locul meu nu e aici

partea ce mai rea in a fi prins intr-o oala cu oameni indoielnici e ca esti considerata o bucata din aceeasi supa.

cand lucrezi cu analfabeti, gasculite duse la biserica, securisti ratati, gospodine retardate, smecherasi de bucuresti, harpii grasute, astia toti te trateaza de parca ai fi unul dintre ei. 0 respect, iti este insultata inteligenta in mod constant, esti banuita de toate marsaviile grupului si, partea cea mai suparatoare, toti cretinii se trag de sireturi cu tine.

invat noi lucruri despre mine, cum ca nu sunt un om atat de tolerant cum mi-as fi dorit si judec tare oamenii veniti dintr-o lume diferita de a mea.

locul meu nu-i aici, am nevoie de discutii savante, flori pe birou, cravata si butoni, de corin chiriac si de costica, de cristiana si de romi, de un strop de normalitate si de youtuburi din anii 80, date la maxim dimineata.

acest purcelus rautacios este tare, tare trist. :(

de pe net

The meantime girl

She’s the one you call when you’re bored or sometimes when you and your significant other had a fight because she makes you laugh. She’s the one you talk to when you’re feeling down because she’s willing to lend an ear and be a friend. She’s the one you spend time with between buddies, before you find “The One”. You know the one who hangs around in the meantime.

She’s too laidback, too easily amused by the same things your male buddies are amused by. She’s too understanding, too comfortable – she doesn’t make you feel nervous or excited the way a “real woman does. But she’s cool, nice, funny and attractive enough that when you’re lonely or horny and need an intimate female companionship, she’ll do just fine.

You don’t have to wine and dine her because she knows the real you already. She’s not easy, but you know that she cares about you and is attracted to you, and that she’ll give you the intimacy you need. And you know you don’t have to explain yourself or the situation, that she’ll be able to cope with the fact that this isn’t the beginning of a relationship or that there’s any possibility that you have any real romantic feelings for her.

It won’t bother that you would text her sometimes just to say not to text you because you’re with your girlfriend. She’s just sooo cool…why can’t all women be like that? But deep down, if you really think about it (which you probably don’t because to you, the situation between the two of you isn’t important enough to merit any real thought), you know that it’s really not fair. You know that although she would never say it, it hurts her to know that despite all her good points and all the fun you two have, you don’t think she’s good enough to spend any real time with.

Sure, it’s mostly her fault, because she doesn’t have to give in to your needs —- she could play the hard-to-get bitch like the rest of them does, if she really wanted to. But you and she both know that she probably couldn’t pull it off. Maybe she’s not really your type. Whatever the reason, somehow life has given her a lot of really great qualities but has left out the ones that men want (or think they want) in a woman.

She’s just too thoughtful. She’ll sometimes buy you things you need; she’ll sometimes buy you or cook midnight snacks for you and personally deliver it in your place. She wants to be special to someone, too. We all do. She has feelings. She has a heart. In fact, she probably has the bigger heart than any woman you’ve ever known because she’s had a front-row seat to The Mess That Is Your Life, and she likes you anyway. She obviously sees something worthwhile and redeeming in you because although you’ve given her nothing, absolutely no reason to still be around, she is. She’s just your convenient excuse to fool around.

sifonierul scartaie de nebun, nu-i asa?

nu dorm bine cand nu esti acasa. acum, dupa casa somnului, se pare ca am tot felul de idei absurde: ca visez nesfarsit timp de doua melodii, ca pic de somn in timpul unei discutii, ca am o insomnie hotarata si autentica.
am incercat bai fierbinti la picioare, pentru ca slaba circulatie a sangelui si senzatia asta stranie de teama sunt nedespartite. am incercat sa-mi ocup mintea cu lucruri simple si migaloase, de-asta tastez acum cu unghii rosii pe jumatate uscate. zau ca nu merge nimic!
jazz-ul nu ma ajuta nici el. am avut o surpriza placuta insa: in timp ce-mi puneam in functiune metoda imbatabila- cele mai frumoase amintiri cu putinta- si mi-au sarit in fata zeci de priviri de-ale lui tudor, am devenit foarte frustrata: sunt oameni care m-au vazut zile in sir si n-au reusit sa-mi lase macar o urma placuta, buna de folosit ca arma impotriva celui mai urat urat. si m-a pocnit: eram la mama si mi-a gasit masina de scris verde-brotac. mare mirare, mai avea o umbra e tus. a inceput sa scrie greoi- literele nu prea se lasau tiparite- cu multime de greseli. se putea deslusi totusi un raport amanuntit al agentului secret prizonier in casa spioanei ruxi. foaia impaturita zdrenturos a scapat de "marea curatenie" pentru ca se ascundea netrebnica printre hartiile mele de la birou. cand am gasit-o, era deja prea tarziu. furia trecuse . o am si acum. demn de retinut ca episodul s-a intamplat intre un reparat de clanta si o revizie a closetului, deci vorbim de un week-end cu adevarat reusit. eu sunt partial eliberata- am reusit sa-mi amintesc macar un lucru cu totul si cu totul frumos de-atunci.
mai ramane spaima de-acum. nu pot sa dorm nicicum si..(.stai asa ca-mi raspunde ana, de la capatul celalalt al messengerului si al lumii...doamne, ce bine e sa ti se inroseasca o portiune mica a monitorului, plus pac-pac-ul linistitor.)
...si ma gandeam ce bine ar fi sa ai un om cu care sa faci un pact: la orice ora te-as suna, tu sa-mi raspunzi. eu sa-ti zic de ce sunt rau, sau speriata, sau de ce nu pot sa dorm. si tu sa-mi spui o poveste si eu sa adorm. si invers, sigur ca si invers! ultima oara cand am sunat pe cineva la o ora stranie pentru ca ma taiasem in podul palmei si eram singura in casa si ma gandeam "de ce sunt eu singura in casa, taiata la mana, in loc sa fiu cu tine?", a raspuns de la un party dubios, reamintindu-mi de ce eram eu singura in casa si nu cu el. l-am rugat frumos si mi-a spus o poveste atat de urata si deprimanta si scurta si gresita, cu o omida care murea la sfarsit, normal.
deci vreau un numar de telefon al unui om care se lasa deranjat noaptea pe la 2-3 si care stie snoave si asa, fara omidute care mor dupa doua minute.

