ascuns dupa fustele mele

e un barbat. e un porc misogin, bea berea din sticla, injura birjareste daca e cazul, da cu pumnul binisor, niciodata nu gaseste perechea sosetei, se uita dupa femei frumoase, asculta si da sfaturi dezinteresate, fumeaza trabuc (rar, ce-i drept).

as vrea sa se inteleaga totusi ca in spatele barbatului ascuns dupa fustele mele e o domnisoara sensibila, si ea la fel de bine ascunsa. cum sa fac asta elegant, fara sa-mi ridic poalele-n cap?

un om avea un motan

si motanul avea mustati, desi nu le folosea la vanatoare, asa cum s-ar fi cuvenit. le inmuia in fiecare dimineata in ceaiul omului, le utiliza cu succes in actiuni fulgeratoare de gadilat pe obraz, sau aduna intr-o uriasa vata-pe-bat toti valatucii de praf din colturile cele mai pitite ale camerei si ale lumii.

intr-o zi, omul a gasit pe perna un fir din mustata motanului. n-a stiut cum a ajuns acolo si nici cum sa procedeze cu el. poate ca motanul l-a depus acolo cu un scop, poate ca un fir de mustata pierdut e important si trebuie tratat cu respect.

negru-stralucitor, gros si totusi subtire, mai bun decat orice fir de undita (ah, daca ar cunoaste pescarii secretul, cum ar mai impleti ei mustati! atunci toti motanii ar umbla suri, iar soarecii ar topai sfidatori in jurul lor), si-a luat zborul de la etajul 7, cu directia N-V, drept spre magazinuldesifoanedelacolt.

mi-am propus sa salvez copilaria

din ciclul "eu mancam pelicanol cand eram mic", ma gandesc la cei 350 000 de copii care habar n-au ce e o copilarie.

pot sa fac o multime de lucruri pentru ei, mai mici sau mai mari.
cel mai mic lucru pe care il pot face e sa trimit un sms la 877 si sa donez 2 euro.
cel mai mare e sa iau unul acasa, dar asta se va intampla de-abia peste cativa ani.

pana una-alta, astazi e super-maraton radio Europa FM si strangem bani pentru copii, 2 cate 2 (euro). hai!

the most wild thing of all

a dracului de ciudata

iar am senzatia ca am scris eu exact chestia asta mai demult, dar cu alte cuvinte. caut repede prin arhiva, chiar am scris asta mai demult, cu alte cuvinte. nu atat de frumos, asta-i clar:

"despartirea care are loc in acelasi timp cu intalnirea

nu este mai putin dureroasa. daca intalnirea a fost si cu ragaz, cu atat mai greu. e ca si cum deschizi o carte care iti place si dupa cateva pagini nu mai ai voie sa citesti. ai vrea, ai putea, esti pregatit, dar cartea s-a inchis in asteptarea altui cititor mai rabdator si trebuie sa o asezi pe un raft, ori langa cartile devorate, ori la cele necitite. si iti pierzi atat de mult vremea gandindu-te unde ii este locul, speri sa apuci sa mai citesti din ea pana cand nu apare o coperta noua care te face sa o uiti."

de la raul, care ma uimeste de fiecare data cu cate stie despre mine

update: tocmai mi-am dat seama ca, aplicand intonatia gresita, titlul poate fi considerat o injuratura la adresa lui raul. deci o sa-i schimb genul. titlului. :)

prajitorie-vrajitorie

pun pariu ca habar n-aveati ca in bucuresti se prajeste cafeaua adunata in saci de iuta de omuleti cu fete prietenoase si exotice.
sunt in stare sa pun pariu, fiindca nu-mi pareti genul de cafegii care dau iama prin bunatatile din dorobanti (da, sunt absolut convinsa ca tudor chirila nu-mi citeste blogul. si nici andreea raicu :)).
mi s-a parut bizara deci porninrea antreprenoriala a radului: "cum ma, sa faci tu o cafenea de bun-gust in dorobanti?" si nebunul a facut, e acolo, langa benzinarie, dupa colt.

