zilele astea, acum 3 ani, hotaram sa nu mai aud de el.a fost nevoie de o cantitate impresionanta de vointa, insa zmeul-cadou-de-ziua lui a ramas neinaltat. asta mi-a schimbat viata.umpic.
zilele astea,acum 2 ani, aflam ca s-ar putea sa nu apuc sa-mi iau nici macar la revedere cum trebuie. am o cicatrice-marturie a faptului ca am ramas aici.
zilele astea,acum 1 an, a murit bunica. i-am aprins o lumanare la fereastra si una intr-o biserica, in drum spre biblioteca. n-am putut merge la inmormantare si am ramas cu ea asa cum era, vie.
zilele astea, chiar zilele astea, renunt la oranduirea neplacuta a unui trai subpamantean. am decis sa plec, fiindca trebuie neaparat sa-mi raman.
of, zilele astea!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
și încotro...?
cum incotro?
la mama! :))
pleci din orasul asta hraparetz?
"hey, boss, did you ever see a more splendiferous crush?" (zorba)
adevarul e ca ... trebuie sa invatam sa dansam ...
Post a Comment