zi simpla si frumoasa, devreme

ritmul meu social ma amuza. parca sunt intr-un butoi, racorita intre doagele lui, si nu stiu si nici nu-mi pasa de ce se intampla in jur. asta se vede si mai limpede de sarbatori, cand toata lumea face ceva, iar eu tocmai pe dos.
revelionul m-a prins invatand sa patinez, intr-un oras pustiu, in care oamenii ornau salata sau potriveau bigudiurile, iar bautura se bea direct din sticla din portbagaj, fiindca toate barurile se pregateau stasnic, care cu baloane, care cu confetti, pentru marea petrecere.

acum vine pastele si ma prinde in camasa varatica cu banda din trandafiri cosetati,cumparata de florii. o iubesc in primul rand pentru ca miroase cumva. m-am saturat de balsam si detergent lichid cu sapun de marsilia. cand am imbracat-o prima oara, mi-au dat lacrimile. mirosea exact ca gramezile cu lenjerie proaspata ale bunicii, pe care mi le lasa pe pat, in camera de la mijloc. am purtat-o doar cateva ore, de teama sa n-o inec in parfum, geluri de dus si creme frantuzite.

citesc din cartile vechi ale domnului mone, alandala, fara sa-mi pese daca-i flaubert sau rodica ojog-brasoveanu. am gasit pe internet zgomot de ploaie si sincer asta ascult de vreo 3 ore, cu talpile lipite de perete, hat, in sus. mi-ar fi placut sa fie o soba de teracota in locul peretelui, dar s-au dus vremurile cand isi ardeau sosete fetele popa, batandu-se pe fotoliu si cautand cu grija un loc mai ferit de flacari, mai degraba caldut decat fierbinte.

de dimineata am incercat cozonacul familiei mone, depus cu gingasie pe masa de la bucatarie, in timp ce eu vedeam de interesele agentiei. delicioasa minunatie, bine-crescuta si cu muuulta,muuuuuuuuulta umplutura. ca un copil rau ce sunt, am desprins o jumatate demiezdenuca, fara indoiala adaugat crustei din ratiuni decorative. uitasem cat de bune sunt nucile puse la copt. pot sa va spun cu certitudine ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am mancat in ultimele luni.

cred ca si noi, astia care nu ne gasim locul in desfasuratorul precis al sarbatorilor, suntem destul de simpatici. si ciocnim maine oua cu voi, patrunsii de "spiritul pastelui", ca niste domni, fara a ne incurca rostindu-ne replica si, poate, lasandu-va chiar sa castigati.