nici anddressa nu mai e deplasata zilele astea

a inceput martisoriada, dovada ca sloganul "cumpara-mi un martisor" nu piere niciodata.
eu astept ghiocei, ca branduse mi-am luat singura, mersi frumos!
ah, vreau si ingerasul brun de aici, sa moara eminescu de ciuda! pe fetele care mesteresc minunile astea le gasiti la expozitia de la MTR, asa sa ne ajute Dumnezeu.

haide-haide, fiti domni si fortati-ne sa fim doamne in schimb!

cateva cuvinte de ocara despre pilaf

orice gospodina care se repsecta in stil commi, neaparat pune pe masa familiei un pilaf terciuit in fiecare luna. avem deci o aproape pasta ultra fada, peste care sunt trantite in mare scarba niste copanoaie. bucataresele rasate pun si patrunjel, dar minunea asta se intampla rar. daca le-ai arata un pliculet de oregano, si-ar scuipa in san: "ptiu-ptiu, drace, noi nu ne vindem bucataria!". ati observat cum pana si sarmalele au cu totul si cu totul alt gust in alta casa? pliaful nu, aceeasi poveste plictisitoare in toate farfuriile din lume.

cand am mancat pentru prima oara orez bob cu bob, crocant si efervescent, cu un sos potrivit, mi-am dat seama cum sta treaba. adica in timp ce mama gateste pilaf, in celalalt capat al lumii, o chinezoaica mica mesterese la o mamaliga odioasa.

ruki a importat know-how-ul si gateste orez ca un chinez, ca un arab, cateodata ca un maestru clatitar(cu bucatele de carne si bambus flambate). pentru ca unele lucruri chiar merita sa nu fie fierte pana la capat, intelegeti?

uite cum citesc eu

spectaculoasa mea viitoare cariera ma tine destul de departe de mine, asa ca citesc partout, in metrou, in maxi-taxi pana cand se inchide beculetul, in timp ce bat albusurile spuma, pe furis in fostul birou al lui bradut, in timp ce, intre timp.
cateodata, rar ce-i drept, nu sunt nici la birou, nu incerc nici sa sa-i imbunez pe neglijatii din viata mea.

atunci se umple cada usurel cu apa fierbinte, se pune un prosop in scobitura in care urmeaza sa-mi odihnesc capul, se presara farame de menta, ori se picura picaturi de lavanda sau mar (pentru cei carora nu le e teama de o balaceala porceasca, recomand praful de scortisoara; mangaie pielea intr-un mod incredibil si o umple de cararui- cred ca o sa cer candva sa mi se ghiceasca in urme de scortisoara).
poate ca se potriveste si-o muzica, sigur se anina un pahar cu vin si se ia CARTEA.
o ora de citit sub apa fierbinte si parfumata. cand si cand se scoate cate un genunchi din apa, asa, de dragul diversitatii.

mia stie ea ce stie

La fereastra unde doarme o pisica

E-o placere doua fete sa privesti

Caci fetitele sunt nostime de pica

Si e greu sa stii pe care s-o iubesti

Amandoua si cea mare si cea mica

Sunt cele mai dulci papusi din Bucuresti

La fereastra unde doarme o pisica

E-o placere doua fete sa privesti



Eu ca sa traiesc trebui sa iubesc

Si sa sufar pentru fete

Toate-mi sunt pe plac si n-am ce sa fac

Fie blonde sau brunete

Dar acuma e ceva ingriozitor

Doua fete eu iubesc cu-acelasi dor


Refren...

La fereastra unde doarme o pisica

E-o placere doua fete sa privesti...

promiteti ca n-o sa uitam niciodata?

as minti sa spun ca-mi amintesc ceva din marea foamete de dinainte. aveam 4 ani cand s-a dat drumul la consignatii, n-am apucat sa stau la cozi, nici sa port fustita plisata uber sexi. momentele cand n-aveam mancare in casa pe care mi le amintesc eu se petreceau in timp ca copiii de varsta mea descopereau piramida cu pai si suc oribil, ceea ce ar fi trebuit sa ma frustreze. pe vremea lui ceasca macar eram toti in aceeasi oala, ca sa ma exprim bucatareste pana la capat. nu-mi amintesc sa ma fi plans vreodata sau sa trag cu ochiul in ghiozdanelul colegului de banca, tunand si fulgerand cu gandul la destinul familiei popa. eu aveam intotdeauna ceea ce ei nici nu isi puteau imagina- menajeria mea de frati si alti adulti minunati, care faceau ciulamaua cu faina imprumutata cel putin suportabila.

