arta ca o intamplare

ma plimbam astazi pe victoriei. aveam senzatia aia de soare placut in tample, imi mirosea a tei si ascutam telefonul nu mai suna in varianta mult, muuuuuult mai reusita a lui andries. adica mi-era tare bine si simteam ca o sa se intample ceva ciudat pentru ca

s-asa a fost: intr-o galerie mica si inghesiuita am vazut cel mai frumos lucru cu putinta: o pictorita retusand putin tablourile expuse, cu pensula inmuiata in albastru deschis, putin albicios.
am stat sa ma uit la ea cateva secunde, imi venea sa intru si s-o imbratisez. stiam ca oameni ca ea exista, dar era chiar momentul sa mi se prezinte o dovada.

ce mi-ar placea sa lucrez intr-o galerie de arta si, cand nu se uita nimeni, sa arunc o pensula de gri pe ici, pe colo!