nici nu va puteti imagina ce ispita va paste! nu vreau sa incep cu boabele verzi de cafea luate de pe unde se plimba si bradut florescu, sau ce-am gasit in cana mea dupa ce am comandat o jamaicana. plescai deja si mari sigur a facut,cum ii place ei sa faca, o cafea mica si infecta :(.

tot ce trebuie sa stiti e ca pe tudor stefan, la 23, gasiti un prajitor de cafea care arata exact ca o locomotiva de muzeu, rosie ca focul, sa-ti surada norocul. nu va pun poza cu locomotiva-de-prajit-cafea, ca o asemenea bucata e de vazut cu ochii vostri. o sa va arat in schimb ceva de pe wishlistul meu, un indiciu fin pentru doamnelor si domnilor, care fac eu 25 de ani azi-maine si un asa ceva numai cu levantica se poate consola :)



acea cutie adaposteste si un pachetel cu praf de ciocolata levantita, ca sa intelegeti mai bine de ce-l iubesc eu pe radul, patron de cafenea de dorobanti si nici ca mi-e rusine cu asta!

uite-asa a fost la air

parca nici mie nu-mi vine sa cred

o noua intamplare pe care mi se pare ca am visat-o, catalizata de zapada care, dupa cum va spun de ceva vreme, ne face mai buni si in general mai misto.

in drumul meu spre sediu, trebuie sa trec de niste sine si niste munti de zapada. in dimineata asta, am traversat cu 5 m mai devreme decat o fac de obicei si m-am trezit pe o poteca noua si cumplit de haioasa.
fiindca, tocmai cand imi venea sa capitulez, crezand ca n-am cum sa trec muntii si trebuie sa ocolesc si s-o apuc pe drumul stiut, observ un tunel ingust-ingust si in forma de z, astfel incat nu se vedea daca intr-adevar ma va duce pana de partea cealalta, sau se opreste in miezul nametilor. mi-am facut curaj, am calcat cu o ghetuta in fata celeilalte si am trecut prin tunelul alice-in- wonderlandish.

o jumatate de duzina de pompieri, in haina lor pompoasa, ferchezuiti si zambitori, ma felicitau de partea cealata a drumului. am inceput brusc sa ma intreb daca nu cumva astia au dreptate cand zic despre corpul meu ca isi produce de capul lui un drog ciudat si-s high tot timpul au naturel. ori mi-i imaginez pe acesti domni, ori sunt atat de izolata incat nu observ din timp o jumatate de duzina de pompieri care se uita duios la mine.

le-am multumit pompierilor(sper ca exista, pentru ca altfel am multumit aerului si oamenii de pe strada s-or fi speriat) si i-am intrebat de ce in forma de z tunelul. mi-au raspuns ca au incercat sa-l faca drept, dar au dat de gheata.

de-abia astept sa vina primavara, fiindca mi-a povestit o colega ca-si scot din garaj masinile rosii si frumoase, le freaca si le curata cu mult drag, dupa care le baga din nou in garaj. slava domnului, bucurestiul e un loc in care lucrurile ard mai greu

dezdemona, zabralin si calin

foto credit: raluca stan, ca eu n-am fost in stare :)

din asa ceva-i facut jazzadezz-ul. stai si te intrebi daca a patra bucata din trupa nu va fi cumva o joimarita. :)

e tare frumos ce fac ei acolo, care cu vocea (dez), care cu toate instrumentele de suflat inchipuite (calin), care la chitari, clape, sintetizatoare si, in general, peste tot (zabralin).

concertul lor e ca un vis din asta de copil, in care crocodili nepsihedelici inghit o dezdemona si se prefac in cirese, iar inimianimalul din tine iese la plimbare, invartind o umbreluta dantelata pentru soare.

ma bucur mult ca am fugit dintre cursuri si texte antropologioase, mi-am pus rochia preferata si am prins un moment asa frumos cu ei. cam la prima cantare, le tremurau mainile in dreapta si-n stanga si consumau cantitati uriase de apa minerala in sticla de 1.5. e o imagine care o sa ma bucure si mai mult peste ceva vreme, juxtapusa unui concert jazzadezz din viitor.

prevad un destin luminos si nici n-a trebuit sa dau in bobi ca sa mi se arate asta :)

pisi, ai inteles gresit!