tot ce-mi amintesc e ca la noi in casa se punea ceva pe masa de cum intra un musafir (si tot timpul intra un musafir), iar cele bune se imparteau fara suspine intre frati- chiar si din ciocolata cumparata la scoala se strecurau bucatele si in palmele celorlalti, intotdeauna. fratele meu e acum mare ziarist in urbea natala (ah, "sfantu' asteapta" o carte pe care va rog eu sa n-o ratati), insa a inceput vanzand ziare. era o meserie profitabila ( desi bietul de el se caina crezand ca mamei ii e rusine cu el - din cate mi-am dat eu seama, mamei nu i-a fost niciodata rusine cu noi), pe care eu o adoram pentru ca insemna o inimioara finetti (cioco alba si neagra, daca vreti sa stiti, plus o paletuta colorata frumos)in fiecare zi.

am fost un copil foarte norocos in multe privinte, pentru ca minusul trebuie ca e intotdeauna sufocat de o gasca de plusuri. mi-am dat seama din nou de asta cand am gasit intr-un almanah de prin 80 un bd desenat de un copil. se numea "tunelul care transforma orice" sau ceva de genul asta. desenele erau asa: un trenulet din cuburi care, de partea cealata a tunelului, se transforma in pui fript/ ciocolata/ fructe. micutul dizident, cum o fi trecut el de cenzura? in chapeau ni se spunea ca mini-desenator il prefera pe gopo lui walt. la cate halci de mistreti si bucatoaie de cascaval gasesti in desenele disney, nu stiu ce sa zic...

cum plange un copil

azinoapte am pierdut-o pe mucca.
noul muncitor care repara peretii nu e nici legionar, nici hormonal, ci pur si simplu dobitoc. m-a rugat sa nu inchid pisica in dormitor, ca va avea grija de ea. evident, cretinul a iesit cu pisica printre picioare. n-a lasat nici macar un bilet: "mai fata, tocmai ti-am pierdut pisica prin cartier, n-o mai cauta in casa." a plecat.

mi-am dat seama in 30 de secunde ca ceva nu-i in regula- mucca venea intotdeauna sa se lipesca de picioarele mele, sarea pe scari pana sus de cum auzea cheia in usa.

a urmat o ora de bazait, informat co-stapan c-am pierdut pisica, sunat prieteni care sa ma ajute s-o gasesc, injurat muncitor nenorocit, ii iau gatul, ii sparg capul.

10 noaptea, ruchi plangand cu sughituri, in timp ce de partea cealalta a telefonului, voci din ce in ce mai calde si resemnate incercau s-o linisteasca. verificat pe sub masini, strigat toate cele 5-6 prenume pisicesti, inchis telefonul. paznicul restaurantului vecin intreaba:
"ce-ati pierdut, domnisoara?"
"o pisica mare si neagra."
"pai si de ce plangeti asa?"
"pentru ca o iubeeeeeeeesc" + hohot de plans
"uitati o pisica neagra acolo, pe gard!"
"aveti dreptate!"

mucca mea statea cocotata ca o pupaza pe gardul vecinilor. o durea sub coada de stapana-sa care se dadea de ceasul mortii, noaptea la 10, pe o strada respectabila din bucuresti. am momit-o cu un pachetel de mancare (mersi brad pentru idee). a trebuit s-o caut la colti(are unul putin ciobit) pentru ca, desi dupa greutate parea sa fie a mea, cele cateva ore petrecute "in salbaticie" o facusera de nerecunoscut.

dupa ce-am pupat-o ca pe moastele sfinte, au inceput reprosurile: "nerecunoscatoareo, te-am suportat in calduri, te-am rasfatat, iar tu o stergi dupa motani?". adevarul e ca n-am mai fost de foarte multa vreme atat de fericita. si mi-am adus aminte cum e sa plangi ca un copil. e o diferenta mare de tot, plansul de nervi e unul plin de tensiune si de fapt neimportant. insa deznadejdea pe care o simti atunci cand iti dai seama ca ai pierdut o pisica pe care o iubesti te trimite pe plaja de la mamaia, cand aveai 5 ani si fratii tai dementi s-au pitit de tine, sa vada cum reactionezi. tu, cu ochi din ca in ce mai mari, cercetezi patura cu patura, crezi ca esti tu nebuna si aeriana, pana la urma renunti si-ti trantesti fundul pe nisip, dand drumul unui hohot induiosator. astia ies din ascunzatoare razand ca dobitocii, tu le faci morala- ca orice copil de 5 ani nesuferit de matur- stergi lacrimile, esti cea mai fericita copila de pe plaja si primesti cantitati uriase de piersici ca sa-i ierti.

