Tuesday, December 22, 2009

cand o sa am un baiat, o sa-l cheme matei

dintre fratii florian, nici nu stiu care sa-mi placa mai tare.
ba stiu! matei, fiindca-i mai jucaus. are o armata intreaga de an-tan-ten, ca orice baietel serios care a copilarit la bloc acum o vreme.

toate chestiile astea despre care eu doar am citit si pe care mi le doresc atat de tare sunt in cartile lui. toate jocurile posibile, intr-un picior sau in 2, mogaldete imaginare, atacuri obraznice asupra fetelor, mii de rime in pekineza si sfarleaza si foreza, toate-s acolo.

si hams si regetel mi-a adus aminte ca imi trebuie o mica enciclopedie a golanului pitic de bloc, sau un golan pitic de bloc crescut mare, pentru ca vreau sa invat sa scuip hartie prin cornet dupa fete, sa joc iades-stiu si gaia si ce se mai joaca!

Sunday, December 13, 2009

melc melc codobelc

la inceput erai foarte atenta sa nu repeti greselile celorlalti, mostenirea minunata pe care-ai primit-o sub perna din prima zi. cand ai inceput sa faci greselile tale, unele cu totul noi, ele s-au adaugat listei.

te indepartezi de tot ce-ti face rau. intai familia. apoi orice barbat de care te-ai putea indragosti cu adevarat. urmeaza prieteniile, care habar n-ai avut cat de adanc taie.

lista e prea lunga. lista e atat de lunga, incat nu mai ramane nimic din ceea ce iubesti in afara ei. si stii foarte bine ca, luna viitoare, sau peste un an, sau peste trei zile, va trebui sa iesi din cochilie. ti-e bine aici, ai tapetat-o cu zambete, carti, poze, bucati de ciocolata si sosete colorate. singuratatea-i un lucru minunat si te pacaleste cu clopoteii perfecti ai unei plante carnivore.

curand o sa-ti cante cineva despre coarne bouresti, iar tu o sa-ti faci curaj, o sa-ti musti buza de jos pentru asta, si-o sa iesi. asa ca bucura-te de cochilie si pregateste-te de un nou val de intamplari ciudate si triste, care te vor frige pe locul abia vindecat.

cred ca atomul asta din care e facuta viata e tare amar si nu prea ai ce-i face.

Friday, December 11, 2009

pari sarmant


parisul e plin de bucati vechi de marmura, fier, aur, sticla si lemn, cu forme pe care le recunosti din carti si din filme si chiar din cantece (daca esti genul care-si imagineaza cum arata un cantec). de-asta n-ai nevoie de harta, oricum stii toate strazile. si oricum te pierzi, cu gura cascata.

am numarat mai multi iepuri decat pisici, dar presupun ca si iepurii-s buni la ceva. am stat pe drumul pescarilor, insa n-am intins navod, am fost super-cuminte.

exista un pod care, daca cerul e foarte intunecat, iar tu tare ingandurata, te face sa plangi. cerul pare atat de aproape de capul parizianului incat, daca nu era o usoara mocirla pe jos, m-as fi intins si m-as fi uitat drept in el.

cei mai frumosi barbati din lume te privesc prin vitrine si printre gene in paris. te corecteaza, isi impun accentul, desi ti-e clar ca au inteles din prima ce-ai vrut sa zici. tu le ierti aroganta, ca-s inalti, geometrici, senini, parfumati. si-ti zambesc, chiar daca trebuie sa se pitesca de capul iubitei ca sa o faca.

intr-o singura zi a fost ploaie, un soare teribil si-apoi ne-a si nins. de-asta mi s-a parut ca ziua a fost cumplit de lunga, cat patru anotimpuri.

paradisul unui gradinar-teoretician, libraria de sub jardin des tuileries, are greieri care taraie mecanic si miroase a levantica si bulgari de pamant.

voua, experimentatorilor, va recomand hotelul cecil. cearceafuri sub care iti vine sa-l cauti pe bukowski si cel mai bizar concierge. si-a exprimat afectiunea fata de mine si fesul meu smecher intr-un fel care m-a facut sa cred ca am din nou 6 ani. mi-a placut!

Monday, November 30, 2009

vreau si eu ucp-ul meu

pe drumul spre casa,azi, pe ceata si ger si impiedicandu-ma vizual de cea mai urata aglomerare de chioscuri sinistre, unde se vor vinde in curand bibelouri de sezon, dar si fulare roz-fosforescent, m-am gandit.

am inteles exact ce ma poate face fericita intr-o clipita. un urias cel prietenos, dintr-acela care te cara in spinare pana acasa, cu spate cald, primitor si usor incovrigat, cat sa ma pot culcusi eu mai bine. sa fie putin mai scund, dar si mai prietenos decat ucp din cartea aia frumoasa; sa vorbeasca aproape corect, dar sa ne intelegem perfect. eu sa ma sprijin in barba pe umarul uriesesc si sa pun intrebari stupide urmate de de ce?-uri tot drumul spre casa. el sa raspunda anapoda, total pe sarite, s-apoi sa-mi promita ca-mi face clatite.

s-ajungem acasa, sa nu incapa pe usa, sa-ndese o mana pe fereasta de la bucatarie, sa faca clatite de-acolo: eu torn aluatul, el tine tigaia prin geam, o-nvarte, suceste si gata clatita. o ung cu dulceata de mere ciudate, impaturesc,o impart, arunc spre fereastra. el multumeste si stim ca nu-i ajunge nici pe-o masea, asa ca ne punem pe treaba.

Tuesday, November 24, 2009

doare, deci inca o mai am

actiunile mele sentimentale haotice, toata sarada asta cu scorpia de neimblanzit, faptul ca sunt mereu cel mai barbat din incapere, au un scop precis. nu mai vreau sa trec prin trilioane de cioburi, nu mai vreau sa simt durerea aia acuta in stomac(am observat ca durerile de gastrita si cele de corason sunt localizate in aceeasi zona. wtf?).deci decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa.

un plan frumos, o initiativa laudabila, o punere in scena convingatoare. atunci de ce tocmai m-a luat durerea care nu e de la gastrita? am facut totul conform schemei, ba chiar am exagerat usor la partea cu scorpia. asa ca nu merit asta si zau daca mai inteleg ceva.

am stat cca 5 minute sa-mi ascult inima care batea dubios, sa acomodez durerea erotica de stomac cu febra din dotare, sa-mi plang de mila, toate in acelasi timp. apoi mi-am dat seama ca e miunat ce mi se intampla. sufar, deci exist! tratamentul inuman la care mi-am supus inima vreun an si jumatate n-are aboslut niciun efect.

asa ca imi dau voie sa fiu deprimata in noaptea asta pentru ca oameni cu acelasi nume de familie incep sa moara in jur, pentru ca febra si tusea sperie si cea mai nobila si curajoasa pisica, pentru ca sunt cercetata de o comisie disciplinara (nu, nu lucrez la 2 si un sfert, doar la un ong care valoreaza fix atat), pentru ca e posibil sa ma fi indragostit aiurea-n tramvai.

de maine dimineata insa, pocker face.

Tuesday, November 3, 2009

pisoi infrigurat, caut stapan


l-am gasit duminica sub o masina, langa un parc. era mare ger afara, iar dumnealui, unsuros si tremurand, miorlaia din strafundul instinctului de supravietuire.

mi-a tremurat tot drumul spre casa, in timp ce torcea cat 10 motani categoria-grea, insirati pe o soba.

l-am spalat si am comis un genocid asupra puricilor; mirosea a gaina pusa in apa fiarta, la jumulit; ii e groaza de apa, totusi nu s-a oprit din tors.

as fi o mama-pisica exceptionala: din prima seara l-am invatat sa limpaie laptic si la ce-i bun nisipul; am racait impreuna, ne-am jucat cu bulgarii si am stranutat de la levantica.

bea laptic dintr-un capac de borcan si ocupa 1/5 dintr-o cutie de pantofi, cand sta intins.

ma stie. ma escaladeaza in 2.5 secunde, campeaza pe unul dintre umeri, se incurca in par si toarce din toate puterile.

aseara i l-am prezentat lui c. mare iubitor de pisici, murea de dragul lui (si de foame, evident), insa n-a fost chip sa ii distraga atentia de la mama-nepisica, asa ca din cand in cand ma trezeam cu dumnealui torcand pe sub sort.

asteapta pe cineva care sa-i dea un nume, sa-i umple periodic capacelul cu laptic, sa-i ofere un umar de tors, sa isi puna la bataie sireturile si uneori aratatorul.

Monday, October 26, 2009

postare sub amenintare

ai mai scris ma despre mine pe blog?
dar tu ai mai intrat ma pe blogul meu?
hai ca intru acum!
si eu scriu despre tine acusica.

deci am scris. :)

ce doamna de toamna

eu nu functionez ca un ceas elvetian, asa ca preferintele sezoniere se schimba la mine din an in an.
anul trecut mi-a placut cel mai mult iarna, cu caciula cu urechi pe urechi si zapada tocmai buna de facut lipa-lipa, ca un pinguin. am prins ger cumplit in miezul noptii pe o strada din ploiesti; eram hopeless si scopless (poate doar sa prelungim cu vreo doua ore timpul petrecut impreuna). toate au mers anapoda: iubiri, prietenii, sporul casei; dar ceata aia care a plutit imprejurul meu cateva luni a fost intr-adevar frumoasa, asa, ca fenomen al naturii.

anul asta a venit o toamna atat de linistita incat ma apuca un tors de pisica numai cand ma gandesc. imi imaginez ce frumos trebuie sa fie in casa ancai, unde s-a facut zacusca in doua randuri. eu de fapt nu sunt aici, batandu-mi capul cu scursurile societatii civile, ci acolo, in camera-birou, inconjurata de pisici, mai putin de licurici, punand muraturi si dovleac la cuptor, facand plimbari dese, cu capul plin de ciripiruri stranii de pasari necunoscute si de gauguin. mai sunt cateodata si la noi in sat, plimband golanei de 11 ani pe umeri si invatand blande si blonde ochelariste sa joace table ca baietii.

si soarele e atat de simpatic uneori, ca-ti scoti cojoacele si ramai in tricou si zambesti cu gropite si coltul ochilor. si e bine toamna asta; zic s-o punem la uscat, s-o consumam binisor, in portii mici, cand ne-o fi mai firg si mai plictis.

