Thursday, January 29, 2009

ruchi, de ce-ti miros mainile a cascaval?

pentru ca am risarciuit, cumparat, clasificat, transat blocuri mari de chestie galbicioasa, cand mai dulce, cand mai intepatoare, cand mai afumata.

pentru ca am transformat butucanoasele caramizi in cubulete, bete si contrabete, am aciuat cate o maslina-gogosarata, o rosie mica-pitica, sau struguri parfumati si am hranit populatia agentiei, reinventand conceptul de cina frugala. cate servicii, atatea delicii!

pentru ca am decupat sarguincioasa etichetele si le-am impuns intr-un carton mare si negricios, adica le-am scos la careu. urmeaza sa le judecam pe fiecare in parte, apoi ca ansamblu, avand in minte faptul ca stam pobabil in fata celui mai mirositor board cu putinta.

de-asta orice om cu scaun la cap are in gospodarie un sapun cu scortisoara sau o pisica neagra care linge degete ca hobby major.

Sunday, January 25, 2009

it takes at least 2 to tango

credeam ca e mai bine sa nu scriu despre asta, insa tacerea mea pare sa ingrijoreze mai tare. asa ca am sa scriu ce simt, ca sa se inteleaga ce nu simt, ca sa doarma lumea linistita.

mi-e bine. nu foarte bine, nu binisor, nu rau. am inchis inca o carte, de data asta cu o poveste in care mi-as fi dorit mult de tot sa intru.

cum ma simt? sunt foarte, foarte linistita. ca un om care a renuntat numai dupa ce s-a asigurat ca nu-i chip sa se intample altfel. ca un om care nu forteaza nimic, poate numai usa de la intrare sa se deschida si sa se inchida in fiecare zi.

de multe ori, raspunsul framantarilor noastre sta intr-o intrebare. daca te pricepi sa pui intrebarea potrivita cand subiectul e cu garda jos, ai castigat timp si o bucata mare din inima ta.

pe planeta noastra, ca si pe alpha centarui, lucrurile sunt atat de simple! mi-ar placea sa recunosc oamenii care cred la fel, atunci cand ii intalnesc pe strada: sa prezinte la butoniera/poseta un led verde, daca nu umbla cu fofarlica, rosu daca sunt contra curentului simplistico-emotional. atfel, cum sa-mi dau eu seama?

am un prieten care devine in curand sot si tata, toate dintr-un foc. imi spunea, in timp ce nu-mi amestecam ciocolata, ca ochii tristi de sub breton se datoreaza faptului ca am gandit prea tare lucurile si am pus INTREBAREA. cica povestile se traiesc. cica inceputul cumplit sau barajele umane dintre doi ar trebui sa se risipeasca doar asa, trezindu-te dimineata cu pulpa pe cine trebuie. asta daca e sa fie ce-ar trebui sa fie, insa noi ne-am lamurit deja ca nu e. oricum, amicul meu o sa fie un sot si-un tata de exceptie, neindoios! pentru cuvintele lui si rabdarea de a le asculta pe ale mele, si-a castigat dreptul de a-mi face fotografii - e ca un get out of jail card, pe care il poate scoate oricand pofteste.

ar fi multe de scris, dar mi-e somn si cred ca e suficient pentru ca un om, oricat de politicos si degraba indragitor de ruchi, sa se linisteasca cu linistitul meu. sunt bine, ma fac eu mare!

Monday, January 19, 2009

nonsens and sensibility

m-am uitat la the constant gardener. e suficient sa spun ca nu mi-a facut pofta de mancare. mi-am amintit cat de greu imi era sa citesc pentru "genocide". sigur, erau relatari istorico-seci ale macelurilor grandioase, totusi am urat puternic materia asta si pana si fata profesorului imi parea neplacuta.

pe mine m-a lovit scena cu pustoaica. asa sunt copilele, fug. fac exact ce trebuie, ca sa fie bine. ca sa-ti fie bine. asa ca sa nu mai fiu vreodata acuzata ca fug, o sa vin cu argumentul din film, din filmul asta, care n-ar trebui folosit niciodata intr-un context atat de marunt ca fuga mea.

ca sa pastram un ton cat de cat degajat, eu si cu mine, avem de spus numai atat: e atat de dragut ralph fiennes, incat gandul din primele scene a fost "bietul de el, uite cum il strange gulerul camasii! gatul ii e plin de cute de protest!". trebuie precizat ca inca nu incepusera omorurile si conspiratiile farmaceutice, deci nu va grabiti sa ma linsati. sunt o tipa sensibila, zau asa!

