dragostea e o salata

zilele astea a intrat la metrou o fata foarte trista cu un trandafir rosu in mana. trandafirul era aproape la fel de pleostit ca fata. pana si gargaritele bluzei suspinau odata cu ea.
ca de obicei, acolo era un domn batran cu palarie si chitara. ca de obicei, l-a gasit cantand epilog. tot ca de obicei, s-a aplecat sa-i dea un plastic mototolit de zece mii. altfel decat de obicei, domnul se hotaraste sa-i vorbeasca. generalitati: se aude ce cant eu aici?, dumneavostra nu stiti ce greu e cu cocalarii!, ce v-ar placea sa ascultati?
asta era marea sansa- putea sa scape de piesa care o bantuia in satiile de metrou insirate in drumul ei spre casa. si a indraznit: Pasarea Colibri, va rog. Au urmat 3 cantece din vremurile in care ea era mica-mica si nu-si batea capul.
Dragostea e o salata...din pacate fara sare si piper; si fara otet, de fapt!
asa ca , daca va nimeriti la metrou si domnul acela se opreste brusc din cantat epilog si incearca ceva mai old school, puteti s-o cautati cu privirea. daca o gasiti tot trista, va rog mult s-o certati!