Thursday, October 22, 2009

tineretul din ziua de azi, aspecte imbucuratoare

mie nu-mi prea plac tinereii. nu inteleg nimic despre mine, nu stiu cum sa se poarte, nu suntem pe aceeasi lungime de unda. daaaaaar...de cand tot e ruki ursuza si mofluza si refuza sa iasa la joaca, multe s-au schimbat.

mi-e foarte simpatic un domnisor care e atent la lucruri fine, cum ar fi folosirea semi-calomnioasa a pronumelui. i-a facut observatie unei imbecile care ne-a incurcat la mafia si care se adresa unui tip cam asa: " asta face, asta drege"; cu asta la un metru distanta de ea si noi, toti astia, in jur.

prima oara i-a amintit doar care e numele lui, a doua oara i-a explicat ca nu-i frumos sa vorbeasca asa: "e de fapt un sfat; o sa te ajute in societate." :) fin prietene, fin. ca sa nu mai vorbim despre faptul ca a impiedicat eliminarea mea, sustinand pana-n panzele albe ca-s cetatean nevinovat. a fost si domn, avea si dreptate. am salvat comunitatea impreuna si e doar prima data cand ne vedem :)

cat de mare e oceanul mare, mai chinezule?

iata un film documentar care n-are trailer. zau ca n-are, ceea ce ma obliga sa va povestesc.
e despre trei chinezi veniti in romania. e despre angro europa/dragonu rosu. e despre karaoke pe corina chiriac a lor si despre cum e sa pronunti corect tz si sh tu, in calitate de chinez.

mie mi-a placut mult, pe restul de 4 spectatori din sala i-a plictisit. atat de mult mi-a placut, incat nu-mi venea sa cred ca s-a terminat. am ramas cu senzatia ca totul s-a intamplat prea repede.

bucurestiul jegos, trenuletul porno care te poarta prin dragonul rosu si incins(sambata asta il testez moi-meme), cadrele impecabile, ochii mijiti de fericire, obraznicatura de chinezoaica romanizata agatata ca o maimuta de piciorul tatalui, discutii intelectuale de pietari despre diana - regina razboiului si dragonul ca animal nefantastic, incondeiatul budist al oualor, mama nascuta in anul sobolanului e motiv serios de ras, pestele care populeaza acvariul si un sfert din cadru, rest de trei sferturi peisaj bucurestean cu blocuri, cel mai haios dans executat vreodata de o doamna intr-un club, cantaret progresist la chitara rece, pipaitul profesionist al puloverului si ia te uita ce au scazut astia calitatea, sa plonjam in oceanul mare sau macar in marea neagra cumva.

sa va duceti neaparat; sigur n-o sa va placa :)

Monday, October 19, 2009

vesnicia s-a nascut in rumania/ calvitie si o voce superba!

am gasit la draga de cinema o traba extraordinara:




nu stiu daca ati rezistat pana la capat, insa partea cea mai misto (chiar mai misto decat "soarele divin")e ca omul si-a dat adresa de mail.
propun asa: sa incepem o campanie de spam intelectual. eu ma pun pe scris. distractia prima, prezentarea p-urma :)

aiurea

un baiat ma face mincinoasa din doua-n doua vorbe. cand mai plastic, cand mai elastic, fapt e ca taca-taca-taca, pe capul meu. n-am cum sa-i arat ca n-are dreptate si probabil ca nici nu merita sa ma obosesc, daaaaar e ATAT de frustrant sa fii acuzat pe nedrept, incat ma apuca ciripitul nervos de vrabie calcata pe firimitura. voi, cei ce nu sunteti acuzati prosteste, sau, daca sunteti, aveti dovezi ad labam, nici nu stiti cat sunteti de fericiti!

a intrat cineva pe blogul ASTA cautand "ruchi de mireasa". azi. vorbesc serios! sa faca bine sa iasa de pe blog si sa se intoarca peste vreo 10 ani sau deloc!

s-acum, ca mi-am varsat oful, ma intorc la scris prezentari pentru petrut & gabriel. tare mai sunt necajita, ofofofofof!

Saturday, October 17, 2009

oglinda-oglinjoara, care-i cel mai sexi metrou din tara?

stiu ca nu-i frumos sa faci misto de campanii sociale, asa ca doamne-iarta-ma din capul locului!

deci niste baieti veseli s-au gandit la veselia altor baieti si au conceput o campanie porno, dupa care au imbracat-o nitel intr-o initiativa csr, ca prea era in fundul gol.

exista acest metrou in care, in locul traditionalului print vanzator de iaurt sau ciocolata, ai oglinzi multe-multe si indemnul sa te palpezi si sa te examinezi, tu, draga femeie, care oricum petreci vreo 30 de minute in fata oglinzii every day (mama, ce esantion or fi avut cand au calculat asta?).
sa nu va mirati cand vor incepe doamnele si domnisoarele mai fricoase, mai ipohondre si - de ce nu?-mai exhibitioniste, sa-si arate nurii prin metrou, pe repede-inainte, intre doua statii.

si sa nu va ia prin surprindere nici valul de vandalism ce va urma: baietii inteligenti vor smulge oglinzile buclucase si le vor monta care in camera de camin, care sufragerie, care in open-space la el la banca, fiecare dupa nevoie. vor astepta cu un frecat de palme anticiptiv, sa pice o ingrijorata.

uite-asa se circula voios si voinic prin bucuresti. mie imi place. voua?

p.s.: mili-vanili,astept o replica de pr :)

Friday, October 16, 2009

fenomenologia si ontologia culturii europene, un mare cacat

sufar de boala etudiantului care trebuie sa mearga in fiecare toamna la scoala.

anul trecut m-am incruntat ingrozitor cand ceilalti copii au intrat in sesiune, iar eu n-aveam niciun fel de examen.

mi-am zis deci ca e cazul sa m-apuc sa studiez o chestie ciudata si misto, asa, pentru sufletul meu. vreau sa scriu o lucrare despre pastile religioase in arta controversata si m-am gandit ca imi vor prinde bine patru semestre de te miri ce materii fanteziste. in franceza.

am intrat cu 10. ce chestie, zic! s-au fript prostanacii. si ieri ma duc plina de dorinta de cunoastere la primul curs. nu s-au fript prostanacii - chiar nu aveau pe cine sa puna in capul listei de admisi, fiindca ceilalti 40 si ceva de masteranzi sunt fie retardati, fie muti; din pacate nu amandoua in acelasi timp.

ma gandeam eu ieri, in timp ce admiram apusul de la ferestruica boema din dreptul scaunului meu, ca de ani de zile nu mi-am mai irosit timpul intr-un mod atat de flagrant (probabil pentru ca de ani de zile nu prea am mai avut timp de irosit).

profesorul, bietul de el, seful catedrei unesco, avea o disperare delicioasa in ochi. intreaba omul despre metodologia dialogului intercultural si i se raspunde asa: "cred ca e foarte important sa cunoastem limba si istoria celeilalte culturi". nivelul e atat de penibil, incat imi era recunoscator ca stiu definitia cuvantului "metodologie" si a zambit cand i-am pus o intrebare la care nu a putut sa-mi raspunda.

m-am mai si chinuit cu un experiment, incercand sa determin daca merita sau nu sa imi incurc o buna parte din uichend doi ani de-acum inainte. in demersul meu stiintific, am luat primul devoir si l-am dat spre interpretare unor cunoscuti de-ai mei. voiam sa compar raspunsurile lor cu ceea ce se intampla in sala de curs, ca sa-mi dau seama daca nu-i mai sanatos si mai practic un mic-dejun dansant cu ei, la care sa discutam despre univers si tot restul.

concluzia: haideti baieti la bere, ca la cursul de fenomenologia si ontologia culturii europene, ana are mere.

Wednesday, October 14, 2009

ruki nu-i deloc holly golightly

fie el barbat sau motan, e clar ca la un moment dat incep sa ma atasez. nu am curaj sa incerc, insa ar fi interesant si edificator un experiment pe ficusi.

ma programez neuro-simpatic sa nu simt nimic pentru o planta stearsa, pe care o ud insa cand imi cere. nu-i pun nume, refuz sa ma uit spre ea sau sa o ating.
curand incep sa-i ghicesc frunzele cu coada ochiului, ma surprind gandindu-ma ce frumos a crescut si cata nevoie are de mine.
e clar, trebuie sa scap de ficus urgent, pana nu se lipeste de mine.
il arunc de la etajul 6, in miez de noapte.
nu, nu nimeresc o baba-n cap; dar alerg ca o proasta pe scari, iau planta storcita, ii pun atele si o tin langa mine pana isi da vegetalul sfarsit.

va zic eu ca asta s-a intampla. pur si simplu unele fete nu pot lua micul dejun la tiffany's.

Tuesday, October 13, 2009

opc

s-a depus o plangere la oficiul de protectie a cititorului, asa ca iata-ma-s cu jumatatea plina a paharului:

nu mai muncesc pentru producatori de detergenti si chiloti, muncesc pentru pifani si herculiani, cum imi place mie sa le spun. copii incredibil de simpatici, care au trecut prin foarte multe si pe care as vrea sa ii iau acasa. da, pe toti, la mine acasa.

o stiu eu pe o doamna care are o obsesie pentru bufnite. atat de mare obsesia, incat ne-a si vizitat una, in puterea noptii, chiar la priveghi. ocaziune cu care am hotarat sa ne facem sc cu profil de priveghere, caci noi suntem cele mai haioase si neobisnuite priveghetoate/privighetoare din galaxia crestin-ortodoxa. am facut bonding sub o cerga infinita si megalanoasa, tremurand printre hohote de ras. stie cum sa ma faca sa-mi bag demisia sub birou, in cosul de gunoi. stie cand, cum si ce sa imi spuna si imi lasa anonime pe birou, dimineata: pliculete de ceai; tot ea randuieste canutele de cafea, astfel ca ma simt in alba-ca-zapada, eu fiind oricare dintre pitici.
ea mi-a vorbit despre cum e sa iesim impreuna sa maturam frunzele sau sa facem partie, in functie de sezon; cat de putina lume se gandeste la maturatul frunzelor!

il mai am si pe acest coleg minunat, justitiarul carpatilor; un fel se zorro autohton, dar foarte, foarte misto. am cu cine sa fac o gluma, sa mimez o relatie extra-colegiala, sa fac o infamie, sa urlu, sa tip. la sedintele revoltatoare de fiecare luni, capul lui motoc vrem! ne cam asezam unul langa celalalt si ne ridicam reciproc mingea la fileu. in fiecare, dar in fiecare dimineata, ma OBLIGA sa mananc un covrig cu mac. are o cutie uriasa de prezervative din care mi-am facut o rezerva strategica. nu sunt insa de foarte buna calitate, asa ca le pot folosi numai cu tipii cu care nu m-ar deranja sa raman insarcinata.

super-colega de la pr este desteapta, frumoasa, foarte feminina, cocheta si are cel mai brad pitt copil din univers, care vrea sa se faca "scientist"; de fapt, e deja. genele astea de frumos si destept din familia respectiva ma complexeaza si ma obliga; trebuie sa iau patalama de best fr, ca altfel dezamagesc mentorul. e un om cu o imbratisare atat de calda, incat topeste tot cu ea; si m-a trimis si la pupat de fotbalisti, lucru pe care nu-l bifasem pana la varsta asta si era pacat.

domnul ioan, noul costica, ma duce la serviciu in fiecare dimineata; i-ar placea sa ma si aduca acasa, insa nu-l las fiindca stau mereu peste program; ii datorez deja rauri de bere; e pasionat de parfumuri si asta mi se pare o treaba tare frumoasa.

mai e si prietenia scurta, dar extrem de consistenta cu m. mi-a cunoscut pisicile, dar a vazut-o si pe mama, chestie pentru care multi viteji i-ar lua gatul. vizita la mama mea e subiect tabu. l-am alergat in jurul unei mese tare mici. i-am spus vreo cateva lucruri penibile despre mine. am ras mult, mult de tot.

daca n-as sta in fiecare zi peste program, as putea pleca de la birou in miezul zile.

multe din lucrurile sf-istice despre care nici n-am cum sa va spun, pentru ca m-ati banui ca traiesc intr-un univers paralel si mizer, sunt de fapt atat de absurde incat devin amuzante.

Sunday, October 11, 2009

fuck almost / almost fuck

i am almost decent
he almost got on the plane
i almost know what i want
i almost know who i want
this is almost sad
people are almost kind
i almost like my job
this book is almost good
i almost can’t cook anymore
i am almost there
you are almost here
this is not almost sad, it is simply sad.

raceala e porno curat

nu stiu altii cum sunt, insa pe mine virusii ma fac mult mai atractiva.
fierbinteala gresit interpretata, piele care simte mai multe ca de obicei, buze si mai rosii, respiratie agitata si un oftat continuu si sacadat, ca de boala.
am invatat din greselile trecutului, astfel ca nu se mai lesina asa, cu una, cu doua. a trebuit sa scot baia fierbinte din combinatie si sa ma multumesc si cu temperatura camerei.
am identificat insa doua probleme:
unu: incercarea de a suprima un stranut pare cu totul altceva
doi: la sfarsit, e mult mai greu sa dai afara lumea din casa, ca deh!, esti bolnava, ai nevoie de supraveghere...

