imi plangeam de mila zilele trecute, dupa obicei. de data asta pentru ca florile mele preferate traiesc mai putin decat o gaza si sunt de gasit numai prin santuri sau pe unele campuri, destul de indepartate si ele. habar n-am cum sa vi le explic, eu ma refer la ele astfel: flori-albastre-de-sant-ca-garofitele-insa-nu-garofite.
tare mai e frustrant sa le stii atat de inaccesibile, mai ales cand in jurul tau misuna grobieni care nu stiu cum sa se mai scuze pentru depriderile lor de pestera, nici macar aristotelica. mi-ar darui un buchet din florile mele preferate sa se mai ajunga cu karma, dar cum? santul de la bascov nu mai exista, a fost inlocuit cu un sens giratoriu, perechea podului incurca-lume.
s-atunci ce facem, ruchi? pai asteptam sa se alinieze planetele si sa gasesti ACEASTA pereche minunata de cercei in dulcele stil ostentativ eitiz. da, clipsuri flori-albastre-de-sant-ca-garofitele-insa-nu-garofite, de o mie de ori mai practice decat celelalte flori nemuritoare, macar ca nu-s din plastic.
dat la schimb esarfa de matase cu rate mandarino-vanatoresti si brosa-portofel, dar va spun eu ca face. n-am mai fost atat de fericita cu un obiect de cand am avut prima mea pereche de adidasi si au trecut 15 ani de-atunci. in noaptea asta dormim cu clipsurile in urechi si visam santuri doldora de flori.
