fourier & fourierism

un OM a scris o licenta in doua saptamani. da, e vorba de omul domnului trandafir.
a bagat ca un cal de povara, 10 ore de biblioteceala pe zi si apoi scris dupa scris dupa scris.

daca nu erau anca, iren, adela, corin, ina, mama, stefan, avramescu, bibliotecarele si domnii de la xerox, nimic din toate acestea nu s-ar fi intamplat. de-aici rezulta ca sunt oameni care tin cu tine chiar si-atunci cand te apuci de kamikaze action. astia te suporta in momentele tale infecte, iti fac un ou ochi sau cu ochiul, iti scriu un appendix intreg, se omoara cu firea si viseaza toata noaptea ca depun lucrari de licenta, iti cumpara haribosi si fructe multe-multe, se bat cu bibliotecarele pentru un xerox de carte si cate si mai cate. da, stiu! de-acum nu pot sa va refuz nimic! aproape nimic...

insa orice incursiune la biblioteca, mai ales cea a academiei, este si o minunata sursa de buna- dispozitie. caci ce-ar fi o institutie cu totul si cu totul din praf si mucegai fara acele momente de concupiscenta baloasa intre intelectuali? da, pot sa confirm ca mi s-a intamplat si mie. am atras darzul interes al unui domn incredibil de sinistru. fata lui (ca sa nu mai vorbim de ticurile nervoase si de faptul ca ma astepta afara dupa ce vedea ca-mi strang catrafusele) m-au dus cu gandul la un colectionar care umbla cu piatra-n buzunar ca sa mai varieze decorul din beci cu un trup nou de don'soara.

la prima abordare, incercari supraomenesti de a scoate un numar de telefon de la mine. dupa ce il tavalesc in mistouri, imi marturiseste ce "treaba" are cu mine (in punctul asta se apropie nefiresc de tare de mine, eu mi-s total scarbita, in timp ce el susoteste) : "am desoperit niste scrisori nepublicate ale iuliei hasdeu! stii, iulia hasdeu...si sunt in franceza, ma gandeam sa le traduci tu".

e de departe cea mai misto replica de agatat pe care am auzit-o; ma onoreaza si ma obliga, nu? a urmat un val inimaginabil de comentarii malitioase pe popa savu, caci iren si stefan isi dadeau de zor cu presupusul: poate ca aveai tu un aer mistic, asa, imbracata in negru...

allons enfants de la patrie...buuuuuuuuei ciudatule, apuca-te frate de franceza pana nu-mi aduc aminte ca sunt un om violent! Bonus: de cate ori vorbim de iulia prin bucatarie ne scapa cate ceva pe jos.

acum s-au terminat saptamanile nebunilor, eu mi-s light mai rau decat coca cola 0, casc inconjurata de oameni foarte misto care discotesc si cateodata muncesc intru multumirea unor greci berbeci.

eheeeeeee.....ce de lucruri sunt de facut vara asta!

Later edit: iren mi-a imprumutat TABURETUL EI DE PIAN. nu-mi dau seama cum am putut sa uit asta, mai ales ca ravagiile au fost simtibile pana mai ieri. ce senzatia ultra cool e sa ai fundul complet amortit vreo cateva zile, mersi frumos! toata lumea, de cerut irenei TABURETUL EI DE PIAN pentru scris de licente si, in general, orice trebusoara care te tine ghemuit o bucata de vreme.