Friday, October 9, 2009

disc-lamer

ruki nu mai e pr kihi-kiha, prin urmare nu-i vina ei ca materialele au greseli de scriere si exprimare.

acestea fiind scrise, miam luat o grije dupe cap.

Thursday, October 8, 2009

locul meu nu e aici

partea ce mai rea in a fi prins intr-o oala cu oameni indoielnici e ca esti considerata o bucata din aceeasi supa.

cand lucrezi cu analfabeti, gasculite duse la biserica, securisti ratati, gospodine retardate, smecherasi de bucuresti, harpii grasute, astia toti te trateaza de parca ai fi unul dintre ei. 0 respect, iti este insultata inteligenta in mod constant, esti banuita de toate marsaviile grupului si, partea cea mai suparatoare, toti cretinii se trag de sireturi cu tine.

invat noi lucruri despre mine, cum ca nu sunt un om atat de tolerant cum mi-as fi dorit si judec tare oamenii veniti dintr-o lume diferita de a mea.

locul meu nu-i aici, am nevoie de discutii savante, flori pe birou, cravata si butoni, de corin chiriac si de costica, de cristiana si de romi, de un strop de normalitate si de youtuburi din anii 80, date la maxim dimineata.

acest purcelus rautacios este tare, tare trist. :(

Sunday, September 27, 2009

despre oamenii-imbratisare

sunt oameni care iti strang mana puternic, sau care ti-o saruta. sunt oameni care te pupa pe frunte si, mult,mult mai rar, oameni care tintesc spre varful nasului tau. exista domni care-ti saruta mana condescendent, exista barbati care-ti mangaie spatele semi-decent.

insa astazi despre preferatii mei, oamenii care te imbratiseaza in loc de "hei!".

te vad, zambesc, vin spre tine si isi deschid bratele larg. te strang puternic, precum un urs mai mult mare decat mic; ori iti dau o imbratisare plapanda, translucida, protejandu-ti oasele sfarmicioase si mai sfioase decat obrajii. mai sunt si imbratisarile cu hopa-sus sau , preferatele mele, cele invartite ca un dans oltenesc de nunta.

oricum ar fi, trebuie sa-i iubesti, pentru ca n-am auzit inca povestidu-se despre o imbratisare rece, asa cum o strangere de mana sau un sarut se intampla sa fie cateodata.

numai in brate moi si calduroase poti lepada tristetile unei dimineti fara mucca, turtind suspinele odata cu sanii si burtica. numai inconjurand spatele prietenos al cuiva si sprijinindu-ti barbia de umarul imbratisatorului poti imparti o bucata de fericire, cu aroma de ciocolata mica, rotunda, de menta.

viorica gay si purr-ee

Friday, September 25, 2009

me and my arrrrrrrrrrrow

cum e sa fii oblio fara sa-ti pese macar de frunze?
vonnegut ar spune ca-i ceva in neregula cu chimicalele din creierul meu, care ma fac fericita si nepamanteana fara preparatiuni.
accept si ma bucur. cu mai multi bani in buzunar, total legala si megasanatoasa, pasesc prin padurea lucrurilor ascutitoase; cine mai vine?

Sunday, September 20, 2009

domnul capsuna

intristat nevoie mare, se indrepta spre fabrica de martipane.
frunzele-i falfaiau de indignare, precum penele unei ciori care cere socoteala croncaitoare.
cum ajunse, cum se opri, cum se gandi.
"cum sa intru eu in fabrica de martipane?
e simplu, ma deghizez in martipan!
dar, la urma urmei, cum arata un martipan ?"
nu stia decat ca e cu totul si cu totul altfel decat el, domnul capsuna.
o sa spuneti ca poate acesta era chiar motivul intristarii sale,
iar eu o sa va raspund "da, tot ce se poate".
dumnealui se cazni in continuare sa afle raspunsul la magnifica-ntrebare.
intr-un final, cu ajutor din partile superioare ale trupsorului sau de capsuna,
raspunsul veni, rostogloindu-se:
"un martipan nu poate fi decat un pan de pe marte,
adica o chestiune verde si importanta."
asa ca se inverzi pe data, isi scose spre inaintare pieptul sau capsunos si impunator
si batu la poarta fabricii de martipan,
sa ceara socoteala.

Monday, September 7, 2009

nodul din gat a trecut, blogeristic vorbind

ruki e fericita cum nu s-a mai vazut si nu s-a mai povestit!
ei i se intampla atatea lucruri bune, incat nici nu le poate insira pe o lista. o sa le scrie cu punct si virgula, pe un singur rand gigantic, altfel ar fi de necrezut.

ruki a redescoperit-o pe sora sa, pe care o iubeste cat un catralion de ceruri, unul peste altul; ruki are in grija o mie si ceva de copii de toate varstele, marimile, toanele, vestoanele; pe ruki o aseapta cateva perechi de ochi ageri si calzi in fiecare dimineata, impreuna cu un sir nesfarsit de cani de cafea, din care si-o extrage pe-a ei; ruki a reusit sa stea de vorba cu madalin, fratele ratacitor si, de cate ori il saruta pe frunte, stie ca tocmai a sarutat un om foarte bun; ruchi a vazut ocean sub cumulusi, oameni simpluti si calzi, oameni ciudati si artistici, a primit cadouri de la indieni necunoscuti si a mers la trap pe o martoaga incapatanatta si mancacioasa; ruki ii poate gati adelei orsicat, caci acum impart subsolul si pe domnul mone; ruki are cu cine si pentru cine sa mearga la serviciu; ruki isi vopseste unghiile de la picioare tehnica olive, insa tiganeste, in rosu si mov; ruki a reusit sa inteleaga cate ceva din chestia aia care ar trebui sa fie relatia cu tatal ei; ruki are program scurt vinerea; ruki merge la cumparaturi de asternuturi, care se vor potrivi neaparat cu sortul ei de moda veche; ruki a vazut cu ochii ei un laborator secret unde se prepara cele mai afurisite prajituri din univers si jura sa-si faca acolo ucenicia; ruki a fost la nunta andreei in tenesi tip daniel johnston; ruki stie acum povestea lui daniel johnston si a lui casper, the friendly ghost; ruki are patru pui de pisica pufosi ca puii de gaina, unul negrut/patru albinosi; ruki o sa petreaca mult, mult timp cu cristiana, supereroul de la PR; ruki are cate o rochie pentru fiecare stare de spirit si mai vrea plantatii intregi de rochii potrivite; ruki s-a iertat pentru primele rele pe care a realizat ca le-a facut si care i-au clatinat speranta ca ar fi un om bun; ruki a primit cele mai frumoase cadouri din galaxie; ruki se bucura cu laura, mada si ana din doua-n doua luni, jucandu-se cot la cot cu cei mici, la carturesti; ruki munceste foarte tare sa fie mereu un om bun; ruki o sa faca sapte kilograme de fursecuri pentru urmatorul eveniment; ruki are nepoti stiintifico-fantastici; ruki are sentimente dubioase fata de macelari, mai ales daca-s tineri, cu ochi frumosi si unghii exemplar de curate;

ruki e tare fericita ca poate scrie din nou!

Friday, July 10, 2009

targuiri de vreme rea


maine avem de gand sa infruntam conditiile meteo nefavorabile, ca-n fotbal. o sa fim jucatori de echipa si o sa dam osutazecelasuta chiar si pe furtuna.
eu zic sa va scoateti copiii sau copilul din voi la ceea ce se anunta cea mai misto bataie cu apa din istorie, exceptand, fireste, POTOPUL.
hai cu targul de copii!

www.kihi-kiha-and-co.ro

Wednesday, June 10, 2009

pentru taximetristul care mi-a pus suie tot drumul

sa-ti dea dumnezeu sanatate!
pentru fiecare taximetrist dement care scoate capul pe geam si urla "Misca-te vacoooo!" unei femei de 50 de ani care traverseaza negrabit pe trecerea de pietoni, exista un baiat din asta tatuat misto, cu bronz de vama pe el, care face ce face si ma determina sa-mi scot castile din urechi si care intelege ca o domnisoara si o rochie au nevoie de extra-loc pentru picioare.

Monday, June 1, 2009

ajuta liniuta ma!

asta imi spune luci atunci cand vrea sa ii leg eu sireturile...

Thursday, May 28, 2009

calendarul negru de ruchie, din an in an

zilele astea, acum 3 ani, hotaram sa nu mai aud de el.a fost nevoie de o cantitate impresionanta de vointa, insa zmeul-cadou-de-ziua lui a ramas neinaltat. asta mi-a schimbat viata.umpic.
zilele astea,acum 2 ani, aflam ca s-ar putea sa nu apuc sa-mi iau nici macar la revedere cum trebuie. am o cicatrice-marturie a faptului ca am ramas aici.
zilele astea,acum 1 an, a murit bunica. i-am aprins o lumanare la fereastra si una intr-o biserica, in drum spre biblioteca. n-am putut merge la inmormantare si am ramas cu ea asa cum era, vie.
zilele astea, chiar zilele astea, renunt la oranduirea neplacuta a unui trai subpamantean. am decis sa plec, fiindca trebuie neaparat sa-mi raman.
of, zilele astea!

Friday, April 24, 2009

hai cu targul de copii


vorba blogaritei mele preferate, "daca doriti sa revedeti…
zambetul meu, ma gasiti" maine la targ.

nu, nu vindem copii, nici nu cumparam. am adunat cele mai handmade hainute, jucariorase, picturele si mobilute, invatam sa modelam/desenam/tricotam/impaturim, vedem teatru de papusi, ascultam povesti, ni se interpreteaza desenele, facem pozici, diminutivam mult.

asteptam toti copiii din lume, reali sau inchipuit, in sub-carturesti. mai multe AICI

Tuesday, April 21, 2009

ziua infama a sosit

prima sedinta foto de piarista. grup. dat mana cu piariste de succes. machiaj. tinute. tocuri. cateva ore de zambit ca omul de tinichea si picioare expuse a la anna lesko. salvata de alta sedinta foto. prefer sa ajut la sparcairea untului frantuzesc.
asa sa ma ajute dumnezeu!

Saturday, April 18, 2009

zi simpla si frumoasa, devreme

ritmul meu social ma amuza. parca sunt intr-un butoi, racorita intre doagele lui, si nu stiu si nici nu-mi pasa de ce se intampla in jur. asta se vede si mai limpede de sarbatori, cand toata lumea face ceva, iar eu tocmai pe dos.
revelionul m-a prins invatand sa patinez, intr-un oras pustiu, in care oamenii ornau salata sau potriveau bigudiurile, iar bautura se bea direct din sticla din portbagaj, fiindca toate barurile se pregateau stasnic, care cu baloane, care cu confetti, pentru marea petrecere.

acum vine pastele si ma prinde in camasa varatica cu banda din trandafiri cosetati,cumparata de florii. o iubesc in primul rand pentru ca miroase cumva. m-am saturat de balsam si detergent lichid cu sapun de marsilia. cand am imbracat-o prima oara, mi-au dat lacrimile. mirosea exact ca gramezile cu lenjerie proaspata ale bunicii, pe care mi le lasa pe pat, in camera de la mijloc. am purtat-o doar cateva ore, de teama sa n-o inec in parfum, geluri de dus si creme frantuzite.

citesc din cartile vechi ale domnului mone, alandala, fara sa-mi pese daca-i flaubert sau rodica ojog-brasoveanu. am gasit pe internet zgomot de ploaie si sincer asta ascult de vreo 3 ore, cu talpile lipite de perete, hat, in sus. mi-ar fi placut sa fie o soba de teracota in locul peretelui, dar s-au dus vremurile cand isi ardeau sosete fetele popa, batandu-se pe fotoliu si cautand cu grija un loc mai ferit de flacari, mai degraba caldut decat fierbinte.

de dimineata am incercat cozonacul familiei mone, depus cu gingasie pe masa de la bucatarie, in timp ce eu vedeam de interesele agentiei. delicioasa minunatie, bine-crescuta si cu muuulta,muuuuuuuuulta umplutura. ca un copil rau ce sunt, am desprins o jumatate demiezdenuca, fara indoiala adaugat crustei din ratiuni decorative. uitasem cat de bune sunt nucile puse la copt. pot sa va spun cu certitudine ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am mancat in ultimele luni.

cred ca si noi, astia care nu ne gasim locul in desfasuratorul precis al sarbatorilor, suntem destul de simpatici. si ciocnim maine oua cu voi, patrunsii de "spiritul pastelui", ca niste domni, fara a ne incurca rostindu-ne replica si, poate, lasandu-va chiar sa castigati.

