Monday, July 28, 2008

rock stars are so yesterday

a fost focsani by week-end.
am ramas cu o simpatie pentru posesorii de ochelari ciudati care ma trezesc dimineata cu ceaiul meu preferat si prajitura cu dulceata de trandafiri, dupa ce bat politicos la usa.
am ramas si cu Inimani Mal in cap si cred ca o sa stric urechiusa stanga a pleiarului michimaus de atata dat inapoi.
am ramas cu batai cu perne si irene, sobolani din plus, muscaturi puricoase si un zambet cat toate zilele pe fata.
va spun eu cum sa faceti: de cate ori se vi se pune dorul de duca perpendicular pe ipotenuza, incercati cu focsani. functioneaza!
am stat un uichend cu iren la familia zabrauteanu. mama si tata zabrauteanu au petrecut putin timp cu noi, cat sa ne spuna povesti pescaresti si cu baroni locali si sa ne arate pe unde sed proviziile de ardei umpluti si bautura. au plecat, iar noi am auzit cu parere de rau masina rontaind asfaltul pe la 5 dimineata.
am ramas cu alin, cel mai dragut criminal in serie pe care mi-a fost dat sa-l cunosc. ne-a rasfatat pana la dumnezeu, ne-a cantat in struna si ne-a suportat inghiontelile si rochitele copilaresti. ne-am uitat la noi albinoi in timp ce batea grozav grindina. de cateva ori pe zi, lizuca se dezbara de lant si ateriza la noi pe canapea. mai mult, daca prindea geamul deschis, urmatoarea oprire era patul sf(as in star trek, nu sfant) al lui alin. in momentele acestea de dulceata parentala, dragul de alin o lua frumusel in brate pe animala- ma gandesc la vreo 45 de kile de tupeu canin, plus 3 de lapte nemuls, caci tocmai se despartise de cei 11 fii si fiice- si o cara prin curte, pana in cusca prevazuta defectuos cu o singura intrare. era asa dragastos, iar lizuca asa cuminte, incat am banuit-o pe loc de prefacatorie: pun pariu ca era o sarada, iar duduia facea toate lucrurile astea doar pentru o imbratisare.
am mancat prune din prun si zarzare (sac!!) din corcodus. am fost pe rand sailor moon, omul de tinichea, jimi hendrix chick. am facut prajituri arse si bune, am citit doua carti simultan si am avut parisul in tavan.
l-am cunoscut pe happy si asta m-a marcat. cel mai vesel om in viata, preparator de gratar minunat, ne chema asa dragut la masa, parca era mama-gasca in zilele ei de glorie. rade cu pofta indiferent de ora, replica, interlocutor. e variata high a piticului statu-palma-barba-cot si mi-e tare drag de el. o sa scriu o poveste in care piticul meu fericit e cel mai misto personaj negativ din toate timpurile.
inainte sa plecam, am ascultat toti patru albumul nenascut al lui alin; asa mi-am dat seama ca rock starurile nu mai au nici o sansa; viitorul e al jazz-inspiratilor. dragul nostru o sa creasca mare si o sa fie tare popular cu fetele, asa i-am prezis.
s-a topit uichendul in poze cu noi patru+sobo plus, uitandu-ne cap in cap spre aparat. eu cred ca mi-am gasit locul, focsaniul e aspenul acestui neiubitor de ski.

7 comments:

Iren said...

dar n-am ajuns la cascada din tablou :(

ruki said...

pai am facut-o intentionat.
trebuie sa avem o scuza sa ne intoarcem, nu?

Independenta Dependenta said...

i am focşani as in lived there and escaped here ca să învăţ să citesc bloguri şi să pun rămăşag pe acauarele tabloului că vă duc negreşit la cascadă! :)

ruki said...

tu sau ele? ca nu mi-e prea clar. pentru focsaneni, numai respect!

Independenta Dependenta said...

eu vă, clar!

ruki said...

iupiiiiiiiiiiiiiiii!
am batut palma s-am baut aldamasul!

Independenta Dependenta said...

:)) măi să existe, cum am ajuns de la apă la alcool!

yop