cine mi-a pus pofta-n cui?

nutresc sentimente deloc simpatice pentru toti cei care, de vreo trei ore incoace, si-au asternut rauri-rauri de ospete. unii sigur au servit peste sau afumaturi delicioase, chiar si branza din cele bune, cum am si eu prin frigider.

mancati,mancati, nu va deranjati! nu, nu-i nevoie sa va faceti griji pentru mine. imi vine si mie randul acusica, adica am sa mestec din nou cu placere draceasca bunati indo-europene. deocamdata sunt cufundata in greturile mele interminabile si va urasc pe toti pentru ce v-a soptit cerul gurii in seara asta: muschiulet de porc sau pate vegetal, mi-e totuna.

ma duc sa-mi fac un ceai. :(

Sunday, January 18, 2009

inchis




iarta-ma, am plecat inaintea ta.

anotimpuri

domnul ibrahim preseaza in coran florile mele preferate.

in filmele cu sufi taraie greieri.

esarfa mea ciocolatie, cu ochiurile insailate neglijent, ascundea o frunza mica de asta-toamna.

ca sa ajung la supermagazin, a trebuit sa trec prin padurea de clestar -inghetata si vaporoasa, insa insiropata cu zahar topit.

Thursday, January 15, 2009

strada berzei o fi vreun semn?

se intampla ca azi sa se circule dificil.
in taxi koop, soferul si cu mine. prind din zbor catecevacarecum trec ma indunda.

cele mai frumoase placute cu numar de casa din lume, brodate cu trandafiri si perfect gemene. mi-am intins gatul pentru ca erau pe peretele din curtea oamenilor, iar noi inaintam cu ceva secunda pe centimetru.

apoi ne oprim putin langa un copac boa constrictor verde-ciudat, cu pete mai inchise si scoarta lucioasa, pe care pun pariu ca o schimba anotimpal. picura mereu-mereu, ca o streasina sau ca gabriel cotabita.

am tinut minte cum se ajunge acolo si ma voi intoarce. cine stie, poate pe strada aia ma asteapta marele noroc, imbracat in rochie rosie-lucioasa, cu umerii goi si soldurile doldora de bucurie.

si da, barza vine mai curand decat ne asteptam.

Tuesday, January 13, 2009

fetita cu chibrituri microscopice

ce e cand primesti chibrituri?

dar cand sunt chibrituri microscopice?

viata mea miroase a catran.

Tuesday, January 6, 2009

sac-sac, motanilor!


dragii mei mustaciosi,

stiti ca va iubesc (eugene, mai ales pe tine), ca am suferit cot la cot cu voi, aparand impotriva vointei mele integritatea respectivei pisici, blocandu-va energic si vigilent accesul la fericire.
v-am alungat, injurat, certat, blestemat. nu-s nici directoare de pension, nici maica stareta, ci doar un om fara putere de decizie.
cu parere de rau (la dracu! de ce sa mint? ba cu parere de bine, cu mare entuziasm, chiar!)anunt incheierea sezonului de imperechere la motanca negricioasa.
dupa doua saptamani de miorlaieli ireale, producatoare de mila si nervi, gudurat si nedormit, nemancat, nespalat, suntem din nou normale, amandoua.
sorry you missed this foxy chick, guys!



ruchi, paznic cu o norma jumate

Monday, January 5, 2009

plangere

nedepusa, ci indusa.
dupa o cariera de 23 de ani de plans in cele mai diverse momente, iata ca am ajuns in stadiul in care lacrimez la un documentar. nu film cu meg ryan, ci documentar: kusturica vs. maradona.

atata viata si nebunie, mistouri si balosire cleioasa, lanturi de aur si revolucion, plus mingea care e mereu curata!

am cam plans.

what is to become of me?

acum sunt o fata singura si cu breton. cum o sa fiu oare luna viitoare sau maine?

partea buna a unei existente tulburate este faptul ca te poti incuraja singur: "haide ruchi, ti-a fost muuult mai rau atunci si atunci. asta e o bagatela!". ma intreb ce fac oamenii nedeprinsi cu raul cand li se infunda.

a fost un an in care am iubit si m-am imprietenit ca niciodata. m-am atasat de oameni peste masura, am fost atenta, am facut una-alta, ca un adevarat domn. s-ar zice ca acum ar putea sa-mi para rau, dar, intr-un mod ciudat, ma simt bine stiindu-le acolo, facute. si nici nu pot sa-i iubesc mai putin. numai ca a trebuit sa adaug niste note de subsol.

