el avea mainile mari si multe, reci ca niste lespezi de mormant. in ciuda acestui fapt, era o aratare foarte calda si toti copiii i se urcau in cap cand il vedeau. la fel faceam si eu, in lungile dimineti subcarpatice. problema era ca se droga intr-o pobeda GAZ-M20 , cu gemurile trase discret pe nas. punea gemul pe o carte de joc (de exemplu un as de trefla) si-l tragea pe nas. sigur ca-i ramaneau ceva bucatele infipte in nari, mai ales daca gemul era de gutui, unde stiti si voi ca gospodinele sunt generoase cu feliile. trecand peste acest defect, eu il iubeam foarte mult si-i faceam in continuare gem, sperand ca, la un moment dat, o sa-l si manance. anii au trecut si copiii au crescut; pomii fructiferi din curte au secat ca niste izvoare termale mult prea mult folosite de catre bosorogi slinosi, mereu insetati de namol tanar si mineral, iar noi a trebuit sa vindem pobeda unui cuplu hulpav din sacele. oamenii pot spune despre noi ca ne-am ratat, insa noi stim mai bine ca gemul se poate gati in cratite goale, din surcele si frunze sau pamant; cat despre tras pe nas, cu totii stim ca merge aproape orice, cat ar fi de imaginar.
de-acum, irene scrie cand si cand pe blogul meu; (da, dar numai impreuna cu tine, imi striga ea peste umar, rasucind o moneda in maini, ca o adevarata jucatoare profesionista ce e)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
7 comments:
suntem niste maestre emerite ale blogului romanesc, e clar!
cred e e mai mult un maraton aici, iar incerici sa faci pe intelectuala?
inceric inceric, ce sa fac si eu :D
Dragelor, exista viata dupa Pobeda.
Iren, nu stiu care era jumatatea ta, da am citit-o din greseala! Iarta-ma...
tiiiiiiiiiiii!
ce dor ne-a fost de tine!
multumim pentru gandul linistitor, dar ce ne facem cu gemul? o fi existand viata dupa pobeda, dar avem prieteni care-ti vor argumenta ca nu exista viata dupa gem.nu-i intelegem, dar ne sunt dragi.
in alta ordine de idei, de-abia astept sa vad ce-ti raspunde iren, cu jumatatea ei cu tot!
eu ii raspund asa lui corin: ia sa nu mai citesti nici blogul lui ruki. astfel nu o sa mai existe sansa de a citi jumatatile mele de texte! :))
o sa devin franciscan daca o sa continui sa renuntz la lucruri :) O sa imi fac o manastire in s3econd life si o sa te pun sa imi arunci portocale virtuale cu prastia!
Post a Comment