Wednesday, April 8, 2009

pe mine cine ma mai terorizeaza?

probabil ca, daca stiti cine e cititoarea terorista (aici mi-am permis o mica gluma), stiti si ca nu mai scrie din cauza unor imbecili. cum s-o facem noi pe lucia sa regaseasca bucuria scrisului despre carti?

eu zic asa: fiecare dupa posibilitati, care pe blog, care pe mail, sa scrie o cronica a uneia dintre cartile care i-au facut cu ochiul, citind despre ele pe blogul luciei.
asa o sa vada cat de important e blogul ei pentru noi si cat de fain e sa te trezesti ca ai o relatie cu biblioteca altcuiva. un colt al bibliotecii mele o iubeste pe lucia, astept si alte declaratii de dragoste de la colturi ale bibliotecilor voastre.

asadar, despre tocilescu, asa cum mi-a venit pofta citind asta

am citit eu et al anul trecut, asa ca mai tin minte doar farame. stiu c-am ras cu lacrimi si ca ma gandeam serios ca japonezii chiar sunt super-eroii zilelor noastre, deci baiatul asta, alexandru, nu-i deloc departe de adevar. are el un personaj, japonezul care salveaza tot ce misca, indreptand marlaniile si nefacutele romanilor din jur. e genul ala de carte in care fiecare "cur", fiecare "tata" se lafaie exact acolo unde trebuie, in propozitia potrivita din povestirea potrivita. lectura placuta, de speriat varstnice in metrou. e bine c-am citit-o si e bine c-a avut cine sa mi-o recomande!

declar leapsa deschisa, dragii mei.

ce-i cu tine, ce-i cu mine?

un fost coleg de liceu a facut rost de id-ul meu. si tranca-tranca, de vreo cateva ore.
ma intreaba daca "am servit" cutare autor sau regizor, aducandu-mi aminte de vorba de duh a lui taica-meu: "arta e o iesle din care nu rumega orice bou".
si apoi ajungem la ce parerea am despre THE code, ca cica toata lumea are o parere despre el. asa mi-am dat seama ce fata norocoasa sunt eu, ca in lumea mea toti avem cate o parere despre eliade, nu despre dan brown.

ma si vad, proaspat absolventa de litere, profesoara pe la un liceu industrial, cu un iubit sec si un inel pe degetul acela, promisa sau, mai rau, maritata si cu permanent in cap. ce bine c-am fugit, ce bine ca fug mereu!

cele 11 minute by andressa coelho sau cum avem parte fix de blogurile pe care le meritam

in timp ce andressa ne invita sa-i admiram zambetul de videoblogarita, terorista isi pierde rabdarea si se resemneaza, iar noi n-o sa mai cititm despre ce sa mai citim.

de-abia astept sa transform lactobarul intr-o petrecere privata continuua, in care aleg cu ruchiile mele cine imi intra in casa.

Tuesday, April 7, 2009

ruki de petrecere

ma, ieri a fost luni si tot n-am scapat. dupa un uichend linistit, in familie, cu dus mama la mtr, cartu si filme triste, mi-am indeplinit obligatiile petrecacioase cu varf si-ndesat! blonda asta misto cu care stau e asa o pasare de noapte ca ma sperie ce mi s-ar putea intampla in urmatoarele luni.

baiatul din liverpool a cedat la primele sticle, al din londra fu mai rezistent. doar e consatean cu robert pattinson, nu? eu am terminat la 10 jumate cu organizatul de nunti si botezuri, pe tocuri fiind si din fuste valuroase miscand. parca a contat! cum bogdan baga aceeasi muzica din vama de acu' 4 ani (din respect pentru etatea mea, imi place sa cred), iar vodka seaca nu ineaca, am plecat de-acolo umpic desculta, flancata de spaimele plictisului, cele doua blonde proaspete din viata mea. ma, si-am pierdut telefonul in taxi! si sun. ma intreaba: "cine sunteti?" eu zic: "da' dvs. cine sunteti? ca eu sun pe numarul meu de telefon, deci cred ca nu sunt eu cea care trebuie sa se recomande." "pai sunt un sofer de taxi. dvs sunteti una dintre fetele alea trei? v-ati pierdut telefonul pe bancheta din spate, dar vin acum sa vi-l aduc." ce om cumsecade!
si uite-asa am dormit eu trei ore si-acum sunt cea mai alba-ca-zapada din tara, iar teddy scutura iar patern din cap: "ti-am zis sa lasi drogurile alea!". mi-am facut curaj sa parasesc biroul ocrotitor; m-am dus sa-mi iau niste demancare si m-am intalnit cu mos craciun, care cumpara flori de sezon de la florarese. bravo doamna craciun, va merge bine casnicia, vad. mi-am zis ca trebuie sa ma intorc repede in agentie, pana nu vad vreun ren. stiti, ieri am gasit un spray cu zapada si am desfasurat o actiune de guerilla seasoning, adica am facut iarna de-a binelea la noi in bar. am desenat brazi si oameni de zapada, am dat cu grafu niste obscenitati festive si m-am carat pe sest, fara sa-mi dau seama ca pantofii mei purtau urmele delictului. si azi il vad pe mos craciun. funky, nu?
maaaaaaaa! si mi-e un somn si mi-e o frica sa nu ajung acasa si sa-mi gasesc resoul (asa-i zic eu lui rachel) incins: "hei! wanna party? i so want to drink a beer with you!"

Thursday, April 2, 2009

great bad hair day

astazi e una din zilele in care nu am absolut niciun motiv sa zambesc, totusi nu ma pot opri. rad, cant, valsez pe holuri si iar rad.

de cateva luni, parca nimic nu ma mai deprima. statul peste program, problemele locative, povestile triste de dragoste, toate desfacutele si nedesfacutele, trec si nu lasa nicio zgarietura. cel mai important e ca am reusit sa ma aud iar si sa ma descopar exact acolo unde m-am lasat acum o vreme.

cand mi-am dat seama ca am atatea lucruri sa-mi spun, m-am gandit ca-i mai bine sa mi le scriu, asa ca am deschis un document word. acum il umplu ca pe o sticla de lapte, cu triftorul, putin cate putin. de-abia astept sa-l termin si sa mi-l citesc. ce bine e sa-ti faci cadouri singur! astazi am hotarat sa-mi trimit miros de ploaie si o pereche noua de incaltari. fug!

Wednesday, April 1, 2009

amar

asa e cand iti dai seama ca nu a trecut, ca te citeste si te respira din cand in cand, desi te stie pe de rost.
nu-i bine deloc, eu nu m-am intors niciodata si nici nu mi-am dorit sa se intoarca cineva vreodata.

va rog eu mult, e urgent

ma framanta o intrebare de vreo doua zile, de cand m-am trezit fata in fata cu andreea raicu, in metrou la grozavesti. deci era fata asta imbracata simplut, cu diamante mai mici in urechi si o bluza alba, chiar si sutien pe dedesubt; nu va pot spune cu certitudine daca avea una dintre fustele ei scurte, ca printul se termina in talie, poate prea brusc. dar nu de-aici nedumerirea.
ea transmite un mesaj tare misto: cica sa citim marii clasici; stiti voi, poetii nepereche, prozatorii mirobolanti. dar nici de-aici nedumerirea.
problema e ca nu-i inteleg scrisul si nu stiu exact ce scriitori/carti ne recomanda.
campania e facuta de cei care au adus-o si pe mihaela la pamuc, fireste. asa ca lamuriti-ma, necesit tot ajutorul vostru in aceasta dilema. :)

Tuesday, March 31, 2009

pentru fetele meleeeeeeee! :)

a venit, confirm!

aseara m-am pomenit ca primul copac inflorit care ma face atenta anul asta e cel din curtea grozavestiului, colt cu shaormeria. intentionez sa-mi fac din intamplarea asta deviza primaverii: "frumuseti in cele mai neasteptate locuri".

parcul kiseleff, care imi tine companie in fiecare dimineata pana la metrou, s-a umplut de untisor si alte floricele mici-mici pe care nu stiu cum sa le strig pe nume (am o probleme cu numele florilor, pana intr-o zi cand o sa ma ambitionez si am sa le stiu si denumirea latineasca!), si pare asa un luminis, incat imi vine sa-l strig pe patrocle.

am profitat de faptul ca sunt singura in birou si am facut o pozna: mi-am scos incaltarile, m-am urcat pe un scaun (serios scaun, office style), am deschis fereastra mea oblica, ca la mansarda, si am scos capul prin acoperis. am stat sprijinita in coate, mirosind ziua asta frumoasa si urmarind cu privirea niste scolari, grasuni si dezordonati, imbracati in sacouri indigo, ca pe vremuri.

Saturday, March 28, 2009

inapoi in scoli si licee

un film usurel cu vampiri, posibil adolescenti, mi-am zis. ha!
dau play si pe la minutul 10 s-a terminat totul. n-am mai patit asa ceva din clasa a opta, cand ryan phillippe ajunsese obsesia tuturor fetelor din clasa si un motiv puternic de jena de cate ori imi venea mie randul sa inchiriez "legaturi bolnavicioase",intr-un hohot de ras general, pe care il meritam, fireste.

s-a terminat filmul, s-a terminat si pauza de masa si eu tot nu reactionam la stimuli reali. am incercat sa vorbesc cu mine: "hai ma ruxandra, ca esti om in toata firea, ai treaba, e un film prost, baiatul asta are trei tone de machiaj si photoshop, probabil ca fara motul ala gelat arata ingrozitor, alea-s lentile de contact, ce dracu! in plus, pe tine te-a prins toata nebunia aia cu debussy, cantatul la pian, cartile din dormitor, iar asta e probabil un taranus de actor batut in cap, un fost chelener caruia pur si simplu ii sta bine cu pieptanatura in sus. iar vocea aia care sopteste exact asa cum trebuie e lucrata in studio."

dupa ce am potolit-o cum-necum pe ruchi adolosecenta si mi-am continuat activitatile de om mare, ma pune dracu sa dau un search. pai pattinson asta e britanic, automat cu accent rupator de inimi, are de fapt ochi mult mai frumosi decat in film, cu parul pleostit si neras e de-a dreptul ravasitor, citeste vergiliu si da, canta pe bune la pian; de fapt, bucata pe care o canta la pian in film e compusa de el. mai are si un umor cretin, de clasa a doua. ha!

asa ca n-am decat sa ma alatur cetelor de adolescente care-si smulg toalele de pe ele, urland, vorba lui: " rob, ma sinucid daca nu ne uitm la high school musical 2 impreuna!!!". ce sa fac, asta sunt, cu mine defilez. si, in apararea mea, trebuie sa mentionez ca pana si adela -cea mai potolita domnisoara din cate mi-a fost dat sa cunosc- chiar postind dumneaei, a oftat cat a tinut proiectia de pe perete (da, l-am vazut a doua oara ieri noapte- judecati-ma!).

iar celor care n-au alta treaba dect sa comenteze motului uber-cool al junelui, le spun ca orice om decent si de bun-gust se poate trezi in situatia de a alege intre doua rele- bretonul oribil sau motul mainstream. tehnic vorbind, n-a fost decizia mea, ci a doamnei dana, coafeza din iad, care mi-a tras un breton cat mi-e fruntea de lata. pana acum m-am simtit ingrozitor, imaginandu-mi ca lumea ma crede capabila s-o imit pe gwen stefani, sau mai rau, pe colega mea neplacut de simpluta care o imita pe gwen stefani. multumesc rob ca m-ai scapat de complexul parului pieptanat cu cocoasa, nedat cu gel, ce-i drept. si ca m-ai facut atenta- hormonii adolescentini nu mor niciodata, asteapta doar un pretext de 1.85 sa iasa la suprafata.

