tihna de duminica

ma pregatesc de musafiri. adela si misu vor bate la usa din clipa-n clipa, imbiati cu bunatati si miros de tei. sunt cel mai frumos cuplu cu putinta; el: basist linistit, indiferent la farmecele groopies-urilor, o specie nemaivazuta. ea: mandra purtatoare de sarcasm ardelenesc, atat de calma incat iti iesi tu din pepeni din cand in cand si incepi sa te agiti ca un yo-yo, numai ca sa echilibrezi placiditatea amuzata cu care ea priveste lucrurile.

i-am rugat sa aduca lapte si ceai cu menta pentru ca eu am avut o zi de leneveala istovitoare si am refuzat sa-mi pun incaltarile de dus la magazin. o sa facem ceva cu scortisoara- poate clatite sau poate iar crema de zahar ars. apoi o sa iesim in gradina si o sa punem fata de masa in carouri portocalii. o sa ne bem ceaiul cu zambete pe buze, comentand aventurile inei, strabatatoarea de tara-n lung si-n lat, schimbatoarea de traseu in functie de vreme. periodic ne vor intrerupe corurile de mirele si mierloi, mierlici si mierloase, care fac o galagie neplanificata, totusi continua.

in casa noastra e atat de racoare incat unii oameni dorm inca sub plapumi. ma gandeam sa cumparam muuuuuuuuulta inghetata si sa transformam locul intr-un punct de prim-ajutor pentru oamenii toropiti de canicula carora le plac povestile si ceaiurile-limonada la carafa.
ii aud, au venit! ma duc sa deschid usa...