fosta misogina, caut stapan

cu scopul de a-i trece organele genitale prin masina de tocat!

mie mi-a placut sa fiu misogina, sa vorbesc urat despre fetele-femei care iau cu asalt mall-uri, au cate trei tipuri de smac pentru fiecare centimetru de ten, se intalnesc "ca fetele" sa vorbesca despre diete si puncte negre si barbati, isi bat joc de ore intregi din viata pe scaune inconfortabile de coafor, sunt fane "sex & the city", citesc pe nerasuflate colectiile chic si cocktail, rup bucurestiu-n doua pe tocurile lor smaltuite.

intotdeauna am preferat compania domnilor-golani, discutiile despre lume si alte nimicuri, paharul de bere care intra cu noduri de la atata ras, unghiile neingrijite, parul ciufulit, injuraturile si vestile din campionatul de fotbal.

cu mintea mea aproape neinceputa, imi imaginam ca prieteniile mele cu domni pot esua ca o balena nefericita numai cu concursul eternilor hormoni, care trec prin socuri electrice pana si cea mai candida camaraderie. iata ca m-am inselat. am presupus ca, trecand botezul, ca orice marinar cu pielea frageda, am castigat respectul unui om. cacat! adevarul e ca unii nu pot intinde de respect ca de o plapuma elastica, asa ca il pastreaza pe tot ca sa se inveleasca numai pe ei.

orice as face, oricat de mult as asculta, m-as implica, as sari cu sfaturi, fapt e ca raman un simplu receptor asupra caruia iti sade bine sa arunci frustrarile. cuvantatoarea care iti e la indemana, poate chiar singura dispusa sa te asculte. ma respecti pentru tot ceea ce ti-am aratat ca sunt? sigur ca nu. dupa cum am stabilit deja, borcanul cu respect e rezervat numai pentru tine. asa ca iti permiti sa-mi faci cea mai traumatizanta scena cu putinta, atat de groasa incat stii foarte bine ca nu ma mai pot uita niciodata spre tine. fizic. nu voi putea sa iti cuprind fata cu privirea niciodata, pentru ca ochii mei nu vor sa mai vada un asemenea om.

dupa n+1 dezamagiri, senzatia de deznadejde trece repede. m-am obisnuit. iubiti, familie, prieteni. toti o gresesc la un moment dat. peste unele lucruri pot sa trec, peste altele ba. cand apesi cu un deget nepasator rana despre care ai stiut cat e de adanca, nu exista cale de intoarcere.

raman umpic mai batrana si amara, mult mai atenta cui si cat ii dau din mine (desi parea greu de imaginat ca pot deveni si mai salbatica decat sunt deja). si mai raman cumva: cu un gen ciudat de respect fata de femei, care sunt isterice, ce-i drept, insa au un potential violent pe care il pot tolera, unde mai pui ca orgoliul le dicteaza cel mult sa fure iubitul prietenei, in nici un caz sa se poarte cu toti cei din jor de parca ar face parte dintr-o specie demna de dispret, cu 12 trepte mai jos pe scara evolutiva.

nu va pacaliti singure fetelor, nici cu girl power-u' nu ma dau. sunt varful unui triunghi isoscel, la distanta egala de extremitatile bazei: cea misogina si cea feminista. daca esti blonda mi-ai facut ziua, daca esti cretin o sa te trezesti cu un guler de scanduri in jurul gatului. simplu.

pieptanul face diferenta...

agitatie mare la usa noastra azi...
dimineata:tot ce e posibil ca domnul care aduce pieptanul sa se impiedice de domnul care nu se stie ce aduce...
pana la ora asta: pieptanul n-a sosit; se stie ce-a adus domnul celalalt: un mic-dejun mare la sfat si nesanatos cum n-a mai stat.
eu propun asa: de-acum toti oamenii sa lase la usi mic-dejun in loc de pieptan.
eu mi-as aranja bucuroasa buclele cu inghetata!