Monday, November 24, 2008

n-ai cu cine!

zilele trecute citeam pe un blog scrisele unei domnisoare oripilate: la un eveniment cultural, intr-o sala din care scuturai numai intelectuali rasati de bucuresti, si-a facut aparitia o baba senila si urat mirositoare. vaaai, dar ce ne facem? cucoanele, mai-mai sa lesine! repede, saruri! sariti!

erau cateva pasaje cu adevarat socante pe-acolo- de exemplu momentul in care baba da mana tres amable cu un ambasador (de cate ori imi imaginez scena intepenesc de ras si trebuie sa agit tare din picioare sa-mi treaca) este descris ca ceva intr-adevar respingator si necuviincios, parca-mi amintesc de folosirea cuvantul "gheara".

in mod obisnuit as fi citit, as fi zambit la gandul ca 10 ape n-or sa ne spele, pe noi si pe educatia noastra de domni, mi-as fi facut cruce s-as fi scuipat de trei ori in san, multumind mamei ca m-a crescut cu multa minte si bun-simt (trebuie sa va povestesc intr-o zi despre tanti mimi, dumnezeu s-o odihneasca, buna prietena a mamei, unul dintre cei mai inimosi oameni pe care-i cunosc si o tiganca neagra ca noaptea). dupa un an si ceva de lucrat in carturesti insa, se pare ca am dobandit o sensibilitate veninoasa cand vine vorba deopotriva de intelectuali si de babe nebune.

la evenimentele din cette maison de bon goute absolu isi faceau aparitia cu regularitate doua babe minunate: prima, pe care am botezat-o pluralia tantum si a doua, mai simplut- clepto. pe pluralia tantum o stiam de la institutul cervantes, dintr-o seara in care a facut niscaiva taraboi si l-a intrerupt pe liiceanu (minunata faza, stiu o multime de oameni care si-ar fi dorit sa-i vada panica in ochi, in momentul in care a fost, tocmai el, intrerupt abrupt de chitaieli lipsite de licenta poetica). se pare ca a un domn a atins-o accidental si a inceput taraboiul: "porcule, nesimtitule, nu ne atingeeee!", de unde si pluralia tantum. acest citat ne-a insiropat momentele teatrale, mie si fetelor, vreun an de zile. am o interpretare magnifica a scenei, sa stiti! pl tnt este usor de recunoscut: curatica, blonduta, zbarcita, trasaturi foarte frumoase, poarta doua caciuli si citeste presa in limba germana. activitate cerebrala intensa, presupun. motaie din cand in cand, mai ales cand e vorba de un eveniment mai asezat, insa nu atat de des pe cat le trage la aghioase cealalta doamna, clepto.

despre ea, mai pe scurt: bruneta, profil acvilin, purtatoare de batic, mare cumparatoare de carti si portelanuri scumpe. pe alocuri, mai indeasa si cate un bonus in palton. am stabilit cu dani un cod al samurailor: o lasam sa cumpere carti, librarii o perchezitionau la iesire, de parca ar fi cel mai natural lucru cu putinta, ii scoteau elegant cartile din san, faceau totalul( fara furtisaguri, astea se intorceau la raft) si asa mai departe. la un moment dat, dani a adaugat o regula: nu ii mai vindeam portelanuri scumpe, ii era foarte mila ca nebuna isi cheltuia toata pensia intr-o zi. altfel, o doamna foarte draguta si bine informata.

acum va povestesc ceva trist: despre babuta care voia sa fie curata. babuta care voia sa fie curata venea cam odata la doua saptamani, avea o privire incredibil de blajina si zambea cercetand peretii frumos colorati cu carti bune. se aseza cateva momente pe lavita, apoi o tulea drept la baie si se spala cu apa calda si sapun lichid, isi schimba hainutele si apoi mai statea umpic pe lavita, dupa care ne parasea. toate bune si frumoase, pana cand a uitat sa incuie usa si a intrat sensibila cerasela peste ea. vai-vai! mare scandal, mare! don'soara cerasela, fire simtitoare nevoie mare, a facut atata gura incat, oricat de tare am incercat sa-i conving, n-au mai lasat-o niciodata pe babuta care voia sa fie curata sa fie curata. de cate ori eram pe faza, il rugam pe cosmin sa se duca s-o dea afara, ca e om bland si macar atat sa fac si eu pentru ea. mi-a frant inima babuta asta.

postul asta e pentru toti sclifositii pamantului, siguri tare pe puterile lor (mai ales alea intelectuale), scarbiti de batrani nebuni, usor murdari si excentrici. e foarte greu sa-ti pastrezi omenia in echilibru daca-ti lipseste simtul umorului. pe urma, daca de fapt ceea ce-ti lipseste e chiar omenia, am o veste cam proasta: babele astea au fost si ele tinere intelectuale iubarete, tres tres chic la vremea lor. ia sa ne gandim noi ce-ar putea sa ne aduca urmatorii 50 de ani?

inca ceva, daca aduce cineva vorba de manele in postul meu despre babe, jur ca scot si eu gheara si zgariu al dracului!

