oglinda-oglinjoara, care-i cel mai sexi metrou din tara?

stiu ca nu-i frumos sa faci misto de campanii sociale, asa ca doamne-iarta-ma din capul locului!

deci niste baieti veseli s-au gandit la veselia altor baieti si au conceput o campanie porno, dupa care au imbracat-o nitel intr-o initiativa csr, ca prea era in fundul gol.

exista acest metrou in care, in locul traditionalului print vanzator de iaurt sau ciocolata, ai oglinzi multe-multe si indemnul sa te palpezi si sa te examinezi, tu, draga femeie, care oricum petreci vreo 30 de minute in fata oglinzii every day (mama, ce esantion or fi avut cand au calculat asta?).
sa nu va mirati cand vor incepe doamnele si domnisoarele mai fricoase, mai ipohondre si - de ce nu?-mai exhibitioniste, sa-si arate nurii prin metrou, pe repede-inainte, intre doua statii.

si sa nu va ia prin surprindere nici valul de vandalism ce va urma: baietii inteligenti vor smulge oglinzile buclucase si le vor monta care in camera de camin, care sufragerie, care in open-space la el la banca, fiecare dupa nevoie. vor astepta cu un frecat de palme anticiptiv, sa pice o ingrijorata.

uite-asa se circula voios si voinic prin bucuresti. mie imi place. voua?

p.s.: mili-vanili,astept o replica de pr :)

fenomenologia si ontologia culturii europene, un mare cacat

sufar de boala etudiantului care trebuie sa mearga in fiecare toamna la scoala.

anul trecut m-am incruntat ingrozitor cand ceilalti copii au intrat in sesiune, iar eu n-aveam niciun fel de examen.

mi-am zis deci ca e cazul sa m-apuc sa studiez o chestie ciudata si misto, asa, pentru sufletul meu. vreau sa scriu o lucrare despre pastile religioase in arta controversata si m-am gandit ca imi vor prinde bine patru semestre de te miri ce materii fanteziste. in franceza.

am intrat cu 10. ce chestie, zic! s-au fript prostanacii. si ieri ma duc plina de dorinta de cunoastere la primul curs. nu s-au fript prostanacii - chiar nu aveau pe cine sa puna in capul listei de admisi, fiindca ceilalti 40 si ceva de masteranzi sunt fie retardati, fie muti; din pacate nu amandoua in acelasi timp.

ma gandeam eu ieri, in timp ce admiram apusul de la ferestruica boema din dreptul scaunului meu, ca de ani de zile nu mi-am mai irosit timpul intr-un mod atat de flagrant (probabil pentru ca de ani de zile nu prea am mai avut timp de irosit).

profesorul, bietul de el, seful catedrei unesco, avea o disperare delicioasa in ochi. intreaba omul despre metodologia dialogului intercultural si i se raspunde asa: "cred ca e foarte important sa cunoastem limba si istoria celeilalte culturi". nivelul e atat de penibil, incat imi era recunoscator ca stiu definitia cuvantului "metodologie" si a zambit cand i-am pus o intrebare la care nu a putut sa-mi raspunda.

m-am mai si chinuit cu un experiment, incercand sa determin daca merita sau nu sa imi incurc o buna parte din uichend doi ani de-acum inainte. in demersul meu stiintific, am luat primul devoir si l-am dat spre interpretare unor cunoscuti de-ai mei. voiam sa compar raspunsurile lor cu ceea ce se intampla in sala de curs, ca sa-mi dau seama daca nu-i mai sanatos si mai practic un mic-dejun dansant cu ei, la care sa discutam despre univers si tot restul.

concluzia: haideti baieti la bere, ca la cursul de fenomenologia si ontologia culturii europene, ana are mere.

ruki nu-i deloc holly golightly

fie el barbat sau motan, e clar ca la un moment dat incep sa ma atasez. nu am curaj sa incerc, insa ar fi interesant si edificator un experiment pe ficusi.

ma programez neuro-simpatic sa nu simt nimic pentru o planta stearsa, pe care o ud insa cand imi cere. nu-i pun nume, refuz sa ma uit spre ea sau sa o ating.
curand incep sa-i ghicesc frunzele cu coada ochiului, ma surprind gandindu-ma ce frumos a crescut si cata nevoie are de mine.
e clar, trebuie sa scap de ficus urgent, pana nu se lipeste de mine.
il arunc de la etajul 6, in miez de noapte.
nu, nu nimeresc o baba-n cap; dar alerg ca o proasta pe scari, iau planta storcita, ii pun atele si o tin langa mine pana isi da vegetalul sfarsit.

va zic eu ca asta s-a intampla. pur si simplu unele fete nu pot lua micul dejun la tiffany's.