azinoapte i-am intors spatele muccai si a dormit in scobitura din spatele genunchilor mei. sa se-nvete minte!

hell, yes !

ce bine e sa peter pan!

uichendul asta, singura. fara iubit, fara musafiri, fara telefon de firma! doar cu mucca, insa ea nu se pune. pot sa beau vin rosu in timp ce ma joc cu picioarele pe pereti (eu am o multime de miscari de cand eram mica, pe care refuz sa le scot din uz, cum ar fi frecatul somnoros la ochi cu tot pumnul, miscare circulara, va rog!), sau sa cant d-ale lui gica petrescu in dus, intre hot chip si the silk demise, traiasca last fm!

ascult muzica tare-tare-tare! recuperez intr-o zi cei 6 ani departe de dan, cel mai bun prieten al lui ruchi, inca de pe vremea cand nimeni nu-i spunea ruchi. am schimbat impresii despre asezatul la casa ta si crescutul copiilor. sfaturi danicioase: "ramai cu omul care iti impartaseste stilul de viata si preocuparile, cu care poti vorbi despre orice; cu copiii trebuie sa fii dur, sa-i cresti in stil spartan! te rog eu sa faci un efort, promiti?". e tare amuzant dan al meu, degeaba imparte cei mai smecheri pumni care s-au vazut vreodata, ca in interior e dulce si moale ca un jeleu. eu tocmai pentru asta il iubesc. apoi a vrut sa stie cum mai arat si i-am trimis cateva poze.
"nu, vreau unele recente"
"pai ultima e din decembrie!"
" :) esti si mai copil decat te-am lasat; si mai frumoasa".
am rosit putin si m-am bucurat: "ti-am spus ca n-am mai crescut deloc, dimpotriva".

pe strazi ploua, asa, in general, insa pe a mea nu! drumul pana la carturesti e pavat cu bune intentii. ceaiul cu sofran si mango e un substitut multumitor pentru sunday morning, acest marquez al ceaiurilor.

mi-am pieptanat bretonul cu carare si am si suvite impletite(in 2), suficient cat sa-i bag pe sefi in sperieti maine, cand am de prezentat o tona de proiecte. cum sa lasi clienti atat de importanti pe mainile unei pustoaice? dumnezeule, ala e un clestisor verde cu o foca in parul ei? :))

liber cuvantinventatoare

telefoanele mobile tinute la capul patului produc si alte lucruri in afara de cancer.

drept exemplu, acum doua dimineti, sa fi tot fost sapte - sapte jumate, cand face mucca mea "buf!" de pe pervaz, drept in pat. intretrezita si complet naucita, apuc sa graiesc ceva. cateva secunde dupa, (in mega reluare, cum ar veni) imi dau seama ca nu face sens, maica, ce zic eu acolo. cum ma stiu, o sa pun grumazul la loc pe perna si n-o sa-mi aduc aminte cuvantul proaspat inventat, asa ca pun mana pe telefon si, cu ultimele puteri, scriu.

ce dracu poate sa insemne "acuadenta"? si daca e sa insemne ceva, oare cum sa se scrie? cu "c", cu "q"? ah, treaba grea asta cu inventatul cuvintelor! responsabilitate mare...

vino in sanul nostru!

asa batranel vreau sa fiu si eu!

aseara asteptam cuminte sa se puna verde si sa traversez. pe partea cealata e intotdeauna mai bine- masinile se opresc din timp, cu vreo 10 secunde inainte ca banda opusa sa reactioneze. atunci, pietonii curajosi scurteaza din drum si se posteaza in mijlocul strazii, ca un sir de crocodili aliniati milimetric.

de data asta s-a intamplat altfel: din sirul de crocodili si-a facut loc un batranel iute tare si scund foc. din doi pasi uriasi a fost langa noi, cuminteii de pe partea cealalta. frumos a fost ca, in timp ce topaia neregulamentar pe trecerea de pietoni, s-a intors spre un sofer perplex si a facut acel gest de care ne temeam cu totii: a scos limba cu obraznicie, in timp ce isi flutura manuta lui de om scund, cu degetul mare lipit de nas.

s-a facut verde si am traversat cot la cot cu doi domni, apoi ne-am imprastiat care incotro, insa zambetul nu ni se stersese inca de pe fata. asa de tare mi-a placut de mascarici, ca am jurat sa-mi iau si eu nasul de clovn la purtare, macar lunea. pazea!