Friday, March 27, 2009

binevoitoarele imi regasisera urma

nu m-a mai incruntat de multa vreme ceva. de data asta a tinut 900 de pagini, un incruntat continuu ce a bagat in sperieti o multime de calatori in metrou.
ororile sunt atat de mari incat realizezi de-abia dupa cateva saptamani, cand ai iesit complet din poveste, ca scriitura e incredibil de valoroasa, munca de cercetare impresionanta, iar tu te gandesti la lucruri prea serioase pentru un advertiser superficial ce te vinzi a fi.
e greu de spus care scena mi-a trimis cel mai puternic sut in stomac, poate ceata de copii abrutizati, cu fetitele insarcinate si baietii ucigasi-perfecti, sau frumoasa spanzurata cu obrazul devorat de un caine; te pomenesti dintr-o data ghicind cu furie lenjeria de matase a unei detinute pe sub fustele nemtoaicei nepasatoare, gafaind pe marele ger din stalingrad, sau plonjand odata cu damnatul aue in apa inconstientiei, printre cai inghetati si soldati sfartecati ce plutesc.
ii multumesti apoi lui littell ca, spre final de carte, si-a umplut personajul de nevrosimil. asta te linisteste cumva,la fel cum numaratul pana la 5 te scoate din hipnoza, desi esti fata mare si stii deja ca omul e capabil de toate ororile din paginile astea si multe inca. habar n-ai ce esti de fapt pana nu ti se pune o arma in mana, iar nimicirea a tot ce-ti sta in cale devine fireasca.
ganditi-va bine inainte s-o incepeti, e o carte tulburatoare si n-o sa scapati usor de ea. mai rau e ca nu poti sa exprimi nimic din ce-ti trece prin minte atatea zile; exterminarea evreilor si erotismul la tarzan nu sunt subiecte de dezbatut la cina. de multe ori am vrut sa vorbesc cu raul, celalat cititor al binevoitoarelor, insa m-am razgandit repede; era pacat sa ajung sa-l tin minte drept "domnul acela cu care am discutat despre saltele umplute cu par uman".

Monday, March 23, 2009

sa se dea pitici gratis la toata lumea, mai ales in fund, la taxatoare

blogul ala devine din ce in ce mai serios, in scabrosenia lui dulceaga.
si, fiindca mi-am adus aminte, iaca o bucata din ziua opricinicului, acelasi sorokin demential:

"la "Vocea Americii" e emisiunea "Injuratura ruseasca in deportare", cu repovestirea injurioasa si rusinoasa a nemuritoarei opere Crima si pedeapsa:
O lovitura pizdoasa de topor pizdos a intrat exact in crestetul capului babutei, rasbelita de trei ori, si asta si din cauza inaltimii ei de tarfa fututa si rasfututa, sa-mi bag pula. Ea a tipat ca o pizda si deodata s-a lasat ca un cacat pe podeaua blegita, desi a reusit, vaca cu cur mucegait, sa-si ridice mainile care nici macar nu stiau sa faca o laba ca lumea, spre capul ei pulesc, pieptanat ca la o curva...

Abjectie- n-ai ce zice."

Wednesday, March 18, 2009

what's in a date that which we call a date by any other name

cel mai bine e ca, atunci cand iti place de cineva si lui cineva ii place de tine si ascultati muzici complementare si radeti la fel de mult si va bucurati de gunoaiele bucurestiului si de geamurile sparte si tunelurile sapate strategic la 4 diminata si apoi carati alternativ, la modul feminist, plasa cu scoici si ciocolata si va dati replici din slagare internationale si iti spune ca esti minunata si ii spui ca e ok si te uiti la el pe sub gene de cel putin 3 ori si amuteste de cel putin 3 ori si stii ca stie ca-l placi si stie ca stii ca te place, sa nu faci nimic.

da, pe bune, chiar nimic. adica sa nu se aplece nimeni sa sarute pe nimeni, sa ii intinzi doar mana de "tare bine mi-a parut ca", el sa intre in camera peste somnorosi la 6 jumatate dimineata, tu sa intri intr-o cada plina cu apa fierbinte si sa citesti penultimele 30 de pagini din cartea aia obsedanta, sa adormi acolo un sfert de ora, sa te trezesti si sa simti ca apa e tot fierbinte, sa realizezi ca asta a fost de fapt o "intalnire" pe care ati salvat-o cu pricepere de soarta banala a unei intalniri, iar acum, dupa 12 ore, cand sunteti deja in tari diferite, sa te bucuri ca, in loc de mesaje romeo si julieta, va trimiteti mesaje stan si bran.

toate astea pentru ca nu a fost o "intalnire". imagine!
i hope one day you'll join us and the world will live as one.

Monday, March 16, 2009

ruki face si desface

cred c-am reusit sa inveselesc doi nepoti si o sora aniversara. asta in ciuda gramezilor de probleme si crizelor economice si emotionale ale familiei popa si familiilor afiliate.
am fost la antrenament cu luci, nepotul meu golanel. mingea de baschet era de trei ori mai mare si mai grea decat el, insa nu s-a lasat pana n-a bagat cateva cosuri; golanul mic rastoarna carul mare. cand s-a ingrosat gluma si a inceput antrenorul sa-i discliplineze (mai cu flotari, mai cu glume proaste), dumnealui s-a refugiat in bratele mamitei si tantei mita, murmurand: "il dispretuiesc!".
apoi am povestit cu alexuta despre prietenii ei imaginari- o familie intreaga de insecte istete- si alta data m-am trezit chemata: "ruxandra, te duci cu mine pana la toaleta?" :)
ajunsa acasa, am dat peste un record si am intocmit o statistica. am fost inundata de doua ori in aceeasi zi, iar unul din trei greci arata neckermann, mai fata, mai.
macar pisica era fain sanatoasa; asa am ajuns sa evaluez lucrurile- se putea mai rau, bine ca n-am gasit-o pe mucca plutind titanistic.
acestea fiind povestite, sa aveti soare si cizme funky de cauciuc zilele astea, ca tare bine merg impreuna, zau!

Thursday, March 12, 2009

ian sa parolam noi blogul!

pentru a asigura caracterul superficial al acestui blog(sau lipsa lui totala de caracter), m-am gandit sa il parolez. sa nu se mai supere nimeni pe mine cand sunt rautacioasa, clevetitoare, ce mai, o bruta!
daca vrei sa-mi citesti blogul si saptamana viitoare si cat o sa ma mai tina puterile, trimite-mi adresa ta de mail la ruki.popa@gmail.com.
se pare ca am voie sa invit 100 de oameni in lactobar, dar numai daca se jura ca fac super consumatie.

tot nu dau doi bani

mi s-a intamplat ceva extrem de interesant. m-am dus la un concert, am scris ce-am simtit eu acolo-mesajul trupei vs. starea civila a unuia dintre baieti- apoi am generalizat, gandindu-ma la ale mele. e adevarat, in treacat mi-am exprimat si parerea despre sotia acestui domn. eu am prejudecati si pentru mine o blonda in fusta scurta de blugi e o blonda in fusta scurta de blugi. s-a intamplat ca m-am trezit cu replica "artistului" direct la mine pe blog, ca sa nu mai vorbesc de o fana care imi bate obrazul cu incapatanare, ca cica "m-am gafat".

ideea e urmatoarea: cand mi-am dat eu seama cum e cu satul global si am constientizat ca nu mai sunt o vaca in cireada, ci o albina intr-un roi, m-am gandit, ca tot omul, ca am dreptul sa adaug pe net continut despre ce vrea muschiul meu. asa ca m-am pus pe treaba: am calomniat mame, surori, frati, necunoscuti, colegi, sefi, prieteni, bloggeri, bloggerite, iubiti, iubitii iubitilor si tot asa.

refuz sa scriu ca si cum as fi constienta ca sute de necunoscuti afla despre mine lucruri pe care ar fi trebuit sa le tin pitite in pumn, ca pe gazele copilariei. asta a fost intelegerea mea cu mine, ca o sa fiu sincera pana la capat. nu e un blog de printesa, nici de intelectuala, nici de artista, nici de jurnalist, nici de scriitoare, e blogul unei fete careia i se intampla lucruri total nespectaculoase, dar despre care va avea intotdeauna o parere.

intorcandu-ma la afacerea cu pricina, am ras o zi intrega de situatia suprarealista in care m-am varat. ultimul lucru la care ma asteptam era o descriere a calitatilor sotiei acelui domn, pentru ca pe mine nu ma intereseaza nici macar domnul, cu atat mai putin sotia lui. am povestit si eu ce mi-a trecut prin cap intr-o seara, pe blogul meu unde EU sunt buricul pamantului, unde am pretentia ca cele 200 si ceva de textulete sunt numai si numai despre mine, narcisista de ruki. sa apari aici si sa-mi explici situatia ta familiala mi se pare de domeniul dan diaconescu.

iertare ca nu ma pot implica mai mult si va rog, daca va deranjeaza lactobarul, nu-l mai cititi.

Wednesday, March 11, 2009

binevoitoarele lui littell

"sosi si Gunther, lua o ceasca de cafea si se aseza intr-un colt, fara a vorbi cu cineva. ma uitam din cand in cand la el, pe furis, in timp ce ceilalti discutau. era in mod evident un om foarte mandru, plin de sine in felul sau impenetrabil si inchis, pe care il prezenta in fata colegilor sai mai vorbareti, ca pe un repros mut. se zicea ca e fiul lui Hans F.K. Gunther, decanul de antropologie rasiala germana a carui opera avea pe atunci o influenta imensa. daca era adevarat, atunci profesorul putea fi mandru de odrasla sa, fiind o trecere de la teorie la practica".

Tuesday, March 10, 2009

dornic de un venit suplimentar? intreabama cum!

"Dornic de un castig suplimentar pe internet?

Te-ai saturat de siturile care tot spun si nu fac nimik? acum este sansa sa te inscrii intr`un program

Mai scurt pentru fiecare membru adus dupa tine pana pe 20 martie primesti 5 lei ! Intra si convingete!"

