pisu schiop

de cateva zile s-a schimbat lista de oaspeti pe popa savu: au plecat cei trei puiuti tigrati si mama lor belzebuta, au venit doi adolescenti independenti , sora si frate sau frate si frate sau sora si sora.
astia doi sunt iubareti, nemernic de simpatici si jucausi. stau la mangaiat ca si cum ar fi primele maini care le gadila blanita si mustata. au un profil intersant, de sorginte greaca.

am decis sa-i inscriu si pe ei in programul" totusi iubirea/ neam obligatii". adica papica-papica, amorul-amor, numai ca pentru mine n-ai nume, nu ma intereseaza unde dormi noaptea. perfect independenti, parti ale unei relatii moderne, marsaluiam. asta pana de dimineata, cand m-am pomenit ca patatul alburiu schiopata. griji peste griji: a dat masina/vecinul/un motan mare si rau peste el!? se reface, ramane tripod cu mustati?

acum am frunte incretita de ganduri negre: au disparut amandoi, iar in fata casei se linge pe bot satisfacut un motan cu totul si cu totul sinistru, pe care imi era frica sa-l ating zilele trecute- mieuna, fornaia si maraia mai rau ca un rottweiler si parea facut din bucati, bucati prizoniere din alti pisoi. daca adolescentii mei fragili nu se intorc si maine-poimaine am sa observ pe scarbavnic doua bucati noi- o labuta schiopatanda si o ureche minuscula, tigrata?

morala povestii e urmatoarea: in natura, unei ruki ii e imposibil sa faca fata relatiilor fara obligatii. adica merge fain-frumos o perioada, pana realizeaza ca toti pisoii aveau de fapt nume, toti tipii ii erau de fapt iubiti. nu-i ramane decat sa se ataseze in mod oficial de tarla de pisoi (starting now) si de ceva tip (aici e imposibil de stabilit, ii dam un termen lejer de sfarsit de an).