Bucharest Motel

rochie, genunchi, geanta

in ordinea aparitiei pe peretele din dormitor...

the curious case of b.b.

un singur cuvant, si asta prea lung ca sa merite sa fie scrijelit: jenant!

igor

toata lumea are un os malefic. cred ca e bine sa-l stii acolo, sa nu te crezi puritatea absoluta, o piftie de bunatate. mai cred si ca osul asta trebuie activat din cand in cand; sa -cum ii spune?- scoatem diavolul la plimbare din cand in cand, altfel se acumuleaza micile gunoaie si se-nfunda teava, neicusorule.

milk

sean penn e minunat si vreau sa cred ca exista povesti asa frumoase, ca oamenii se pot iubi si atinge intr-atat, ca prietenii cred in prieteni si ca anita arde in iadul puritanilor diabolici! jur ca diego "aiiiii mamacita" luna a jucat rolul unei femei, cu mentiunea ca femeile indeobste doar ameninta cu sinuciderea, le lipseste perechea de coaie ca sa isi lege pe bune streangul de gat. mi-am adus aminte ca mi-e dor sa lupt pentru lucruri importante, sa urlu si sa fac urat pentru ceva in care cred. ah, the feeling of liberation!

elegy

imi place la nebunie philip roth, cred ca sunt obsedata de scrierile lui. orice domnisoara in crestere ar trebui sa fie prietena literaturii lui philip roth. la 23 de ani e greu sa ghicesti un barbat. e greu sa tragi o concluzie stiintifica fiindca numarul de subiecti e inca prea mic. cartile lui roth sunt ca o plimbare la pas usor prin coridoarele mintii unui barbat. sicer si cu o precizie chirurgicala, decaloteaza in locul tau. ecranizarea aproximativa a prozei scurte "animal pe moarte", despre asta scriu acum. sa vedem...cred ca puteam sa ma lipsesc de povestea barbatului care refuza sa admita ca imbatraneste; de sanii lui penelope insa nimeni nu se poate lipsi!
revenind la batran, nu-i decat cliseul pe care l-am trait si eu pana la epuizare: "ah, eu n-am sa imbatranesc niciodata! ah, vreau sex mult si cu tinerele! ah, m-am indragostit de-o tinerica! ah, daca nu-s "suficient de" pentru ea? ah, o sa ma paraseasca! ah, s-o parasesc eu intai! ah, ma iubea saraca!". acum si cu ceea ce nu mi s-a intamplat mie, slava domnului: "ah, e pe moarte!". pentru ca pledoariile mele pentru dat dracului societatea cu regulile ei marunte, pentru varsta fara de varsta, pentru iubire fara termen de garantie si fara niciun termen, de fapt, pentru trait tot ce e acolo si nefuga au dat gres pana acum, filmul asta vazut pe 2 m de perete a fost dureros. m-a facut sa-mi promit una-alta, toate lucruri patetice despre care n-are rost sa pomenim aici. stiti care e razbunarea tuturor penelopiilor out there? va cad dintii, ba! faceti burtica si chelia aia, oricat de tare incercati s-o mascati, nu dispare nicicum! aveti o problema cu femeile frumoase care se indragostesc de voi? nu-i nimic, foarte curand o sa aveti o problema si cu urinatul! sa va fie de bine! :)

a love song for bobby long

ma bucur tare ca l-am vazut singura. altfel m-ar fi tradat gesturile si prietenii si-ar fi dat seama care-i povestea mea. da, si eu inventam amintiri, dar le foloseam ca sa sterg cu rapiditate altele. poate ca exista o varianta spectaculoasa a unei aminitiri false si in cazul meu, una cu cocktailuri shirley temple. dupa generatia x si a love song, iti cam vine s-o iei in serios pe sora'ta care viseaza sa te marite cu un american. imi doresc succesul unei vieti de ratat de prima clasa. sa ma ingrop in munti de carti, intr-o casa mucegaita sau o rulota si sa ma inconjor de ciudati libidionsi care canta la chitara, sunt obsedati de radioactivitate sau isi afunda buricul intr-o piscinuta pentru copii. o sa am curajul asta vreodata?

acum rocknrolla. o fi ceva de povestit si de-aici?

am gasit! o criza de homofobie care ar amuza pana si cel mai suparacios ghei din sat. baietei frumusei si un rocknrolla genial, dement dement dement. mi-am revizuit comportamentul fata de contabile si aseise in general. hai ca puteti fi si misto, in filme! :))