matematica si prietenii ei

bai, o s-o spun direct: eu sunt mate-info chick. nimeni nu a banuit niciodata asta despre mine, dar am avut 5 ore de fizica pe saptamana, vreo 7 de mate si tot asa.
de e? habar n-am! psihologic vorbind, probabil a fost un act de rebeliune, stiut fiind faptul ca, in familia popa, absolut nimeni nu a fost ocolit de probleme cu corigenta la mate. am vrut sa le arat ca-s diferita, ca eu pot, ca legenda cu care-mi inveninau ei frageda pruncie, cum c-as fi fost schimbata la maternitate, deci nu-s sora buna cu ei, e intru totul adevarata. timpul a demonstrat cu precizia unui test de paternitate ca, desi sunt cu vreo 9 nuante mai deschisa la ten, ne curge acelasi sange prin vene. prin clasa a 12-a am abandonat cu totul lupta cu realul si m-am refugiat definitv in imaginar. mama a inteles ca mie imi place matematica numai cand e vorba de un enunt interesant, de geometrie si de metoda reducerii la absurd, a fost la scoala, a vorbit cu dirigu', mi-a facut saptamanal belet de voie, iar rasfatata-rasfatatilor a stat un an acasa si a citit ce a avut ea chef. vreti si voi mame d-astea? stiu!
singura mea ingrijorare era ca pic bacul la matematica. dirgu' aka pensionarul-blazat-care-pseudopreda-matematica m-a asigurat ca-l iau, dar cum sa iei de buna parerea unui mos ramolit? in ziua sustinerii examenului, intr-o anumita sala a liceului bratianu se auzea o data la 5 minute un chitait dubios: era domnisoara popa care se bucura de rezolvarea inca unui exercitiu; cand am ajuns la 5.25, eram ca razboinicul care se trezeste spalat de sange in valhalla. am tot tinut-o intr-un chiuit pana am ajuns la 8.80. m-am oprit acolo pentru ca mi-a fost mila de tocilarele clasei ce se pregateau de examene la ase, pe care cu siguranta le-ar fi picat daca le intinam eu self-esteem-ul.
dupa ani si ani, popa ruchi se trezeste cu un test pe cap: logica, inteligenta nonverbala si matematica. prima mea reactie: plans si urlete tip "mamaaa, de ce ai adus scutiri saptamanale in clasa a 12-a? ". dupa ce ne-am asezat la masa exercitiilor de algebra, eu si cu popa am inteles un lucru: desi ne e incredibil de greu sa rostim aceste cuvinte, noua ne place matematica. da, ca hobby e minunata. exceptand obligativitatea temelor pentru acasa si orele plictisitoare, we have a crush on numbers.
testul e peste doua zile si prevad o win-win situation. daca nu fac nimic, am o scuza intre neamuri: "stiti si voi cum e cu matematica!". daca ma descurc onorabil, am o noua ocazie sa-mi afirm originea vikinga de semi-blonduta si un job misto.
in schimb, stiti ce mi-ar prinde bine? am realizat ca nu am un ceas de mana in casa, asa c-am sa cer cu imprumut la vecinii-mei-furnica. aveti cumva o chestiuta de masurat timpul care vine cu noroc la pachet? sa fie, asa, foarte blanda cu mine- sa treaca trei sferturi de ora intr-un sfert academic- si sa simt ticaiturile ca venind din partea cuiva foarte drag mie. mi-a intrat in cap ca ceasul unui prieten la mana mea ar insemna o echipa de doi care infrunta procesul de recrutare corporatist. deci pe cine iau cu mine la test?