mancare buna si tot restul

am avut niste zile asa frumoaaaaaase, iar cerul gurii mele are foarte multe de povestit despre asta!
totul a inceput cu micii minunati si berea corona, cu de feliuta de lamaie submersibila si tot tacamul, care ma asteptau sa gat examenul de licenta.
pun peste doua inghetate de fructe gura-punga sterpelite cu greu dintre mormanele plictisitoare de vanilie si ciocolata.
supralicitez cu o portie minunata de cartofi taranesti cu sunculita, tocmai buna de perpelit necazurile sentimentale!
ajungem la experienta dubioasa a chipsurilor cu suc de rosii otravitoare si ce mama lor mai aveau pe ele. noroc cu guinness is the fucking beer, altfel plecam total dezamagita de cultura britanica.
totul e dat uitarii in momentul in care descopar branza francezilor, o experienta care se cerea totusi completata de un buchetel rosu si fin.
acum vin de la un platou boieresc cu care m-am luptat barbateste. s-a ajuns la intreceri zmeiesti astfel incat sa nu para infrant de o faptura de 50 de kilograme. nu i-a mers deloc! daca nu te incumeti pana la capat, trebuie strigat pio in gura mare, sa stie toata lumea ca esti mototolul gurmanzilor! a fost lupta dreapta si curata: afumaturi negricioase si masline verzi; branza albastruie a alunecat binisor printre boabele de strugure cu gust de para; urmatoarea descoperire: sunculita tamaiata; casul afumat a ramas singurel; pana la urma, am impartit si frunza de salata; la maslinele negre si meschine am zis stop, crutandu-l pe biet. cum ar spune corin, primeste un 6 pentru incurajare si faptul ca s-a prezentat...:)
planuri de viitor? peste si fructe de mare, cu complimente din partea lui bogdan, care dealtfel nu se atinge de asemenea "scarbosenii". daca il determin sa guste dintr-un calamar, inseamna ca ii sunt chiar simpatica!

par proaspat spalat vs. licenta cu mult sex

v-am zis eu sau nu v-am zis ca scap de herghelie?
parca v-am zis!

ruchi, fii barbata!

exista oameni care isi masoara curajul cu ursul, hotul, soacra, guerilla recuperatorilor, care mananca extra-piperat sau alge de mare cand stiu prea bine ca au toleranta 0 la ele.
exista barbati care nu folosesc prezervativul chiar daca stiu ca toti prietenii lor s-au imbolnavit deja, probabil de la aceeasi sursa.
exista retele intregi de politisti care iau spaga intr-un mod extrem de transparent si dau la schimb un amarat de permis.
exista politicieni care nu se tem sa ramana peste program cu ispite blonde care, culmea!, n-au nici o legatura cu Norvegia.
exista bravi flacai care se lupta cu gradele alcoolului, apoi cu matusa sexagenara care nu coopereaza, intr-un final chiar cu toporul.
da, in asta mandra tara mi se arata pilde de curaj si extravaganta la tot pasul! cum sa nu ma inspire si sa ma oblige? prin venele mele curge sange de voinic!
asa ca m-am hotarat: ma spal pe cap astazi, chiar daca asta inzeceste probabilitatea ca unei anumite doamne din comisia mea de licenta sa i se para ca arat cam prea bine pentru o nota mare. sunt tanara, traiesc la limita, samponez!

ruchi si paintul

e a nu stiu cata oara cand deschid paintul ca sa multumesc cuiva ca mi-a facut ziua. judecand dupa cat de faini sunt oamenii din jurul meu, in curand am sa fiu mare pictorita in paint.

porcarioarele mele ies tremurate si naive, confirmand faptul ca sunt challenged (chiar daca, slava-domnului, numai din punct de vedere emotional). cand pun mana pe maus, nu stiu niciodata ce vreau sa desenez. de fapt, trag doua-trei linii, ma rezem de spatarul scaunului si imi imaginez ce poate fi aratarea aia. hmmmm...asta aduce a ureche de robot! si pac! iese din palaria magica electric crying boy-ul irenei.

probleme mari am la text... a-ul se transforma in o cum scap din ochi 5 secunde documentul si c-ul presupune un efort energetic prea mare, asa ca toate cuvintele care il contin sunt de evitat! mesajul artei mele trebuie totusi articulat, fiindca e prea abstract pentru stomacul publicitarilor din romania, iar mie mi-e clar ca nu pot sa fac asta cu mausul, in paint. atunci o intorc din condei cand botez mailul.

