un fost coleg de liceu a facut rost de id-ul meu. si tranca-tranca, de vreo cateva ore.
ma intreaba daca "am servit" cutare autor sau regizor, aducandu-mi aminte de vorba de duh a lui taica-meu: "arta e o iesle din care nu rumega orice bou".
si apoi ajungem la ce parerea am despre THE code, ca cica toata lumea are o parere despre el. asa mi-am dat seama ce fata norocoasa sunt eu, ca in lumea mea toti avem cate o parere despre eliade, nu despre dan brown.
ma si vad, proaspat absolventa de litere, profesoara pe la un liceu industrial, cu un iubit sec si un inel pe degetul acela, promisa sau, mai rau, maritata si cu permanent in cap. ce bine c-am fugit, ce bine ca fug mereu!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
6 comments:
ruki, stii ce spun unii?, ca in viata asta esti/trebuie sa fii ceea ce nu ai fost in vietile anterioare. daca-i asa, eu ma si vad, intr-una din vietile astea precedente, pasind agale, cu vreo 17 plozi agatati de fuste, maini, picioare si alte extremitati ... :)
iar in urmatoarea iubitoare de caini? :)
>:D<
nu, cainii si pisicile merg destul de bine intr-o singura viata. :) in urmatoarea voi fi probabil profesoara de chimie sau jucator de poker sau om politic sau o versata seducatoare. :)))
pai eu cred ca merg toate patru intr-o viata.
de fapt, cred ca inca ai timp sa le faci pe toate in asta! :)
vaaai, ruki, timpul nu poate face chiar orice din oameni! :)))
îţi doresc un institut de cercetare literară, doar pe filmul (pagina?) ta şi cu multe cărţi!
aşa, să nu te mai gândeşti la liceeni cu roţi dinţate între degete :)
Post a Comment