toamna, doamna toamna

in fiecare dimineata imi zic: asta trebuie sa fie cea mai frumoasa zi de toamna! dimineata urmatoare o intrece.
astazi am plecat din curte cu marsul ingerilor in urechi. pe la jumatatea aleii ma prinde din urma refrenul linistitor. "we've got all the time in the world" si zau ca avem, zau ca avem! cum cantam eu cu negrul meu din alte timpuri, adunam in gand roiuri de frunze intrand si iesind prin luminis. cele asternute pe poteca veneau spre mine in valuri si unele, mai haotice si indraznete, in rotocoale. trageam cu ochiul in dreapta, unde mi se pare mie ca e padurea suedeza a camillei engman, mai ales cand abureste un strat superficial de ceata.
da, asta sigur e cea mai frumoasa zi de toamna. si eu eram cu 4 pisoi dupa mine (trei grasi colorati pe geanta mea preferata, unul pictat pe acel tricou- da, il port; l-am aruncat la gunoi si l-am cules de-acolo, pentru ca eu am inima, ba!) si saream ca Humpty Dumpty pe o melodie Coldplay. si aveam cerceii cu floarea-soarelui si eram frumoasa, desi nu-s deloc roscata, pentru ca zilele astea seman toamna.