am fost atat de putin certareata incat m-am uimit. am tinut in mine o tona de cuvinte urate si nedrepte, m-am facut ca nu le aud, ca nu le pricep sensul. usor-usor am inceput sa cred ca-s adevarate. acum, luand putina distanta, m-am linistit. sa iubesti pe cineva nu poate fi un lucru rau. sa te disciplinezi si sa topesti in suc gastric toti fluturii din stomac, asta e un lucru rau. nu poti minti un prieten. daca o faci, nu ii esti prieten; sa uitam de balmajelile cu protejatul- scuze de doi bani. daca ai sentimente fata de jumatatea unui prieten, spune ceva. nu trai cateva luni sub acelasi acoperis cu ei, simtind ceea ce simti; mai ales, nu reprosa dupa luni de zile: "eu trebuia sa fiu in locul tau!". e dureros pana la dumnezeu. nu renunta niciodata la nimic pentru nimeni; in cel mai scurt timp, se va dovedi ca nu a meritat. la fel cum iubire cu de-a sila nu se poate, nici prietenie cu forta nu exista. si nu uita de protectia solara, ruchi draga.

anul acesta mi-am promis

sa nu mai iubesc baloane de sapun.
sa nu mai las pe nimeni sa spuna lucruri ingrozitoare despre mine.
sa fiu din ce in ce mai calma si echilibrata.
sa nu spun niciodata despre mine ca sunt un om bun, sa fac tot ce-mi sta in putinta sa devin unul.
sa scap de breton.
sa umplu casa de oameni faini care ma accepta asa cum sunt si carora le face bine prezenta mea.
sa-mi dau voie sa iubesc.
sa nu mai judec oamenii, nici macar pe cei care nu scriu corect sau isi umplu viata facand mici mizerii celor din jur.
sa-mi aduc aminte din ce in ce mai mult de mine, de ce-mi trebuie ca sa fiu fericita.
sa fiu saraca si sa nu-mi pese, sau mai bine-zis, sa nu mai permit nimanui sa ma faca sa ma simt prost cu asta.
sa fac o multime de maruntisuri celor dragi. surprize turbo, desene proaste, feluri de mancare, sa le cumpar flori, dar si medicamente.
sa sarut cat mai multi oameni, sa-i bat cu pumnul pe umar, sa-i ascult, sa le zambesc.

Saturday, January 3, 2009

cu mainile goale

niciodata nu regret pierderea manusilor.
ma intreb zambind ce impletitura jucausa sau culori nepotrivite imi vor acoperi de-acum degetele. vor avea model? cusatura dubla? cu varf sau fara varf? cu ciucuri? cu doua compartimente inegale? oare pot sa mi le inventez singura?
da, e clar!dupa manusi mie n-o sa-mi para rau niciodata.

Friday, January 2, 2009

eu atat te-ntreb:

what's your function in life?

Thursday, January 1, 2009

cum se termina lucrurile

unele lucruri se termina foarte urat, cu nod in gat si tremur de maini. si senzatia de ireal, de "nu sunt ba eu aici, e alta ruki. asa ceva nu se intampla!"

altele se termina minunat. ultima zi din an a fost probabil si cea mai fericita. prieteni vechi, prieteni de cateva ore, un oras pustiu si noi care nu ne sinchiseam de pregatirile gospodinelor sau ale barurilor.

lista cu lucruri de care nu indraznesc sa ma apuc s-a miscorat cu un centimetru. incepand de ieri, eu- chiar asa, eu!- PATNEZ. senzatia de alunecus sub picioare si echilibristica pe un fir concav, in timp ce caciula imi aluneca pe ochi, a fost aproape la fel de amuzanta ca pregatirile- munca de lamurire, insistentele, tentativele mele marsave de a ma fofila, luatul pe sus, gurile de vodka " de incurajare". oameni incredibili care ma tineau de mana si imi pazeau spatele, sau imi culegeau caciula siberiana din ochi. rasete si zambete si bucurie; bucuria mea - alunecam intr-o pereche de patine si-mi curgea nasul; bucuria lor - facusera o fapta buna si un copil fericit. nici acum nu-mi dau seama ce zana ni l=a trimis pe baiatul cu palarie, aka "instructorul abil", insa a lasat o dara de omuleti zambitori, eventual tinandu-se de mana.

urmeaza inotul, mersul pe bicicleta, lectiile de tango, datul cu placa si invatatul limbii ruse, pe indelete si fara profesor. peste toate, oameni carora le place de mine si care ma vor prin preajma.

yop