ma intreb care e reactia oamenilor care se trezesc in inbox cu un " monstru emo melc jucator de sah si ochios", langa "how to enhance your manhood" si "meeting in 7 minute, sala mare".
ah, ce-mi mai place sa alternez porcusorii rautaciosi!

in loc de tractir, sictir

oricat de bine intentionat si echilibrat esti, n-o sa-i poti impaca niciodata pe toti. tot timpul e ceva de comentat; fiecare are frustrarile lui si tu trebuie sa le cunosti foarte bine si sa le arunci cat colo, in curtea altei agentii.

e obositor si nedrept, iar eu m-am cam saturat. nu face parte din descrierea jobului sa fac lucrurile sa mearga intre oamenii astia, sa se simta bine impreuna si sa fie creativi. in acelasi timp, ar trebui sa-mi bag picioarele in imaginea unei agentii care, pana una-alta, nu pare sa fie foarte constienta de existenta mea.

concluzia? vezi-ti de treaba ta, codano, si lasa-i pe astia exact in punctul in care i-ai gasit. eu ma duc la mare, cine vine?

tihna de duminica

ma pregatesc de musafiri. adela si misu vor bate la usa din clipa-n clipa, imbiati cu bunatati si miros de tei. sunt cel mai frumos cuplu cu putinta; el: basist linistit, indiferent la farmecele groopies-urilor, o specie nemaivazuta. ea: mandra purtatoare de sarcasm ardelenesc, atat de calma incat iti iesi tu din pepeni din cand in cand si incepi sa te agiti ca un yo-yo, numai ca sa echilibrezi placiditatea amuzata cu care ea priveste lucrurile.

i-am rugat sa aduca lapte si ceai cu menta pentru ca eu am avut o zi de leneveala istovitoare si am refuzat sa-mi pun incaltarile de dus la magazin. o sa facem ceva cu scortisoara- poate clatite sau poate iar crema de zahar ars. apoi o sa iesim in gradina si o sa punem fata de masa in carouri portocalii. o sa ne bem ceaiul cu zambete pe buze, comentand aventurile inei, strabatatoarea de tara-n lung si-n lat, schimbatoarea de traseu in functie de vreme. periodic ne vor intrerupe corurile de mirele si mierloi, mierlici si mierloase, care fac o galagie neplanificata, totusi continua.

in casa noastra e atat de racoare incat unii oameni dorm inca sub plapumi. ma gandeam sa cumparam muuuuuuuuulta inghetata si sa transformam locul intr-un punct de prim-ajutor pentru oamenii toropiti de canicula carora le plac povestile si ceaiurile-limonada la carafa.
ii aud, au venit! ma duc sa deschid usa...

prinsi in alfabetul nostru obisnuit

din scafandrul si fluturele iesi putin plans si furios pe tine.
furios pentru ca nu trebuie sa clipesti ca sa spui cuiva ca-l iubesti, iar tu o faci atat de greu si fara rost.
furios pentru ca iti folosesti degetele de la picioare doar ca sa-ti echilibrezi pasii si sa incapi in incaltari, cand ai putea sa desenezi pe podea cu ele dimineata, in timp ce mananci, sau sa framanti asternuturile pana-si ies din prinsoare.
furios ca nu-ti folosesti buzele ca sa te strambi cand nu se uita nimeni la tine, dar mai ales cand se uita.
furios ca nu-ti verifici ascutimea coatelor si a nasului macar o data pe saptamana.
furios ca nu alergi de nebun pe holul lung al domnului mone, ca la olimpiade.
furios ca nu te intinzi pe podea si nu faci balet cu picioarele tale scurte, dar expresive.
furios ca nu inoti, nu mergi pe bicicleta, iar coarda cu ciupercute sta agatata de balustrada de cand ai cumparat-o.
furios ca nu faci teatru de papusi si umbre pe pereti si nu citesti povesti irenei.
furios ca nu manaci calamar si scoici o data la doua zile, ca ai renuntat sa mai cauti bomboane cip prin magazine si anul asta n-ai facut inca tarta cu mere caramelizate, nici dulceata si compot.
si, peste toate, furios ca ai minte si degete, pix si tastatura, iar tu le folosesti prosteste sau deloc.