opc

s-a depus o plangere la oficiul de protectie a cititorului, asa ca iata-ma-s cu jumatatea plina a paharului:

nu mai muncesc pentru producatori de detergenti si chiloti, muncesc pentru pifani si herculiani, cum imi place mie sa le spun. copii incredibil de simpatici, care au trecut prin foarte multe si pe care as vrea sa ii iau acasa. da, pe toti, la mine acasa.

o stiu eu pe o doamna care are o obsesie pentru bufnite. atat de mare obsesia, incat ne-a si vizitat una, in puterea noptii, chiar la priveghi. ocaziune cu care am hotarat sa ne facem sc cu profil de priveghere, caci noi suntem cele mai haioase si neobisnuite priveghetoate/privighetoare din galaxia crestin-ortodoxa. am facut bonding sub o cerga infinita si megalanoasa, tremurand printre hohote de ras. stie cum sa ma faca sa-mi bag demisia sub birou, in cosul de gunoi. stie cand, cum si ce sa imi spuna si imi lasa anonime pe birou, dimineata: pliculete de ceai; tot ea randuieste canutele de cafea, astfel ca ma simt in alba-ca-zapada, eu fiind oricare dintre pitici.
ea mi-a vorbit despre cum e sa iesim impreuna sa maturam frunzele sau sa facem partie, in functie de sezon; cat de putina lume se gandeste la maturatul frunzelor!

il mai am si pe acest coleg minunat, justitiarul carpatilor; un fel se zorro autohton, dar foarte, foarte misto. am cu cine sa fac o gluma, sa mimez o relatie extra-colegiala, sa fac o infamie, sa urlu, sa tip. la sedintele revoltatoare de fiecare luni, capul lui motoc vrem! ne cam asezam unul langa celalalt si ne ridicam reciproc mingea la fileu. in fiecare, dar in fiecare dimineata, ma OBLIGA sa mananc un covrig cu mac. are o cutie uriasa de prezervative din care mi-am facut o rezerva strategica. nu sunt insa de foarte buna calitate, asa ca le pot folosi numai cu tipii cu care nu m-ar deranja sa raman insarcinata.

super-colega de la pr este desteapta, frumoasa, foarte feminina, cocheta si are cel mai brad pitt copil din univers, care vrea sa se faca "scientist"; de fapt, e deja. genele astea de frumos si destept din familia respectiva ma complexeaza si ma obliga; trebuie sa iau patalama de best fr, ca altfel dezamagesc mentorul. e un om cu o imbratisare atat de calda, incat topeste tot cu ea; si m-a trimis si la pupat de fotbalisti, lucru pe care nu-l bifasem pana la varsta asta si era pacat.

domnul ioan, noul costica, ma duce la serviciu in fiecare dimineata; i-ar placea sa ma si aduca acasa, insa nu-l las fiindca stau mereu peste program; ii datorez deja rauri de bere; e pasionat de parfumuri si asta mi se pare o treaba tare frumoasa.

mai e si prietenia scurta, dar extrem de consistenta cu m. mi-a cunoscut pisicile, dar a vazut-o si pe mama, chestie pentru care multi viteji i-ar lua gatul. vizita la mama mea e subiect tabu. l-am alergat in jurul unei mese tare mici. i-am spus vreo cateva lucruri penibile despre mine. am ras mult, mult de tot.

daca n-as sta in fiecare zi peste program, as putea pleca de la birou in miezul zile.

multe din lucrurile sf-istice despre care nici n-am cum sa va spun, pentru ca m-ati banui ca traiesc intr-un univers paralel si mizer, sunt de fapt atat de absurde incat devin amuzante.

fuck almost / almost fuck

i am almost decent
he almost got on the plane
i almost know what i want
i almost know who i want
this is almost sad
people are almost kind
i almost like my job
this book is almost good
i almost can’t cook anymore
i am almost there
you are almost here
this is not almost sad, it is simply sad.

raceala e porno curat

nu stiu altii cum sunt, insa pe mine virusii ma fac mult mai atractiva.
fierbinteala gresit interpretata, piele care simte mai multe ca de obicei, buze si mai rosii, respiratie agitata si un oftat continuu si sacadat, ca de boala.
am invatat din greselile trecutului, astfel ca nu se mai lesina asa, cu una, cu doua. a trebuit sa scot baia fierbinte din combinatie si sa ma multumesc si cu temperatura camerei.
am identificat insa doua probleme:
unu: incercarea de a suprima un stranut pare cu totul altceva
doi: la sfarsit, e mult mai greu sa dai afara lumea din casa, ca deh!, esti bolnava, ai nevoie de supraveghere...

disc-lamer

ruki nu mai e pr kihi-kiha, prin urmare nu-i vina ei ca materialele au greseli de scriere si exprimare.

acestea fiind scrise, miam luat o grije dupe cap.