in ultima vreme sunt un post de radio care emite in spatiu lucruri pe care civilizatiile extraterestre le interpreteaza gresit.

de exemplu, cine-stie-ce-am-facut-sa-merit-asta, dar itistul meu mi-a trimis ieri acel viral cu porno-accidentul de munca. il stiti, circula acum vreo trei ani. cu ala care comite o eroare de cativa cm care o costa pe tipa ceva mai multi cm indesati intr-un loc in care se procedeaza in general cu mai multa atentie si tandrete. si acum sa va explic din nou: un coleg se serviciu mi-a trimis un viral porno (amuzant, dar tot porno. si vechi), in timpul programului - nici macar in pauza de pranz :)

probabil ca exista explicatii, unele care chiar ar putea sa ma scoata drept ne-fufa proasta (c. zice, ca sa ma faca sa ma simt mai bine, evident, ca poate e un fel de compliment, un "ce misto esti ba, ca un baiat, asa. faci parte din gasca, mistoaco"), insa nu vreau sa imi complic existenta si sa ma gandesc la ele. zic un "iaaaaaaac" hotarat si-atat.

dar partea intr-adevar grava vine acum: ma hahaiam si eu ca desteapta cu viralul asta minunat:



si, desi aveam casti, s-a auzit prin birou. oh, fatalite! colega mea a inteles pe data ca s-a ridicat embargoul si de azi de dimineata ascult manele. bine, manele si hot chip. care, soc!, nu merg bine impreuna.

de baiatul ala pornache n-am putut sa dau, sa-i reprosez ca mica lui scapare mi-a stricat relatia de prietenie (cel putin pe feisbuc) cu itistul, dar astuia de pe buda i-am zis vreo doo.

ba simono, nu fi rea fata! las-o si pe andeea raducanu sa evolueze!

dragi prieteni,

va scriu nu ca sa va anunt ca ati castigat o sumedenie de dolari la ruleta ruseasca, nici ca sa cumparati viagra de la mine, sau ca sa va trimit flori virtuale in ritm iambic. va scriu sa va cer un sfat.

deci de vreo 5 zile se intampla ca s-a mutat cu noi o pisica latina, pe nume carlita, care arata si se poarta ca un raton. mucca mea, ce sa vezi? i-ar frige ficatii la lumanare, si-ar umple o perna cu smocuri de par din blana ei, dupa care s-ar aseza tacticos cu fundul pe ea. pe perna. nu vreau sa mai insist cu imaginile neprietenoase, pe scurt ar fi drept sa spunem ca nu o suporta. cum fac io sa le imprietenesc?

am gugalit de mi-au iesit ochii din cap, mi-e teama c-am ajuns in stadiul in care caut dupa expresii redardate de tipul celor care conduc de obicei la blogul meu. m-am sfatuit cu alti stapani de multiple pisici, cica exista 2 scenarii: le trece in cateva saptamanai, sau le trece niciodata.

cum si-a dat fiecare cu parerea, care cu leacuri babesti, care cu argumente psihologice, de mai aveam umpic si o pocneam pe biata mata cu o lingura de lemn incinsa, pacatele mele! insa cel mai si cel mai tare m-a distrat urmatorul sfat: da-le pe amandoua cu pudra de talc.

de cateva zile merg din scenariu in scenariu, intorc sfatul asta pe toate partile, ca sa-mi dau seama ce logica sta la baza lui. nu, de intrebat n-am intrebat, fiindca imi plac exercitiile de imaginatie. cea mai buna explicatie pe care o am e urmatoarea: pudra de talc trezeste in cele doua pisoaice instinctul de gimnasta. si stiti si voi cum sunt gimnastele: disciplinate, saritoare, prietenoase, inocente, ce mai, o echipa! ma rog, pe alocuri sunt si porno, dar nu e relevant, ca oricum o castrez maine pe mucca.

de ce cred eu ca barbatii au perceptia alterata ca o conserva de ton lasata desfacuta 2 zile pe un calorifer cu elementii incinsi

am folosit multe cuvinte murdare intr-un post anterior, in incercarea de a demonstra ca oricine, dar ORCINE, poate fi editorialist de groaza (diferenta o face doar bunul simt).
ce primesc in schimb: "ruki e foarte feminina, ca o zana" si "adorabil".

