sfanta marie, ora americii

a doua marie, zisa si ana, e tare departe. de cate ori e ziua ei ma intristez si ma gandeam la cum eram noi doua. in general, faceam jumi-juma un pat mare si toate bunatatile de peste zi. tare ne mai placea sa rontaim impreuna si sa sporovaim, sa framantam cozonaci si sa lesinam de oboseala dupa fiecare maraton de curatenie sarbatoreasca.

nu stiu daca e bine c-am impartit primii 17 ani si nu urmatorii 17. am senzatia ca pierd o marie minunata, studioasa si vesela si turbat indragostita de sot. ea pierde o ruxandra mai linistita, mai putin galagioasa si rasfatata.

cineva descarcase zilele trecute pe blog barenaked ladies. mi-am adus aminte de maria mea. cand era indragostita de americanul ei si asta daduse bir cu fugitii, la noi in camera se dormea numai pe mix-tape-urile cu label-ul " anca,anca, mica tiganca". mica tiganca(maria in postul de azi) plangea ca o ulcica sparta de necaz, iar eu o tineam cat puteam de strans in brate si asteptam sa adoarma ca sa inchid odata casetofonul! acum eu sunt cea care plange cand asculta dave matthew's band si barenaked ladies.

alteori ma gandesc la stilul ingrozitor in care o inghesuiam in margina patului, o sufocam in bratele mele, iar trei sfert' de pat ramanea gol. singura explicatie pe care o gasesc e ca nu ma obisnuisem cu faptul ca mama si cristina nu mai dormeau cu noi si le pastram locul lor in pat. inca mai fac asta si oricine are ghinionul sa imparta un pat cu mine poate sa jure dimineata ca a dormit cu patru insi, atat de inghesuit si pe marginea patului l-au prins zorile.

ne vedem o data la cativa ani. ne e tare greu sa ne spunem lucruri atunci si mult mai greu sa ne spunem lucruri intre timp. distanta si cuvintele scrise labarteaza gandurile si ne pacalesc.
cu toate astea, mi-e clar ca n-am iubit-o niciodata mai mult ca acum cand i-as face torturi si n-am cum. doar ca mi-e tare greu sa-i scriu asta, suna ingrozitor, melodramatic si sfasietor de bolovani. de spus la telefon, nici pomeneala! am senzatia acuta de andreea marin. asa ca pun aici, pe blog. la multi ani, marie, dupa fusul tau orar!