Showing posts with label you did not want to know that. Show all posts
Showing posts with label you did not want to know that. Show all posts

Wednesday, October 14, 2009

ruki nu-i deloc holly golightly

fie el barbat sau motan, e clar ca la un moment dat incep sa ma atasez. nu am curaj sa incerc, insa ar fi interesant si edificator un experiment pe ficusi.

ma programez neuro-simpatic sa nu simt nimic pentru o planta stearsa, pe care o ud insa cand imi cere. nu-i pun nume, refuz sa ma uit spre ea sau sa o ating.
curand incep sa-i ghicesc frunzele cu coada ochiului, ma surprind gandindu-ma ce frumos a crescut si cata nevoie are de mine.
e clar, trebuie sa scap de ficus urgent, pana nu se lipeste de mine.
il arunc de la etajul 6, in miez de noapte.
nu, nu nimeresc o baba-n cap; dar alerg ca o proasta pe scari, iau planta storcita, ii pun atele si o tin langa mine pana isi da vegetalul sfarsit.

va zic eu ca asta s-a intampla. pur si simplu unele fete nu pot lua micul dejun la tiffany's.

Sunday, January 25, 2009

it takes at least 2 to tango

credeam ca e mai bine sa nu scriu despre asta, insa tacerea mea pare sa ingrijoreze mai tare. asa ca am sa scriu ce simt, ca sa se inteleaga ce nu simt, ca sa doarma lumea linistita.

mi-e bine. nu foarte bine, nu binisor, nu rau. am inchis inca o carte, de data asta cu o poveste in care mi-as fi dorit mult de tot sa intru.

cum ma simt? sunt foarte, foarte linistita. ca un om care a renuntat numai dupa ce s-a asigurat ca nu-i chip sa se intample altfel. ca un om care nu forteaza nimic, poate numai usa de la intrare sa se deschida si sa se inchida in fiecare zi.

de multe ori, raspunsul framantarilor noastre sta intr-o intrebare. daca te pricepi sa pui intrebarea potrivita cand subiectul e cu garda jos, ai castigat timp si o bucata mare din inima ta.

pe planeta noastra, ca si pe alpha centarui, lucrurile sunt atat de simple! mi-ar placea sa recunosc oamenii care cred la fel, atunci cand ii intalnesc pe strada: sa prezinte la butoniera/poseta un led verde, daca nu umbla cu fofarlica, rosu daca sunt contra curentului simplistico-emotional. atfel, cum sa-mi dau eu seama?

am un prieten care devine in curand sot si tata, toate dintr-un foc. imi spunea, in timp ce nu-mi amestecam ciocolata, ca ochii tristi de sub breton se datoreaza faptului ca am gandit prea tare lucurile si am pus INTREBAREA. cica povestile se traiesc. cica inceputul cumplit sau barajele umane dintre doi ar trebui sa se risipeasca doar asa, trezindu-te dimineata cu pulpa pe cine trebuie. asta daca e sa fie ce-ar trebui sa fie, insa noi ne-am lamurit deja ca nu e. oricum, amicul meu o sa fie un sot si-un tata de exceptie, neindoios! pentru cuvintele lui si rabdarea de a le asculta pe ale mele, si-a castigat dreptul de a-mi face fotografii - e ca un get out of jail card, pe care il poate scoate oricand pofteste.

ar fi multe de scris, dar mi-e somn si cred ca e suficient pentru ca un om, oricat de politicos si degraba indragitor de ruchi, sa se linisteasca cu linistitul meu. sunt bine, ma fac eu mare!

Monday, January 19, 2009

nonsens and sensibility

m-am uitat la the constant gardener. e suficient sa spun ca nu mi-a facut pofta de mancare. mi-am amintit cat de greu imi era sa citesc pentru "genocide". sigur, erau relatari istorico-seci ale macelurilor grandioase, totusi am urat puternic materia asta si pana si fata profesorului imi parea neplacuta.

pe mine m-a lovit scena cu pustoaica. asa sunt copilele, fug. fac exact ce trebuie, ca sa fie bine. ca sa-ti fie bine. asa ca sa nu mai fiu vreodata acuzata ca fug, o sa vin cu argumentul din film, din filmul asta, care n-ar trebui folosit niciodata intr-un context atat de marunt ca fuga mea.

ca sa pastram un ton cat de cat degajat, eu si cu mine, avem de spus numai atat: e atat de dragut ralph fiennes, incat gandul din primele scene a fost "bietul de el, uite cum il strange gulerul camasii! gatul ii e plin de cute de protest!". trebuie precizat ca inca nu incepusera omorurile si conspiratiile farmaceutice, deci nu va grabiti sa ma linsati. sunt o tipa sensibila, zau asa!

Saturday, October 25, 2008

ziua stelara a trecut

nu mai pot sa scriu nimic intelept, nici sa scrijelesc. imi pare rau.
ziua stelara a trecut.

Thursday, May 22, 2008

complet gresit

cum e sa ai pofta de o para si sa ti se ofere o nuca, si aia in perete?
exista un punct intr-o conversatie cand totul o ia razna; tu incerci sa iesi din chestia aia, dar e prea tarziu pentru ca puhoiul de prostie nu poate fi oprit.
Gen:
ce faci? maducsacumparooalanouapentrucaceavechearesmaltulsaritsinucredcamaiebunainplusamgasitungandacmareplutindcuburtansusineasiparcaasaruncaoalasausaomaitinpentrucaeooalabunatotusi...
asta zic si eu, TOTUSI!?!

Thursday, May 15, 2008

when the almost- one refuses to be the one

momentul in care am inteles ca nu se mai poate face nimic: ne spuneam lucruri ingrozitoare, iar eu m-am oprit pentru ca pe motoare era cantecul ala.
daca se putea salva ceva, atunci s-ar fi intamplat. dar discutia sinistra a continuat, pentru ca e stupid sa crezi ca-i suficient sa fii indragostita, ca ce simti tu e atat puternic incat sa poata lupta cu toate si mai ales cu el.
si-atunci iti doresti foarte tare sa poti spune si tu "i met this guy at a party, and he asked for my number but he never called". he did call, you did answer the phone, you did have that great connection. si ce daca?

Friday, April 11, 2008

uffffffff

imbatranesc...
acum o vreme, cand eram mai tanara si miroseam a mare si luna mai, din cand in cand mai aveam si succes la barbati.
atunci era suficient sa dau un mesaj si cartierele bucurestene se apropiau brusc, nici autostrada bucuresti-pitesti nu mai era ce-a fost.
in cel mai rau caz, mi-a batut la usa dupa trei ore. explicatia era ca nu vazuse mesajul, insa a fost iertat pentru ca a venit gafaind-alergase.
de unde sa stiu eu ca ulciorul nu merge de multe ori la apa? probabil s-a mai lasat carnea de pe mine, nu mai am nici cercel in buric...s-au dus clipele de glorie, nu mi le mai aduce inapoi vreun rimel minune!
mi-e dor sa fiu paparuda cuiva! mi-e dor sa vad baieti urcandu-se in primul Dacos din viata lor ca sa ma vada pe mine!

yop