru un om care tocmai iesea dintr-o baie lunga si fierbinte.
langa geam ma astepta pisica francezilor, luna mare si alba pe care o vedeam cateodata impietrita in pozitia bibelou pe gardul vecin. ferestrele mele incep de la nivelul dalelor din curte si se termina mai curand decat si-ar dori orice planta iubitoare de lumina, daramite un mamifer dependent de fotosinteza ca mine. si totusi, asta ajuta atunci cand vrei sa stabilesti un contact cu pisica frumoasa a vecinilor.
ea avea un comportament dubios pentru o pisica, fie ea si una de nanabi frantuji. s-ar fi lasat mangaiata ( nu era constienta de plasa de tantari dintre noi), dar parca ar fi fost un efort prea mare pentru un animal de casa obisnuit sa socializeze numai cu umanoizi in tinuta de cocktail. eu erm in prosop si am inteles. ciudatenia mare e alta: si atunci cand venea cu capul spre mangaietoarea din vecini, si cand facea elegant cativa pasi in spate, scotea sunete de pe alta planeta. un fel de marait canin continuu, insa pe tonalitate de mata. un miorlait intr-un dialect provensal, probabil. sau- cine stie- poate imi comunica lucruri foarte importante in limba oficiala a planetei Tri-alpha-gama-gama-beta.
Acum, tot scriind despre asta, imi dau seama de greseala facuta: daca era pisica din sailor moon care imi marturisea ca voi salva universul imbracata intr-o fustita indecenta si zvarlind cu diadema mea,suprema arma improscatoare de inimioare?
langa geam ma astepta pisica francezilor, luna mare si alba pe care o vedeam cateodata impietrita in pozitia bibelou pe gardul vecin. ferestrele mele incep de la nivelul dalelor din curte si se termina mai curand decat si-ar dori orice planta iubitoare de lumina, daramite un mamifer dependent de fotosinteza ca mine. si totusi, asta ajuta atunci cand vrei sa stabilesti un contact cu pisica frumoasa a vecinilor.
ea avea un comportament dubios pentru o pisica, fie ea si una de nanabi frantuji. s-ar fi lasat mangaiata ( nu era constienta de plasa de tantari dintre noi), dar parca ar fi fost un efort prea mare pentru un animal de casa obisnuit sa socializeze numai cu umanoizi in tinuta de cocktail. eu erm in prosop si am inteles. ciudatenia mare e alta: si atunci cand venea cu capul spre mangaietoarea din vecini, si cand facea elegant cativa pasi in spate, scotea sunete de pe alta planeta. un fel de marait canin continuu, insa pe tonalitate de mata. un miorlait intr-un dialect provensal, probabil. sau- cine stie- poate imi comunica lucruri foarte importante in limba oficiala a planetei Tri-alpha-gama-gama-beta.
Acum, tot scriind despre asta, imi dau seama de greseala facuta: daca era pisica din sailor moon care imi marturisea ca voi salva universul imbracata intr-o fustita indecenta si zvarlind cu diadema mea,suprema arma improscatoare de inimioare?
Subscribe to:
Posts (Atom)
yop