15 comments:

Another BloG online said...

abia m-am intors acasa printr-o seara neprietenoasa de toamna-iarna, maine trebuie sa ma trezesc devreme si sa fac un milion de lucruri = scuzele pt ca nu am citit nimic si nu o voi putea face pana maine (?)... dar vreau neaparat sa iti spun WELCOME BACK, ne-ai lipsit, ne bucuram! (noi = eu si cu mine si cu oana)

oana

Anonymous said...

trecutul ne face mai blanzi

Diana Adela Martin said...

in cautarea pluraliei tantum. este cumva aceasta????
http://boladenieve78.wordpress.com/2008/11/17/baisers-de-cinema/

[pls, anser]

ruki popa said...

sa traiesti,diana! it's been a while...da, chiar dumneaei, pluraria tantum :))

saru, nu stiu ce vrei sa spui, eu mi-s tanara, frumoasa si neispravita, nicidecum "cu trecut si blanda" :))

multumim, oana, oana si oana. nici nu va dati seama, toate trei, cat de tare ma bucurati ca va bucurati!

Diana Adela Martin said...

:) \o/

Another BloG online said...

pentru ruki si iren

cand eram "tanara" si fara griji si puteam citi mult, mult, mult, adoram "starea" de "stat in pat cu o carte si cu o gramada de mere", verzi, rosii, galbene, care se terminau pe masura ce paginile defilau... realitatea, toamna, iarna, frigul, ploaia erau departe...
evident trebuia sa fie o carte buna, altfel nu pierdeam nopti si zile, nu traiam cu sufletul la gura cand "se intampla ceva" (in carte, desigur) iar merele nu aveau gust si nici starea mea de totala fericire, calma si colorata, nu exista...
starea asta nu am mai intalnit-o de ani si ani pana la voi doua (am mai dat o raita prin alte bloguri dar nu am ramas), nu mai am mere, nu mai am o camera a mea, nu mai am un pat ce-l pot umple de carti DAR am reintalnit aceeasi liniste si bucurie si aceeasi completa rupere de realitate citindu-va...

nu vreau sa va reduc, doamne fereste, la "o carte buna", vreau doar sa pun ca scrieti frumos, scrieti bine, aduceti liniste si culoare,nu scrieti "degeaba" asa cum mii de bloguri sunt, doar ca sa fie... de-aia nu le citeam, de-aia eram cea mai mare necititoare de bloguri.

gata, astea au fost laudele :) si vi se pot urca la cap, aveti voie!

ps
ma bucur ca mai exista oameni ca voi, nu sunt prea multi... daca viata nu v-a transformat in "oameni gri" pana acum sau in inimi impietrite sau in personaje pline de "ifose", de acum incolo nu mai are cum sa o faca, orice vi s-ar intampla.

:)) ia uite ce mult am scris! aproape un blog! :))

Anonymous said...

nu era neaparat vorba de tine :) vroiam sa zic ca recunosc starea, si de ce functioneaza. pentru ca vezi in perspectiva si cumva esti sensibilizat de posibilul viitor :P

Another BloG online said...

:)
un zambet mare si cald pt voi doua ! o sa scriu si irenei (vad ca trebuie sa devin comentator serios! sa-mi pun ochelarii!!!)
multumesc pentru adresa ta de mail, iti raspund in seara asta...
si nu, comentariul meu nu cere nimic, nici macar turta dulce!

zambet,
oana

Lucia Verona said...

Ruki,vreau să te felicit pentru postarea asta. Culmea este, chiar voiam să mai "răresc" blogroll-ul şi cînd am ajuns la tine mi-am zis: "Hai să citesc, să văd ce mai zice". Şi am dat de "n-ai cu cine!" Aşa că ai rămas în blogroll. Chiar dacă nu am încă virsta doamnelor de care scrii, le înţeleg prea bine. Mă bucur că le înţelegi şi tu, care eşti atît de tînără. Şi deşteaptă şi scrii bine. Mi-ar face plăcere să mă vizitezi pe blog... şi chiar la o cafea. După ce-ţi trece răceala.

ruki popa said...

multumesc mult de tot, Lucia!
pe blog am voie de-acum, sau astept sa-mi treaca gripa mare? :))

Anonymous said...

te-ai scos :P :) :D >:D<

ruki said...

saru, gesticulezi intens. ajuta?

joju, pe scurt despre ruchi si mailuri: dementa mica refuza sa intre in relatii de tip gmailian cu cititorii de blog. cu cititoarele e cu totul alta poveste.
altfel, sa-ti traiasca aia mica; imi inchipui ca o cheama zambet-de-cerneala-la-ceas-de-seara sau ceva.:) si ii atarni pene in par si dreamcatcher deasupra patului. multumim pentru gandurile prietenoase si te mai poftim pe la noi!

Lucia Verona said...

Mă bucur că ai trecut pe la mine.

Radu said...

Salut!
Batranetea este sau ar trebui sa fie o varsta a intelepciunii, varsta cea mai spirituala dintre toate. Nu spun nimic nou dar cred ca se poate adauga si asta la omenia si bunul-simt de care ziceai. Si bine ziceai si m-am bucurat si mi-a picat bine.

ruki said...

imi place mult de tot blogul tau. Lucia, sa stii ca m-am bucurat in mare taina de fiecare cuvintel din comentariul tau, insa m-am fastacit si n-am stiut ce sa-ti raspund in afara de "multumesc". asa ca multumesc din nou si restul la cafea! :)

ce bine c-am scris despre babutele mele! mi-am dat seama ca, pentru fiecare om cu un bat intesat adanc in fund, sunt 5 ca noi. asa ca mi-a trecut toata amarala.

yop