pai multumesc frumos, sau multam fain, cum spune mari a noastra la telefon sponsorilor si membrilor board-ului.
nu's ce se intampla cu societatea si nici incotro ne indreptam, dar e clar ca barbatii sunt din ce in ce mai bizari. :)

ah, gugal-gugal, cum le stii tu pe toate!

da pe jeg cine se/il fute?

si aici nu ma refer la jurnal, ci la blogarash (scriitor, pardon domnule cristi :)).

e ceva deosebit sa vezi
un hipstar clasic luandu-se de alti hipstari (folosind metoda reducerii la absurd, pentru ca nu pare sa citeasca, sa zicem ca are un semn de carte crosetat si ca face laba pe sigur ros)
un pitic indesat facand o ea-librar grasa
un individ a carui agresivitate e invers proportionala cu inaltimea si coeficientul de inteligenta spunad unui lant de librarii "ba lantule de librarii, esti agresiv, deci ma fut in tine, ba!"

mi-a placut in schimb despre neagoe, ca de obicei :). din ciclul "cum te fut si eu pe tine, tanara speranta": esti, PROBABIL, cel mai talentat tanar scriitor de pe-aici. nu publici si tu ceva? venim noi si cu editura, si cu promovarea.
mi se pare o reactie foarte normala si previzibila. cati dintre noi nu s-au simtit obligati sa faca un compliment (probabil:)) dupa un futai lung, in cazul de fata 10 paragrafe incheiate.

cel mai tare ma distreaza faptul ca, judecand dupa cat de mult a intarziat raspunsul de pr si personalitatea justitiara si agresiva a tanarului de la marketing, probabil s-a instituit o mica celula de criza pentru o pula rebegita :))

o sa ziceti: pai da, ruki e narator necreditabil, a luat-o personal. a lucrat la carturesti, cumpara carti de-acolo, e mai hipstarita decat summer din 500 days of summer, baga in engleza la foc automat (mai ales cu fuck si cunt), dar si in turca (mai ales cu sictir, sictir, sictir) si are si pistrui. aveti dreptate in principiu, doar ca frustrarea vine din alta parte: eu nu m-am futut niciodata in carturesti, in ani de zile de activitate. nu ma, sarutatul si pipaitul nu se pun. trebuie sa bag urgent un scurt contract de colaborare si sa repar aceasta mare, mare scapare.

pentru ochii sensibili, am scris asa murdarel pentru ca orice vietate care citeste 2 propozitii pe blogul astuia capata o forma ciudata si pasagera de sindrom tourette. si nu sunt vreo delicata, azi de exmplu am tras chiulul la munca si am terminat acea carte porografica a lui miller comisionata de un pacatos de librar(pe care o astept in varianta audiobook.se poate, se poate, se poate?). numai ca prostia ambalata in cuvantul "fut" ma scoate din supa mea de om bland si decent.

vreau sa fiu o fata pe nume demostene botez si concertul

astazi nu-mi place numele meu. e prea serios. si de ruki m-am saturat, e prea prietenos. astazi vreau sa ma strige lumea "demostene boteeez", fiindca imi place mult de tot numele asta si cred ca mi se potriveste.

am vazut le concert cu atatea peripetii incat mi-e clar ca o sa ramana acolo, in clasorul celor mai frumoase ore din viata mea.
ratasem odata filmul asta, am primit un telefon chiar cand eram in fata cinematografului si a trebuit sa ma desprind de afis si sa fug. m-am bucurat ca un copil cand am vazut ca e acum la mtr, adica la 2 pasi de casa.
doua fara un sfert m-a gasit demontand sifoniere cu domnul mone. urletul adelei" rukiiiiiiiii! filmul!" m-a trezit. l-am dat afara pe domnul mone in 2 minte- "lasati ca terminam noi, sunam niste oameni, caram noi, demontam noi, e ok" zdanc! usa.

