cum voi salva eu planeta

intr-o seara, cand eram suparata si ma durea capul(n-as sti sa va spun care seara, le-am cam pierdut sirul, tot timpul sunt aproximativ la fel de suparata si am acelasi gen de durere de cap de la o vreme), trec de usa camerei mele si ma indrept spre fereastra deschisa inoportun pentru un om care tocmai iesea dintr-o baie lunga si fierbinte.

langa geam ma astepta pisica francezilor, luna mare si alba pe care o vedeam cateodata impietrita in pozitia bibelou pe gardul vecin. ferestrele mele incep de la nivelul dalelor din curte si se termina mai curand decat si-ar dori orice planta iubitoare de lumina, daramite un mamifer dependent de fotosinteza ca mine. si totusi, asta ajuta atunci cand vrei sa stabilesti un contact cu pisica frumoasa a vecinilor.

ea avea un comportament dubios pentru o pisica, fie ea si una de nanabi frantuji. s-ar fi lasat mangaiata ( nu era constienta de plasa de tantari dintre noi), dar parca ar fi fost un efort prea mare pentru un animal de casa obisnuit sa socializeze numai cu umanoizi in tinuta de cocktail. eu erm in prosop si am inteles. ciudatenia mare e alta: si atunci cand venea cu capul spre mangaietoarea din vecini, si cand facea elegant cativa pasi in spate, scotea sunete de pe alta planeta. un fel de marait canin continuu, insa pe tonalitate de mata. un miorlait intr-un dialect provensal, probabil. sau- cine stie- poate imi comunica lucruri foarte importante in limba oficiala a planetei Tri-alpha-gama-gama-beta.

Acum, tot scriind despre asta, imi dau seama de greseala facuta: daca era pisica din sailor moon care imi marturisea ca voi salva universul imbracata intr-o fustita indecenta si zvarlind cu diadema mea,suprema arma improscatoare de inimioare?