cand eram mica aveam tot timpul paduchi. mi-au ramas cel putin 4 amintiri de lupte incrancenate cu aceste vietati netrebnice. mama era genul acela de profesoara care mangaia copiii pe cap. ghici ce? era rasplatita cu varf si-ndesat!
si-atunci urma o noapte in care cristina facea pe maimutica despaduchianta. eu adormeam pe genunchii ei pentru ca tare bine sa simti niste maini dragi plimbandu-se prin capul tau. pasul doi era cel mai scarbos si crud: un tratament scurt de gazare. tin minte ca dupa 10 minute incepea sa ma manance atat de tare pielea capului incat as fi preferat ca batalioane intregi de paduchi sa atace pe flancuri, iar cel mai napoleon dintre ei sa-i conduca in a37-a lupta cu scalpul meu. mai era si chestiunea etica: ma simteam ca un nazist imputit! ma mai inveseleam in schimb cand treceam prin fata oglinzii: aveam un baticut demodat pe cap, strans temeinic sub barbie si, cu fata mea chinuita, aratam ca o babuta in sambata mortilor.
la inceputul anului scolar, in clasele primare, exista un control de la sanepid. era cosmarul meu, brigada rusinii, antipaticii genetici, cum ar spune iren. s-a intamplat intr-un rand sa ma simt mai rau decat de obicei: ma stiam cu paduchele pe caciula. dar nu faptul ca mi-au gasit 1-2 indivizi rataciti prin ceafa m-a facut sa ma simt prost, ci vestea ca a mea colega de banca era plina. toata lumea a presupus ca am luat de la ea, insa eu stiam ca exista posibilitatea sa fie invers, numai ca eu am descoperit la timp inundatia de piciorute din capul meu.
acum, dupa vreo 15 ani de neinteractiune cu amicii mei infometati, episodul pare tare dragalas, insa simt cum un colt al mintii mele inca poarta teroarea tropaind. pe de alta parte, cred ca as innebuni de ras daca, intr-o zi cu soare, ar incepe sa ma manace capul si, in toata splendoarea mea de coconet minimalist, mi-as cauta disperata pieptan cu dintii desi.
later edit: aflu de la iren ca a patit-o recent o domnisoara si a scris despre asta pe blog. ce pot spune? new york, vant puternic- paduchele rezista!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
6 comments:
si eu am avut paduchi cand eram f mica dar nu a stiut nimeni de la scoala de aceasta pacoste pentru ca ai mei mi-au dat repede o binemeritata vacanta :)) gazul ala era oribil, dar facea parul frumos. mama avea o idee fixa ca i-am luat de la papagal si l-a dat cu ulei. statea saracu' papagal pe leagan, uns tot de nu-i mai ardea de nimic si eu cu parul in gaz, cu o figura la fel de deprimata. miroseam ca o soba.
si o matusa povestea cum in franta toata lumea avea paduchi, dar aveau si produse speciale care sa te scape rapid de ei. imi doream asa de mult sa fiu in franta in acele momente!
poftim! o casa de paduchioase!
:)) daca l-am mai fi avut pe dictator am fi fost si o casa de puricosi. perfect!
si va mai si vine in vizita in weekend inca o fosta paduchioasa :)) - eu am patit-o la gradinita si am scapat ca prin urechile acului de tunsul la zero.
eu am un comenariu la alt post in care anonimul imi sugera sa fac acelasi lucru,sa ma tund 0.
ce inseamna sa ai o imagine de ansamblu asupra blogului :)
Hey, I am checking this blog using the phone and this appears to be kind of odd. Thought you'd wish to know. This is a great write-up nevertheless, did not mess that up.
- David
Post a Comment