rupem barak

dupa o perioada interminabila de babaleala, in care am uitat pana si ce pereche de pantofi se preteaza la dansuri desantate pana la 5 dimineata, realizez ca-s tanara si libera de contract, ca m-asteapta lume buna pe lipscani, printre stradute.

ehe, daca-mi luam si buletinul la mine, tot era o treaba! neglijenta cum sunt, m-am trezit convigand un badigau proactiv ca am 23 de ani. moment in care mi-am bagat picioarele: arat a 14 ani, merit sa ma distrez cu adolescentii! deci fuguta in suburbia.

jur ca nu mi-a parut rau! in primul rand, toti baieteii erau mai scunzi decat mine; unde mai pui ca petrecusera de cel putin 12 ori mai mult timp in fata oglinzii? iar domnisoarele, domnisoarele posedau energia aia de manz pe care o suspectezi initial ca avand legatura cu ceva pastile. bratarile fosforescente si beatul tip "casa" mi-au amintit de sloganul meu de la sighisoara de-acum 2 ani: "discoooo tineretuluuuuuuuuui! manutele-n aeeeeeeer!".

muzica se compunea din: 15 minute rock de pe cand eram eu in clasa a 5-a; 2-3 ciozvarte ca pentru mine (gen royksopp), aruncate intr-o sila profunda, remixate porceste si amestecate cu laturi (gen kosheen), ceea ce m-a facut sa-i injur cu gura plina pe cei de la mtv mash; lovitura de gratie: un amestec de pseudoreggae cu reggaeeton sau cum dracu se numeste tampenia aia, mai mult in romana decat in alte limbi, pe ritmuri care faceau fundurile minorelor sa se masocheasca gratuit de peretii usor jegosi ai suburbiei. din punct de vedere muzical, s-a pomenit intens de ganja, dar intr-o maniera care mi-a adus aminte de celebrul duet ganja -marijuana de cand eram eu copila. frisca a fost insa piesa care are cinstea de a si boteza aceste cateva randuri amare, ma refer la inubliabila "rupem barak". daca e prima data cand auziti de baraci rupte, va indemn sa cautati pe net. material delicios.

ideea e ca m-am simtit batrana si acra la inceput, apoi mi-a trecut prin cap ca poate am o problema, la fel ca cei 5-6 adulti pierduti prin multime, care aveau un afisaj de perversi pofticiosi. in fine, dupa vreo ora am inceput sa gust experienta, am luat-o ca pe un experiment antroplogic pe cate vi-l recomand. din pacate, incarcatura emotionala a muzicii m-a doborat dupa cateva ore si am parasit suburbiile lipscaniene cu un ranjet satisfacut.
ce mi-a mai placut viata de noapte!