m-am imbracat in 5 minute si am fugit. la 2 si 10 alergam pe scarile mtr-ului si, cu ultimele puteri, o intreb pe plasatoare daca se mai poate intra. "nu! avem o defectiune tehnica!". eu, cu un zambet de cheshire cat pe fata, ceilati cu o fata plouata cum nu se poate. apucasera sa ia 2 lingurite, dupa care s-a inchis borcanul cu dulceata, fix in minutul 5.
plasatoarea discuta la telefon cu baiatul de la tehnic. s-a rezolvat problema. numai ca tipului ii era lene s-o ia de la capat cu filmul, voia sa-l proiecteze de la minutul 5. eu faceam semene disperate plasatoarei, cam ca oamenii aia pe care ii lasa ozn-ul in urma, desi ei vor neaparat sa exploreze spatiul cosmic si sa se imprieteneasca cu verzisorii. doamna (pentru ca a fost o DOAMNA), receptiva la mainile mele care gesticulau larg: "asa e normal, sa o iei de la inceput. TOATA lumea vrea de la inceput."
god, it feels great to be "toata lumea".

acum despre le concert. cel mai bun film pe care l-am vazut de ani de zile. sent chills up and down my spine. si nu genul de fiori care tin 5 minute, ci din aia gigantici, care tin ore intregi. cam ca atunci cand am avut tabloul meu preferat la un metru jumatate distanta. si am ras, am ras atat de tare incat probabil am starnit o noua legenda urbana, despre fata aia mica-mica, dar care hohoteste ca un barbat de 200 de kile si asta 30 de minute in sir. atat de tare am ras, incat am dat un cap in randul de scaune din fata mea :).

trebuie sa vedeti filmul asta. atunci cand glumele despre biserica-sinagoga si rusi in general nu va vin de hac, o sa va umezeasca ochii tchaikovski.

e prima oara cand intalnesc un comunist simpatic in filmul unui roman. uau! o fi vreun semn de insanatosire? toata relatia asta dintre el si victime, super-explozia sotiei (cred ca toti ne dorim sa ne iubeasca intr-atat cineva; si sa aiba o atela pregatita pt visele noastre care schiopateaza), sunt exact ceea ce trebuie. asta le doresc tuturor vecinilor de bloc, colegilor de cancelarie, muncitorilor din fabrici si uzine, nemtilor super fucked-up. momentul in care il scuipi pe culprit si il ierti, fiindca esti om si la fel si el.

mi-a mai placut si cand a intrebat sotia: "cata lume o sa fie in sala?". pai ce altceva e relevant pentru un om care se ocupa cu adus de figuratie la evenimente ratate, deci gandeste in multimi? mi-au mai placut o multime de lucruri pe care trebuie sa le vedeti si voi neaparat; m-am speriat de mine pentru ca aleksei guskov mi se pare foarte, foarte atragator (am verificat cu alte femei, cica sunt total deplasata). am plecat din sala cu fluturi in stomac, un cucui in frunte si convingerea intarita ca anul asta tot ce-mi doresc se intampla, vai de oamenii din jurul meu care au alta agenda :).

update: se pare ca-s in total dezacord cu gorzo. yaaaaaaaaaay! :))

alte lucruri formidabile

astazi am pe mine o pereche de pantaloni iesita din comun. e foarte ciudata senzatia de lipsa de contact cu turul pantalonilor. i love the freedom of it!

sunt absolut indragostita de oamenii care iau doua expresii si le impletesc pana nu mai stiu de ele. o florareasa se vaita azi-noapte ca i-a "iesit iarna pe sub piele". ma intreb daca treaba asta e echivalenta cu "i-a intrat iarna pe sub nas". :)

i'm nothing like summer, thank you very much!

oriunde intorceam capul, dadeam de filmul asta.



asa ca l-am vazut.
mare, mare dezamagire. da, zoe e fantastica. tantavanul in schimb e sec, sec, sec. fortat, sec, neconvingator. mi-a stricat bucuria filmului. vedeti, eu sunt deja o cunoscatoare in ceea ce priveste tantavanii. imi plac de mor! asta e doar un tip obisnuit care se screme sa para geek. nu i-a iesit. money wasted on acting classes.