Monday, March 9, 2009

mi vida sin mi & blossom dearie

nu dau doi bani

de tapinarii stiu de prin clasa a 10-a, adica de multa, multa vreme. mi-a facut un cd varul meu subversiv si de-atunci ma fac sa rad si sa plang mai ceva ca cele doua femei din viata fiecaruia.

in fiecare an imi iau portia de misoginism. e prea misto sa faci sf valentin cu versuri despre femei cazute peste barbati cazuti. acum, intr-o atmosfera sarbatoreasca, t&c m-au boscorodit pe mine, femeia, de ziua mea, 8 martie. am ras cu lacrimi(grecul meu s-a aplecat spre adela si a intrebat-o discret: "de ce rade numai ea?"), dar m-am si posomorat peste masura. in fata mea se desira o papiota trista-trista: tineretea unui barbat s-a topit intre fesele plinute ale unei oarecare in fusta scurta. ca sa intelegeti, acum 5-6 ani, tanase avea plete si nu dadea 2 bani pe doua tate bronzate. acum se insoara, face glume de tractorist cu si despre nicoleta luciu, e tuns scurt si are burtica.

e trist si previzibil sa ajungi asa, dupa ce canti din toti pieptii "cuvantcucuvant" si "iesi fa afara". ti-o spune domnisoara pr in persoana. ce le fac femeile barbatilor, n-am sa inteleg niciodata. si de ce sa iei unul stricat si sa te apuci sa-l ungi tu sa nu mai scartaie, cand dupa colt gasesti legiuni de barbati exact-asa-cum-vrei-tu? toti misoginii pe care-i stiu au sfarsit prost, cu o proasta. pun pariu ca, in timp ce ghicesti forma bigudiurilor prin baticul fuchsia si te impiedici de colectia de pantofi cu toc toamna-primavara, tatele alea bronzate incep sa valoreze cate ceva.

*acest post este scris astazi, a doua zi de dupa ziua femeii, din solidaritate cu echipa adversa (multam fain pentru flori, bai domnilor!). sa bem 44 si sa ne gandim la noi si la viata.

Thursday, March 5, 2009

"ce dar v-ar placea sa primiti azi?"

enciclopedia zmeilor, editia ilustrata, cu o specie noua pentru stiinta, descrisa si desenata de cineva caruia ii sunt draga, neaparat pe o foaie dictando strecurata printre paginile cartii.

Tuesday, March 3, 2009

n-o sa stiu niciodata

oare cum dorm eu? imi misc nasul, oare se intelege de sub pleoape ce visez?
sforai ca un motor de impins elice, salivez? imi infig barbia in umeri de oameni nevinovati, gadil cu degetele de la picioare?
cati oameni m-au privit pe furis si cat timp au stat acolo, cu ochii atintiti? conteaza asta? spune ceva despre mine, despre ei?
as vrea sa-mi inchipui ca cineva si-a dat scaunul din ce in ce mai aproape, apoi s-a ridicat pe varfurile lui si varfurile scaunului, doar ca sa-mi observe urechile pe indelete. vedeti voi, eu le ascund mereu, chiar si cand imi disciplinez parul dupa ele.

imi place un blog

imi place un blog atat de mult, incat am completat cateva campuri si l-am votat. l-am votat intr-o competitie in care nu cred deloc, aducatoare de belele multe pe cap de ruchi.

i-am votat pe badici, deci am fost si eficienta - "trei dintr-o lovitura!", mi-am zis. i-am votat si pe persoana fizica, si pe afacere familiala, daca tot mi-am facut cont.

Monday, March 2, 2009

as vrea sa scriu despre tati

pentru ca despre mame scrie toata lumea cat e ziulica de lunga.

tatii trebuie sa fie grizonati si cu mustati de tudor gheorghe, daca au si strungareata, cu atat mai bine. sa fie usor severi pana la 18 ani, dar sa-si rada in barba de toate prostiile pe care le faci si tu crezi ca habar n-au de ele. sa stie bine matematica si o limba moarta, sa inventeze jucarii cu viteza cu care spargi tu vaze prin casa. sa gateasca duminica cea mai delicioasa masa cu putinta si sa isi prinda printre mustati nitel sos, gustand pestele urias din cuptor. sa-ti povesteasca seara cum e cu razboiul si toate celelalte ce fac un baiat sa se simta barbat. sa faca "hh-rr-hh-mm" si sa tuseasca cu subinteles de pe fotoliu noaptea la 3, cand te intorci tiptil, stiu ei de unde. sa se uite cu tine la "toate panzele sus" si sa-ti mestereasca o carma cu ocazia asta. sa te duca mereu la teatru, sa te invete sa canti la pian si sa-ti puna in mana prima carte scrisa de un rus. sa-ti picteze camera cu elefanti care calatoresc intr-un balon urias si scot trompa printre nori.

pana nu gasesc unul dintr-acestia, nu ma apuc de facut copii. sigur, cand il gasesc, o sa-l oblig sa renunte la mustata.

Thursday, February 26, 2009

nici anddressa nu mai e deplasata zilele astea


a inceput martisoriada, dovada ca sloganul "cumpara-mi un martisor" nu piere niciodata.
eu astept ghiocei, ca branduse mi-am luat singura, mersi frumos!
ah, vreau si ingerasul brun de aici, sa moara eminescu de ciuda! pe fetele care mesteresc minunile astea le gasiti la expozitia de la MTR, asa sa ne ajute Dumnezeu.

haide-haide, fiti domni si fortati-ne sa fim doamne in schimb!

Wednesday, February 25, 2009

cateva cuvinte de ocara despre pilaf

orice gospodina care se repsecta in stil commi, neaparat pune pe masa familiei un pilaf terciuit in fiecare luna. avem deci o aproape pasta ultra fada, peste care sunt trantite in mare scarba niste copanoaie. bucataresele rasate pun si patrunjel, dar minunea asta se intampla rar. daca le-ai arata un pliculet de oregano, si-ar scuipa in san: "ptiu-ptiu, drace, noi nu ne vindem bucataria!". ati observat cum pana si sarmalele au cu totul si cu totul alt gust in alta casa? pliaful nu, aceeasi poveste plictisitoare in toate farfuriile din lume.

cand am mancat pentru prima oara orez bob cu bob, crocant si efervescent, cu un sos potrivit, mi-am dat seama cum sta treaba. adica in timp ce mama gateste pilaf, in celalalt capat al lumii, o chinezoaica mica mesterese la o mamaliga odioasa.

ruki a importat know-how-ul si gateste orez ca un chinez, ca un arab, cateodata ca un maestru clatitar(cu bucatele de carne si bambus flambate). pentru ca unele lucruri chiar merita sa nu fie fierte pana la capat, intelegeti?

Friday, February 20, 2009

uite cum citesc eu

spectaculoasa mea viitoare cariera ma tine destul de departe de mine, asa ca citesc partout, in metrou, in maxi-taxi pana cand se inchide beculetul, in timp ce bat albusurile spuma, pe furis in fostul birou al lui bradut, in timp ce, intre timp.
cateodata, rar ce-i drept, nu sunt nici la birou, nu incerc nici sa sa-i imbunez pe neglijatii din viata mea.

atunci se umple cada usurel cu apa fierbinte, se pune un prosop in scobitura in care urmeaza sa-mi odihnesc capul, se presara farame de menta, ori se picura picaturi de lavanda sau mar (pentru cei carora nu le e teama de o balaceala porceasca, recomand praful de scortisoara; mangaie pielea intr-un mod incredibil si o umple de cararui- cred ca o sa cer candva sa mi se ghiceasca in urme de scortisoara).
poate ca se potriveste si-o muzica, sigur se anina un pahar cu vin si se ia CARTEA.
o ora de citit sub apa fierbinte si parfumata. cand si cand se scoate cate un genunchi din apa, asa, de dragul diversitatii.

Sunday, February 15, 2009

mia stie ea ce stie

La fereastra unde doarme o pisica

E-o placere doua fete sa privesti

Caci fetitele sunt nostime de pica

Si e greu sa stii pe care s-o iubesti

Amandoua si cea mare si cea mica

Sunt cele mai dulci papusi din Bucuresti

La fereastra unde doarme o pisica

E-o placere doua fete sa privesti



Eu ca sa traiesc trebui sa iubesc

Si sa sufar pentru fete

Toate-mi sunt pe plac si n-am ce sa fac

Fie blonde sau brunete

Dar acuma e ceva ingriozitor

Doua fete eu iubesc cu-acelasi dor


Refren...

La fereastra unde doarme o pisica

E-o placere doua fete sa privesti...

Friday, February 13, 2009

promiteti ca n-o sa uitam niciodata?

as minti sa spun ca-mi amintesc ceva din marea foamete de dinainte. aveam 4 ani cand s-a dat drumul la consignatii, n-am apucat sa stau la cozi, nici sa port fustita plisata uber sexi. momentele cand n-aveam mancare in casa pe care mi le amintesc eu se petreceau in timp ca copiii de varsta mea descopereau piramida cu pai si suc oribil, ceea ce ar fi trebuit sa ma frustreze. pe vremea lui ceasca macar eram toti in aceeasi oala, ca sa ma exprim bucatareste pana la capat. nu-mi amintesc sa ma fi plans vreodata sau sa trag cu ochiul in ghiozdanelul colegului de banca, tunand si fulgerand cu gandul la destinul familiei popa. eu aveam intotdeauna ceea ce ei nici nu isi puteau imagina- menajeria mea de frati si alti adulti minunati, care faceau ciulamaua cu faina imprumutata cel putin suportabila.

tot ce-mi amintesc e ca la noi in casa se punea ceva pe masa de cum intra un musafir (si tot timpul intra un musafir), iar cele bune se imparteau fara suspine intre frati- chiar si din ciocolata cumparata la scoala se strecurau bucatele si in palmele celorlalti, intotdeauna. fratele meu e acum mare ziarist in urbea natala (ah, "sfantu' asteapta" o carte pe care va rog eu sa n-o ratati), insa a inceput vanzand ziare. era o meserie profitabila ( desi bietul de el se caina crezand ca mamei ii e rusine cu el - din cate mi-am dat eu seama, mamei nu i-a fost niciodata rusine cu noi), pe care eu o adoram pentru ca insemna o inimioara finetti (cioco alba si neagra, daca vreti sa stiti, plus o paletuta colorata frumos)in fiecare zi.

am fost un copil foarte norocos in multe privinte, pentru ca minusul trebuie ca e intotdeauna sufocat de o gasca de plusuri. mi-am dat seama din nou de asta cand am gasit intr-un almanah de prin 80 un bd desenat de un copil. se numea "tunelul care transforma orice" sau ceva de genul asta. desenele erau asa: un trenulet din cuburi care, de partea cealata a tunelului, se transforma in pui fript/ ciocolata/ fructe. micutul dizident, cum o fi trecut el de cenzura? in chapeau ni se spunea ca mini-desenator il prefera pe gopo lui walt. la cate halci de mistreti si bucatoaie de cascaval gasesti in desenele disney, nu stiu ce sa zic...

Thursday, February 12, 2009

cum plange un copil

azinoapte am pierdut-o pe mucca.
noul muncitor care repara peretii nu e nici legionar, nici hormonal, ci pur si simplu dobitoc. m-a rugat sa nu inchid pisica in dormitor, ca va avea grija de ea. evident, cretinul a iesit cu pisica printre picioare. n-a lasat nici macar un bilet: "mai fata, tocmai ti-am pierdut pisica prin cartier, n-o mai cauta in casa." a plecat.

mi-am dat seama in 30 de secunde ca ceva nu-i in regula- mucca venea intotdeauna sa se lipesca de picioarele mele, sarea pe scari pana sus de cum auzea cheia in usa.

a urmat o ora de bazait, informat co-stapan c-am pierdut pisica, sunat prieteni care sa ma ajute s-o gasesc, injurat muncitor nenorocit, ii iau gatul, ii sparg capul.

