rest in peace

ce ne facem cand oamenii din jurul nostru incep sa moara? e suficient sa adie putin gandul mortii si lista e deja intocmita. oameni batrani care se chinuie, tineri care pareau invincibili, toti se duc si nu poti sa faci nimic in privinta asta.
simti o lovitura surda in crestet- durerea pulseaza, lacrimile se rostogolesc si tu esti anesteziat de soc; e mai bine asa, amorteala te ajuta sa respiri; simti ca ai un butoi de plansete in tine, dar esti prins in cacaturile unei zi obisnuite si nu poti sa faci nici o miscare. tresari de cate ori suna de acasa, pentru ca hainele negre nu ies niciodata singure din dulap.
te gandesti ce om bun a fost, ca-i bine ca n-a avut copii, ca nu poti sa pui o floare peste ea. si te mai gandesti si ca vietile noastre atarna de fapt de un fir de par. nu amana nimic, sa nu-ti treaca prin cap ca urmatoarea data va iesi mai bine! daca nu exista data viitoare? ce nedrept ar fi sa plecam asa, fara sa fi gasit ceea ce cautam...
missy, wherever you are, i hope you got to experience whatever you wished for the most. you were loved