altfel, mi s-a spus ca-s exact ca summer. iata de ce zic nu, nu, nu:
1. ruki nu e un anotimp
2. i'm not a bitch (at least not all the time)
3. cand imi tai parul sufar sincer
4. nu am un semn din nastere in forma de inima, am o gropita artificiala in obrazul drept
5. sunt un dezastru la capitolul buna organizare, motiv pt care nu mi se spunea "anal girl" in liceu
6. desi nu cred in relatii si etichetarea chestiilor amoroase, sunt absolut convinsa ca o sa gasesc acel domn caruia sa-i fac 4 baieti si viata intr-un fel pe care nu si l-a inchipuit niciodata
7. probabil tot niciodata o sa-mi fie sot domnul de la punctul 6


daca e sa gasim un personaj cu care seman, ar fi...(nu tantavanul doamne-fereste!) sora mai mica. exact asa eram acum 15 ani. enervanta la culme, le stiam pe toate, dadeam sfaturi in dreapta si-n stanga, unor oameni care aveau de doua ori varsta mea. si uite ce-am ajuns. da, frati mai mari si prieteni ai fratilor mai mari, acum e momentul sa va razbunati. judecati-ma, dati-mi sfaturi, judecati-ma din nou.

vremea rea ne face buni

tocmai stinsesem lumina, asta dupa indeplinirea tuturor obligatiilor casnice, romantice si de socializare. ma pregateam in sfarsit pentru un somn bun si standard, de 8 ore, cand mi-am adus aminte ceva atat de frumos incat nu m-a lasat inima sa aman pe maine.

o doamna cam in varsta, genul de pasagera pasagera, care nu arata nici prea-prea, nici foarte-foarte (cel putin din spate), dar care ar fi putut fi cu usurinta mary poppins judecand dupa palarie, a avut ceva probleme la coborarea din 331.
pana aici nimic spectaculos, fiindca zapezile s-au strans pe marginile trotuarelor ca varfurile alpilor in fata temerarilor alpinisti.

partea frumoasa e ca doamna, care coborase din autobuz cu un varf de pantof inaintea mea, m-a luat total spontan si hotarat de mana, facandu-si astfel curaj sa treaca musuroiul de zapada. pe mine m-a cuprins un ras sanatos si prietenos, iar dumneaei ajunsese deja de partea cealalta a malului si tot nu-mi dadea drumul. "acum haideti si dumneavoastra", mi-a zis si uite-asa m-am proptit intr-o necunoscuta si am trecut.

nu pretind ca e asa cum zic eu, poate am o reactie ciudata la apa contrafacuta pe care o cumpara adela, dar cred ca oamenii sunt din ce in ce mai surprinzatori si mai iubibili. cel putin cei cu care ma intalnesc eu uneori.

prefer vinul dupa-amiaza, pe zapada

Franz Ferdinand - Wine In The Afternoon
Încărcat de MyTiny. - See the latest featured music videos.

fericirea e un viermisor inghetat, sau poate o ramura de cires multicolora

s-a demonstrat stiintific si practic(pe copacul din dreptul ferestrei mele) ca gerul gerurilor si zapada zapezilor nu impiedica o ciocanitoare sa caute demancare, mai ales cand in meniu tocmai s-a reinsinuat inghetata.

asta mi-aminteste ca acum cateva zile am avut un vis incredibil de frumos. eram in rusia, insotita de prieteni buni care habar n-am cine sunt. aveam multe fuste pe mine, plisate sau nu, vaporoase si alunecoase si comentam despre sistemul rusesc foarte ciudat de cumparare a legumelor.

apoi am iesit din casa si in fata mea s-a desirat o livada. pomul cel mai apropiat arata exact asa cum imi inchipuiam eu, copil cititor de povesti nemuritoare, ca trebuie sa fie padurea de clestar - copaci nici prea scunzi, nici prea inalti, cu ramuri rotunde si transparente.

in pom era o pasare motata. langa pasarea motata inca una, fara mot. si pe masura ce ma uitam cu mai mare atentie, apareau alte si alte zburatoare supercalifragilistice, astfel incat aveam in fata un fel de brad impodobit cu cele mai frumoase globuri din lume.