10 noaptea, ruchi plangand cu sughituri, in timp ce de partea cealalta a telefonului, voci din ce in ce mai calde si resemnate incercau s-o linisteasca. verificat pe sub masini, strigat toate cele 5-6 prenume pisicesti, inchis telefonul. paznicul restaurantului vecin intreaba:
"ce-ati pierdut, domnisoara?"
"o pisica mare si neagra."
"pai si de ce plangeti asa?"
"pentru ca o iubeeeeeeeesc" + hohot de plans
"uitati o pisica neagra acolo, pe gard!"
"aveti dreptate!"

mucca mea statea cocotata ca o pupaza pe gardul vecinilor. o durea sub coada de stapana-sa care se dadea de ceasul mortii, noaptea la 10, pe o strada respectabila din bucuresti. am momit-o cu un pachetel de mancare (mersi brad pentru idee). a trebuit s-o caut la colti(are unul putin ciobit) pentru ca, desi dupa greutate parea sa fie a mea, cele cateva ore petrecute "in salbaticie" o facusera de nerecunoscut.

dupa ce-am pupat-o ca pe moastele sfinte, au inceput reprosurile: "nerecunoscatoareo, te-am suportat in calduri, te-am rasfatat, iar tu o stergi dupa motani?". adevarul e ca n-am mai fost de foarte multa vreme atat de fericita. si mi-am adus aminte cum e sa plangi ca un copil. e o diferenta mare de tot, plansul de nervi e unul plin de tensiune si de fapt neimportant. insa deznadejdea pe care o simti atunci cand iti dai seama ca ai pierdut o pisica pe care o iubesti te trimite pe plaja de la mamaia, cand aveai 5 ani si fratii tai dementi s-au pitit de tine, sa vada cum reactionezi. tu, cu ochi din ca in ce mai mari, cercetezi patura cu patura, crezi ca esti tu nebuna si aeriana, pana la urma renunti si-ti trantesti fundul pe nisip, dand drumul unui hohot induiosator. astia ies din ascunzatoare razand ca dobitocii, tu le faci morala- ca orice copil de 5 ani nesuferit de matur- stergi lacrimile, esti cea mai fericita copila de pe plaja si primesti cantitati uriase de piersici ca sa-i ierti.

azinoapte i-am intors spatele muccai si a dormit in scobitura din spatele genunchilor mei. sa se-nvete minte!

Sunday, February 8, 2009

hell, yes !

ce bine e sa peter pan!

uichendul asta, singura. fara iubit, fara musafiri, fara telefon de firma! doar cu mucca, insa ea nu se pune. pot sa beau vin rosu in timp ce ma joc cu picioarele pe pereti (eu am o multime de miscari de cand eram mica, pe care refuz sa le scot din uz, cum ar fi frecatul somnoros la ochi cu tot pumnul, miscare circulara, va rog!), sau sa cant d-ale lui gica petrescu in dus, intre hot chip si the silk demise, traiasca last fm!

ascult muzica tare-tare-tare! recuperez intr-o zi cei 6 ani departe de dan, cel mai bun prieten al lui ruchi, inca de pe vremea cand nimeni nu-i spunea ruchi. am schimbat impresii despre asezatul la casa ta si crescutul copiilor. sfaturi danicioase: "ramai cu omul care iti impartaseste stilul de viata si preocuparile, cu care poti vorbi despre orice; cu copiii trebuie sa fii dur, sa-i cresti in stil spartan! te rog eu sa faci un efort, promiti?". e tare amuzant dan al meu, degeaba imparte cei mai smecheri pumni care s-au vazut vreodata, ca in interior e dulce si moale ca un jeleu. eu tocmai pentru asta il iubesc. apoi a vrut sa stie cum mai arat si i-am trimis cateva poze.
"nu, vreau unele recente"
"pai ultima e din decembrie!"
" :) esti si mai copil decat te-am lasat; si mai frumoasa".
am rosit putin si m-am bucurat: "ti-am spus ca n-am mai crescut deloc, dimpotriva".

pe strazi ploua, asa, in general, insa pe a mea nu! drumul pana la carturesti e pavat cu bune intentii. ceaiul cu sofran si mango e un substitut multumitor pentru sunday morning, acest marquez al ceaiurilor.

mi-am pieptanat bretonul cu carare si am si suvite impletite(in 2), suficient cat sa-i bag pe sefi in sperieti maine, cand am de prezentat o tona de proiecte. cum sa lasi clienti atat de importanti pe mainile unei pustoaice? dumnezeule, ala e un clestisor verde cu o foca in parul ei? :))

Friday, February 6, 2009

liber cuvantinventatoare

telefoanele mobile tinute la capul patului produc si alte lucruri in afara de cancer.

drept exemplu, acum doua dimineti, sa fi tot fost sapte - sapte jumate, cand face mucca mea "buf!" de pe pervaz, drept in pat. intretrezita si complet naucita, apuc sa graiesc ceva. cateva secunde dupa, (in mega reluare, cum ar veni) imi dau seama ca nu face sens, maica, ce zic eu acolo. cum ma stiu, o sa pun grumazul la loc pe perna si n-o sa-mi aduc aminte cuvantul proaspat inventat, asa ca pun mana pe telefon si, cu ultimele puteri, scriu.

ce dracu poate sa insemne "acuadenta"? si daca e sa insemne ceva, oare cum sa se scrie? cu "c", cu "q"? ah, treaba grea asta cu inventatul cuvintelor! responsabilitate mare...

Tuesday, February 3, 2009

asa batranel vreau sa fiu si eu!

aseara asteptam cuminte sa se puna verde si sa traversez. pe partea cealata e intotdeauna mai bine- masinile se opresc din timp, cu vreo 10 secunde inainte ca banda opusa sa reactioneze. atunci, pietonii curajosi scurteaza din drum si se posteaza in mijlocul strazii, ca un sir de crocodili aliniati milimetric.

de data asta s-a intamplat altfel: din sirul de crocodili si-a facut loc un batranel iute tare si scund foc. din doi pasi uriasi a fost langa noi, cuminteii de pe partea cealalta. frumos a fost ca, in timp ce topaia neregulamentar pe trecerea de pietoni, s-a intors spre un sofer perplex si a facut acel gest de care ne temeam cu totii: a scos limba cu obraznicie, in timp ce isi flutura manuta lui de om scund, cu degetul mare lipit de nas.

s-a facut verde si am traversat cot la cot cu doi domni, apoi ne-am imprastiat care incotro, insa zambetul nu ni se stersese inca de pe fata. asa de tare mi-a placut de mascarici, ca am jurat sa-mi iau si eu nasul de clovn la purtare, macar lunea. pazea!

Bucharest Motel

Sunday, February 1, 2009

in ordinea aparitiei pe peretele din dormitor...

the curious case of b.b.

un singur cuvant, si asta prea lung ca sa merite sa fie scrijelit: jenant!

igor

toata lumea are un os malefic. cred ca e bine sa-l stii acolo, sa nu te crezi puritatea absoluta, o piftie de bunatate. mai cred si ca osul asta trebuie activat din cand in cand; sa -cum ii spune?- scoatem diavolul la plimbare din cand in cand, altfel se acumuleaza micile gunoaie si se-nfunda teava, neicusorule.

milk

sean penn e minunat si vreau sa cred ca exista povesti asa frumoase, ca oamenii se pot iubi si atinge intr-atat, ca prietenii cred in prieteni si ca anita arde in iadul puritanilor diabolici! jur ca diego "aiiiii mamacita" luna a jucat rolul unei femei, cu mentiunea ca femeile indeobste doar ameninta cu sinuciderea, le lipseste perechea de coaie ca sa isi lege pe bune streangul de gat. mi-am adus aminte ca mi-e dor sa lupt pentru lucruri importante, sa urlu si sa fac urat pentru ceva in care cred. ah, the feeling of liberation!

elegy

imi place la nebunie philip roth, cred ca sunt obsedata de scrierile lui. orice domnisoara in crestere ar trebui sa fie prietena literaturii lui philip roth. la 23 de ani e greu sa ghicesti un barbat. e greu sa tragi o concluzie stiintifica fiindca numarul de subiecti e inca prea mic. cartile lui roth sunt ca o plimbare la pas usor prin coridoarele mintii unui barbat. sicer si cu o precizie chirurgicala, decaloteaza in locul tau. ecranizarea aproximativa a prozei scurte "animal pe moarte", despre asta scriu acum. sa vedem...cred ca puteam sa ma lipsesc de povestea barbatului care refuza sa admita ca imbatraneste; de sanii lui penelope insa nimeni nu se poate lipsi!
revenind la batran, nu-i decat cliseul pe care l-am trait si eu pana la epuizare: "ah, eu n-am sa imbatranesc niciodata! ah, vreau sex mult si cu tinerele! ah, m-am indragostit de-o tinerica! ah, daca nu-s "suficient de" pentru ea? ah, o sa ma paraseasca! ah, s-o parasesc eu intai! ah, ma iubea saraca!". acum si cu ceea ce nu mi s-a intamplat mie, slava domnului: "ah, e pe moarte!". pentru ca pledoariile mele pentru dat dracului societatea cu regulile ei marunte, pentru varsta fara de varsta, pentru iubire fara termen de garantie si fara niciun termen, de fapt, pentru trait tot ce e acolo si nefuga au dat gres pana acum, filmul asta vazut pe 2 m de perete a fost dureros. m-a facut sa-mi promit una-alta, toate lucruri patetice despre care n-are rost sa pomenim aici. stiti care e razbunarea tuturor penelopiilor out there? va cad dintii, ba! faceti burtica si chelia aia, oricat de tare incercati s-o mascati, nu dispare nicicum! aveti o problema cu femeile frumoase care se indragostesc de voi? nu-i nimic, foarte curand o sa aveti o problema si cu urinatul! sa va fie de bine! :)

a love song for bobby long

ma bucur tare ca l-am vazut singura. altfel m-ar fi tradat gesturile si prietenii si-ar fi dat seama care-i povestea mea. da, si eu inventam amintiri, dar le foloseam ca sa sterg cu rapiditate altele. poate ca exista o varianta spectaculoasa a unei aminitiri false si in cazul meu, una cu cocktailuri shirley temple. dupa generatia x si a love song, iti cam vine s-o iei in serios pe sora'ta care viseaza sa te marite cu un american. imi doresc succesul unei vieti de ratat de prima clasa. sa ma ingrop in munti de carti, intr-o casa mucegaita sau o rulota si sa ma inconjor de ciudati libidionsi care canta la chitara, sunt obsedati de radioactivitate sau isi afunda buricul intr-o piscinuta pentru copii. o sa am curajul asta vreodata?

acum rocknrolla. o fi ceva de povestit si de-aici?

am gasit! o criza de homofobie care ar amuza pana si cel mai suparacios ghei din sat. baietei frumusei si un rocknrolla genial, dement dement dement. mi-am revizuit comportamentul fata de contabile si aseise in general. hai ca puteti fi si misto, in filme! :))

Thursday, January 29, 2009

ruchi, de ce-ti miros mainile a cascaval?

pentru ca am risarciuit, cumparat, clasificat, transat blocuri mari de chestie galbicioasa, cand mai dulce, cand mai intepatoare, cand mai afumata.

pentru ca am transformat butucanoasele caramizi in cubulete, bete si contrabete, am aciuat cate o maslina-gogosarata, o rosie mica-pitica, sau struguri parfumati si am hranit populatia agentiei, reinventand conceptul de cina frugala. cate servicii, atatea delicii!

pentru ca am decupat sarguincioasa etichetele si le-am impuns intr-un carton mare si negricios, adica le-am scos la careu. urmeaza sa le judecam pe fiecare in parte, apoi ca ansamblu, avand in minte faptul ca stam pobabil in fata celui mai mirositor board cu putinta.

de-asta orice om cu scaun la cap are in gospodarie un sapun cu scortisoara sau o pisica neagra care linge degete ca hobby major.

