intamplare cu soseta in dimineata lui

niciodata n-am putut sa dorm cu el, asa ca-l strangeam in brate pana la o ora indecenta si ma dezlipeam de el pe nesimitite. il gadilam fara sa vreau, asa ca se misca umpic prin pat, ca un cartooniac, si adormea la loc. pe la 10 suna dupa mine:
- unde esti?
-treaba mea.
-vreau sa te vad.
-ehe...
si trecea o luna, pana uita unul dintre noi ce greu ne e de fapt impreuna si punea privirea aia pe ochii celuilalt.

dimineata rau. cam ora la care o zbugheam de obicei. ma grabeam, imi aranjase andi un loc in camin si ne intalneam dimineata sa mergem cu saru'mana la administrator. de data asta n-a tinut, am simtit o mana ademenitoare pe spate.
-nu pleacaaaaaaa...
-am treaba, dau spaga la camin in dimineata asta!
-cum sa faci asa ceva? imi pun tricoul pe mine si dau doua telefoane, se rezolva! nu-mi vine sa cred ca n-ai primit camin! ce tara de cacat! da' de ce-ti trebuie camin?
-unde mi-e soseta?
-poftim?
-soseta mea turcoaz, cu ratusca :(
-pai...
-n-o gasesc. da-mi-o pe-a ta!
-pe-a mea? ia-o!
mi-am infasurat stangul in soseta lui enorma, de muncitor necalificat. o soseta subtire, nepretentioasa si calduroasa. putin roasa in calcai, exact ca el.

avea ochii intredeschisi si pipaia un trei-sfert de pat gol. n-as mai fi plecat niciodata de-acolo.
-am gasit-o!
-da?
-ia-o tu!
in loc de sarut de dimineata buna, am varat soseta mea de copil in piciorul cat o zi de post.
-c'est chic!

a fost o zi lunga cu multa treaba de pustoaica cu probleme si griji banale, care n-are timp sa se gandeasca la povesti si intamplari cu zane si dorinte aruncate intr-o doara care se implinesc. la sfarsitul zilei m-am descaltat si mi-am amintit brusc: a mea si a lui, proaspat scoase din bocanci, se uimeau una de cealalta. stateam pe cada din garsoniera psihopatei si zambeam la ziua asta si la gandul ca ar fi putut sa faca si el acelasi lucru, cu a lui si a mea, daca ar fi avut simtul umorului.

soseta lui a ramas la mine mult timp dupa ce el a plecat. simteam nevoia sa reciclez, atata tot.