in timp ce topaiam si ma agitam ca uite ce copac minunat si ce pasari colorate si alandala cocotate, un fermier rus, sau poate un director de livada, imi spune ca asta nu-i nimic, uite colo ceva fantastic! cand am intors capul, am vazut un cires inflorit cum stiu sigur ca nu exista, cu toata tehnologia asta nipona. ramurile erau incarcate cu buchetele de flori de cires supradimensionate de toate culorile pamantului, ca o mira arboricola.

atat imi amintesc din calatoria mea in rusia. pacat ca nu exista un reportofon pentru vise, sau orice fel de masinarie asemenea inchipuita de gondry, care sa documenteze ce se intampla in capul nostru cand noi nu mai stim de el.

ninge pentru necoordonati

pentru toti cei care au fost prea ocupati sa impatureasca sarmale
sa isi faca targetul
sa cumpere tot raionul de bauturi spirtoase de la cooperativa asta moderna cu market in coada
sa lipeasca pereti de casute din turta dulce
sa termine o carte pe care au inceput-o cand ziua era totusi cam lunga, iar greierii isi dadeau ultimul tar
sa se spele pe dinti excesiv
sa rontaie arahide in coaja
sa se gandeasca daca perez hilton are totusi un iubit sau e foarte, foarte singur
sa decupeze omuleti incornorati care se tin de mana
sa fiarba apa pentru rauri de ceai

pentru ei s-a mai indurat nu-stiu-ce-sfant(o fi tot ilie, sau dumnealui se ocupa doar de precipitatiile lichide?) si a nins uite-atat un strat azinoapte.

si-acum noi, astia care functionam cu delay, care nu ne mobilizam chiar deloc si nici nu ne pasa ca numaram sfarsitul anului cu o ora dupa, in camera de garda a spitalului de urgenta din timisoara, o sa iesim ca o ceata de salbatici si-o sa ne jucam in zapada si-o sa facem multi oameni prea-degraba topibili din cauza incalzirii globale.

am o matura in plus, vreau la schimb duzina de nasturi din carbune.

traiasca birocratia din romania!

inceputul anului intr-un ong hiperorganizat inseamna raport anual de activitate, dupa care aprecierea performantei. adica te plictisesti atat de tare, incat cea mai mica diversiune, cum ar fi arhi-fumata gluma tip "mari", e o binecuvantare.

tocmai scriam intr-o causta de mess, asa, aiurea, ca un copil ma vad facand intr-un an, maritis niciodata! si, tot din plictis, ma pun scaraotchi si toata trupa lui de draci baltati sa-mi fac un test pe fb, cica despre ce-mi aduce 2010. citesc, bifez, gat. imi apar pe monitor 2 verighete si imi pica fata.

mi-am mai revenit putin cand mi-am adus aminte ca statul roman ma impiedica sa fiu eu, adica nesabuita, spontana si neghioaba, cand vine vorba de casatorie. trebuie sa faci analize din timp, adica sa planifici straniul eveniment cel putin 2 saptamani. cine ma cunoaste macar un pic isi va da seama ca, in aceste conditii, statul roman nu o sa ma apuce niciodata femeie serioasa. desi, la cat de dubiosi sunt cateodata iubitii mei, e nevoie de teancul de analize pe noptiera, chiar langa metodele contraceptive, ceea ce inseamna ca as putea fi spontana fix cu cele mai nepotrivite exemplare.

oricum, raportul anual de activitate e lucrarea divolului!

i wish for...

am confirmarea, e anul in care e suficient sa-mi doresc si se intampla! de exemplu, cine-si dorea re-revelion? ghici ce fac sambata! acum imi doresc funny danceri care sa faca fata unui revelion pe stil vechi, rusnac si balsoi-petrecaret :))

vreau re-revelion!

ah, ce bine-a fost!
nici nu vreau sa povestesc, pentru ca am devenit superstitioasa. cum povestesc, cum se evapora tot.
dar tot va spun, numai sa ramana intre noi: sunt foarte, foarte fericita! au trecut deja 4 zile si tot foarte, foarte fericita sunt.

am lasat in urma cel mai singuros an de pana acum, cu gandul sa nu mai fug de oameni. vreau multi, multi prieteni si iubiti si m-am pus deja serios pe treaba.
azi in timisoara, maine-n toata tara!

la multi ani!