Sunday, January 25, 2009

it takes at least 2 to tango

credeam ca e mai bine sa nu scriu despre asta, insa tacerea mea pare sa ingrijoreze mai tare. asa ca am sa scriu ce simt, ca sa se inteleaga ce nu simt, ca sa doarma lumea linistita.

mi-e bine. nu foarte bine, nu binisor, nu rau. am inchis inca o carte, de data asta cu o poveste in care mi-as fi dorit mult de tot sa intru.

cum ma simt? sunt foarte, foarte linistita. ca un om care a renuntat numai dupa ce s-a asigurat ca nu-i chip sa se intample altfel. ca un om care nu forteaza nimic, poate numai usa de la intrare sa se deschida si sa se inchida in fiecare zi.

de multe ori, raspunsul framantarilor noastre sta intr-o intrebare. daca te pricepi sa pui intrebarea potrivita cand subiectul e cu garda jos, ai castigat timp si o bucata mare din inima ta.

pe planeta noastra, ca si pe alpha centarui, lucrurile sunt atat de simple! mi-ar placea sa recunosc oamenii care cred la fel, atunci cand ii intalnesc pe strada: sa prezinte la butoniera/poseta un led verde, daca nu umbla cu fofarlica, rosu daca sunt contra curentului simplistico-emotional. atfel, cum sa-mi dau eu seama?

am un prieten care devine in curand sot si tata, toate dintr-un foc. imi spunea, in timp ce nu-mi amestecam ciocolata, ca ochii tristi de sub breton se datoreaza faptului ca am gandit prea tare lucurile si am pus INTREBAREA. cica povestile se traiesc. cica inceputul cumplit sau barajele umane dintre doi ar trebui sa se risipeasca doar asa, trezindu-te dimineata cu pulpa pe cine trebuie. asta daca e sa fie ce-ar trebui sa fie, insa noi ne-am lamurit deja ca nu e. oricum, amicul meu o sa fie un sot si-un tata de exceptie, neindoios! pentru cuvintele lui si rabdarea de a le asculta pe ale mele, si-a castigat dreptul de a-mi face fotografii - e ca un get out of jail card, pe care il poate scoate oricand pofteste.

ar fi multe de scris, dar mi-e somn si cred ca e suficient pentru ca un om, oricat de politicos si degraba indragitor de ruchi, sa se linisteasca cu linistitul meu. sunt bine, ma fac eu mare!

Monday, January 19, 2009

nonsens and sensibility

m-am uitat la the constant gardener. e suficient sa spun ca nu mi-a facut pofta de mancare. mi-am amintit cat de greu imi era sa citesc pentru "genocide". sigur, erau relatari istorico-seci ale macelurilor grandioase, totusi am urat puternic materia asta si pana si fata profesorului imi parea neplacuta.

pe mine m-a lovit scena cu pustoaica. asa sunt copilele, fug. fac exact ce trebuie, ca sa fie bine. ca sa-ti fie bine. asa ca sa nu mai fiu vreodata acuzata ca fug, o sa vin cu argumentul din film, din filmul asta, care n-ar trebui folosit niciodata intr-un context atat de marunt ca fuga mea.

ca sa pastram un ton cat de cat degajat, eu si cu mine, avem de spus numai atat: e atat de dragut ralph fiennes, incat gandul din primele scene a fost "bietul de el, uite cum il strange gulerul camasii! gatul ii e plin de cute de protest!". trebuie precizat ca inca nu incepusera omorurile si conspiratiile farmaceutice, deci nu va grabiti sa ma linsati. sunt o tipa sensibila, zau asa!

cine mi-a pus pofta-n cui?

nutresc sentimente deloc simpatice pentru toti cei care, de vreo trei ore incoace, si-au asternut rauri-rauri de ospete. unii sigur au servit peste sau afumaturi delicioase, chiar si branza din cele bune, cum am si eu prin frigider.

mancati,mancati, nu va deranjati! nu, nu-i nevoie sa va faceti griji pentru mine. imi vine si mie randul acusica, adica am sa mestec din nou cu placere draceasca bunati indo-europene. deocamdata sunt cufundata in greturile mele interminabile si va urasc pe toti pentru ce v-a soptit cerul gurii in seara asta: muschiulet de porc sau pate vegetal, mi-e totuna.

ma duc sa-mi fac un ceai. :(

Sunday, January 18, 2009

inchis




iarta-ma, am plecat inaintea ta.

anotimpuri

domnul ibrahim preseaza in coran florile mele preferate.

in filmele cu sufi taraie greieri.

esarfa mea ciocolatie, cu ochiurile insailate neglijent, ascundea o frunza mica de asta-toamna.

ca sa ajung la supermagazin, a trebuit sa trec prin padurea de clestar -inghetata si vaporoasa, insa insiropata cu zahar topit.

Thursday, January 15, 2009

strada berzei o fi vreun semn?

se intampla ca azi sa se circule dificil.
in taxi koop, soferul si cu mine. prind din zbor catecevacarecum trec ma indunda.

cele mai frumoase placute cu numar de casa din lume, brodate cu trandafiri si perfect gemene. mi-am intins gatul pentru ca erau pe peretele din curtea oamenilor, iar noi inaintam cu ceva secunda pe centimetru.

apoi ne oprim putin langa un copac boa constrictor verde-ciudat, cu pete mai inchise si scoarta lucioasa, pe care pun pariu ca o schimba anotimpal. picura mereu-mereu, ca o streasina sau ca gabriel cotabita.

am tinut minte cum se ajunge acolo si ma voi intoarce. cine stie, poate pe strada aia ma asteapta marele noroc, imbracat in rochie rosie-lucioasa, cu umerii goi si soldurile doldora de bucurie.

si da, barza vine mai curand decat ne asteptam.

Tuesday, January 13, 2009

fetita cu chibrituri microscopice

ce e cand primesti chibrituri?

dar cand sunt chibrituri microscopice?

viata mea miroase a catran.

Tuesday, January 6, 2009

sac-sac, motanilor!


dragii mei mustaciosi,

stiti ca va iubesc (eugene, mai ales pe tine), ca am suferit cot la cot cu voi, aparand impotriva vointei mele integritatea respectivei pisici, blocandu-va energic si vigilent accesul la fericire.
v-am alungat, injurat, certat, blestemat. nu-s nici directoare de pension, nici maica stareta, ci doar un om fara putere de decizie.
cu parere de rau (la dracu! de ce sa mint? ba cu parere de bine, cu mare entuziasm, chiar!)anunt incheierea sezonului de imperechere la motanca negricioasa.
dupa doua saptamani de miorlaieli ireale, producatoare de mila si nervi, gudurat si nedormit, nemancat, nespalat, suntem din nou normale, amandoua.
sorry you missed this foxy chick, guys!



ruchi, paznic cu o norma jumate

Monday, January 5, 2009

plangere

nedepusa, ci indusa.
dupa o cariera de 23 de ani de plans in cele mai diverse momente, iata ca am ajuns in stadiul in care lacrimez la un documentar. nu film cu meg ryan, ci documentar: kusturica vs. maradona.

atata viata si nebunie, mistouri si balosire cleioasa, lanturi de aur si revolucion, plus mingea care e mereu curata!

am cam plans.

what is to become of me?

acum sunt o fata singura si cu breton. cum o sa fiu oare luna viitoare sau maine?

partea buna a unei existente tulburate este faptul ca te poti incuraja singur: "haide ruchi, ti-a fost muuult mai rau atunci si atunci. asta e o bagatela!". ma intreb ce fac oamenii nedeprinsi cu raul cand li se infunda.

a fost un an in care am iubit si m-am imprietenit ca niciodata. m-am atasat de oameni peste masura, am fost atenta, am facut una-alta, ca un adevarat domn. s-ar zice ca acum ar putea sa-mi para rau, dar, intr-un mod ciudat, ma simt bine stiindu-le acolo, facute. si nici nu pot sa-i iubesc mai putin. numai ca a trebuit sa adaug niste note de subsol.

am fost atat de putin certareata incat m-am uimit. am tinut in mine o tona de cuvinte urate si nedrepte, m-am facut ca nu le aud, ca nu le pricep sensul. usor-usor am inceput sa cred ca-s adevarate. acum, luand putina distanta, m-am linistit. sa iubesti pe cineva nu poate fi un lucru rau. sa te disciplinezi si sa topesti in suc gastric toti fluturii din stomac, asta e un lucru rau. nu poti minti un prieten. daca o faci, nu ii esti prieten; sa uitam de balmajelile cu protejatul- scuze de doi bani. daca ai sentimente fata de jumatatea unui prieten, spune ceva. nu trai cateva luni sub acelasi acoperis cu ei, simtind ceea ce simti; mai ales, nu reprosa dupa luni de zile: "eu trebuia sa fiu in locul tau!". e dureros pana la dumnezeu. nu renunta niciodata la nimic pentru nimeni; in cel mai scurt timp, se va dovedi ca nu a meritat. la fel cum iubire cu de-a sila nu se poate, nici prietenie cu forta nu exista. si nu uita de protectia solara, ruchi draga.

anul acesta mi-am promis

sa nu mai iubesc baloane de sapun.
sa nu mai las pe nimeni sa spuna lucruri ingrozitoare despre mine.
sa fiu din ce in ce mai calma si echilibrata.
sa nu spun niciodata despre mine ca sunt un om bun, sa fac tot ce-mi sta in putinta sa devin unul.
sa scap de breton.
sa umplu casa de oameni faini care ma accepta asa cum sunt si carora le face bine prezenta mea.
sa-mi dau voie sa iubesc.
sa nu mai judec oamenii, nici macar pe cei care nu scriu corect sau isi umplu viata facand mici mizerii celor din jur.
sa-mi aduc aminte din ce in ce mai mult de mine, de ce-mi trebuie ca sa fiu fericita.
sa fiu saraca si sa nu-mi pese, sau mai bine-zis, sa nu mai permit nimanui sa ma faca sa ma simt prost cu asta.
sa fac o multime de maruntisuri celor dragi. surprize turbo, desene proaste, feluri de mancare, sa le cumpar flori, dar si medicamente.
sa sarut cat mai multi oameni, sa-i bat cu pumnul pe umar, sa-i ascult, sa le zambesc.

Saturday, January 3, 2009

cu mainile goale

niciodata nu regret pierderea manusilor.
ma intreb zambind ce impletitura jucausa sau culori nepotrivite imi vor acoperi de-acum degetele. vor avea model? cusatura dubla? cu varf sau fara varf? cu ciucuri? cu doua compartimente inegale? oare pot sa mi le inventez singura?
da, e clar!dupa manusi mie n-o sa-mi para rau niciodata.

Friday, January 2, 2009

eu atat te-ntreb:

what's your function in life?

Thursday, January 1, 2009

cum se termina lucrurile

unele lucruri se termina foarte urat, cu nod in gat si tremur de maini. si senzatia de ireal, de "nu sunt ba eu aici, e alta ruki. asa ceva nu se intampla!"

altele se termina minunat. ultima zi din an a fost probabil si cea mai fericita. prieteni vechi, prieteni de cateva ore, un oras pustiu si noi care nu ne sinchiseam de pregatirile gospodinelor sau ale barurilor.

lista cu lucruri de care nu indraznesc sa ma apuc s-a miscorat cu un centimetru. incepand de ieri, eu- chiar asa, eu!- PATNEZ. senzatia de alunecus sub picioare si echilibristica pe un fir concav, in timp ce caciula imi aluneca pe ochi, a fost aproape la fel de amuzanta ca pregatirile- munca de lamurire, insistentele, tentativele mele marsave de a ma fofila, luatul pe sus, gurile de vodka " de incurajare". oameni incredibili care ma tineau de mana si imi pazeau spatele, sau imi culegeau caciula siberiana din ochi. rasete si zambete si bucurie; bucuria mea - alunecam intr-o pereche de patine si-mi curgea nasul; bucuria lor - facusera o fapta buna si un copil fericit. nici acum nu-mi dau seama ce zana ni l=a trimis pe baiatul cu palarie, aka "instructorul abil", insa a lasat o dara de omuleti zambitori, eventual tinandu-se de mana.

urmeaza inotul, mersul pe bicicleta, lectiile de tango, datul cu placa si invatatul limbii ruse, pe indelete si fara profesor. peste toate, oameni carora le place de mine si care ma vor prin preajma.

yop