mai am putin

mai am putin si ma maturizez de tot. adica in curand o sa intuiesc cu succes pana in ce punct poate merge o prietenie si cam cat din mine trebuie sa tin in mine. am fost obisnuita cu oameni pe care ii sunam in tari straine la 4 dimineata, inecata in sughituri, cu surori care nu stiu cum sa afle ce se mai intampla cu mine si care protesteaza de cate ori afla de ceva dupa o jumatate de an.
dar asta nu se va intampla mereu si probabil ca nu-i nici normal sa fie asa. pana una-alta, imi pare atat de rau ca am revarsat problemele mele asupra altora. nu-i cinstit fata de ei si te simti cumplit cand iti dai seama ca lucru asta i-a stanjenit tot timpul. noul meu deziderat e sa ma transform intr-un burete care, oricat de tare ar fi zguduit, sa nu mai picure nimic. la cat sunt de incapatanata, nici momita cu zahar cubic nu mai spun nimic de-aici inainte.

si-mi mai doresc ceva: sa scap odata de datorii si de povara investitiilor in mochete si alte cacaturi. cand castigam foarte putini bani, dar nu ma simteam obligata sa tin pasul cu lucrurile, eram extrem de fericita. acum ma inham in lucru pana la epuizare ca sa ies dintr-o situatie in care ma simt permanent sub presiune. in curand o sa vina vremea in care o sa am o conduita mercantila ireprosabila si o sa pot de fapt sa imi bag picioarele din nou in cuvantul "bani" pe care il detest din tot sufletelul meu de copil.