inapoi in scoli si licee

un film usurel cu vampiri, posibil adolescenti, mi-am zis. ha!
dau play si pe la minutul 10 s-a terminat totul. n-am mai patit asa ceva din clasa a opta, cand ryan phillippe ajunsese obsesia tuturor fetelor din clasa si un motiv puternic de jena de cate ori imi venea mie randul sa inchiriez "legaturi bolnavicioase",intr-un hohot de ras general, pe care il meritam, fireste.

s-a terminat filmul, s-a terminat si pauza de masa si eu tot nu reactionam la stimuli reali. am incercat sa vorbesc cu mine: "hai ma ruxandra, ca esti om in toata firea, ai treaba, e un film prost, baiatul asta are trei tone de machiaj si photoshop, probabil ca fara motul ala gelat arata ingrozitor, alea-s lentile de contact, ce dracu! in plus, pe tine te-a prins toata nebunia aia cu debussy, cantatul la pian, cartile din dormitor, iar asta e probabil un taranus de actor batut in cap, un fost chelener caruia pur si simplu ii sta bine cu pieptanatura in sus. iar vocea aia care sopteste exact asa cum trebuie e lucrata in studio."

dupa ce am potolit-o cum-necum pe ruchi adolosecenta si mi-am continuat activitatile de om mare, ma pune dracu sa dau un search. pai pattinson asta e britanic, automat cu accent rupator de inimi, are de fapt ochi mult mai frumosi decat in film, cu parul pleostit si neras e de-a dreptul ravasitor, citeste vergiliu si da, canta pe bune la pian; de fapt, bucata pe care o canta la pian in film e compusa de el. mai are si un umor cretin, de clasa a doua. ha!

asa ca n-am decat sa ma alatur cetelor de adolescente care-si smulg toalele de pe ele, urland, vorba lui: " rob, ma sinucid daca nu ne uitm la high school musical 2 impreuna!!!". ce sa fac, asta sunt, cu mine defilez. si, in apararea mea, trebuie sa mentionez ca pana si adela -cea mai potolita domnisoara din cate mi-a fost dat sa cunosc- chiar postind dumneaei, a oftat cat a tinut proiectia de pe perete (da, l-am vazut a doua oara ieri noapte- judecati-ma!).

iar celor care n-au alta treaba dect sa comenteze motului uber-cool al junelui, le spun ca orice om decent si de bun-gust se poate trezi in situatia de a alege intre doua rele- bretonul oribil sau motul mainstream. tehnic vorbind, n-a fost decizia mea, ci a doamnei dana, coafeza din iad, care mi-a tras un breton cat mi-e fruntea de lata. pana acum m-am simtit ingrozitor, imaginandu-mi ca lumea ma crede capabila s-o imit pe gwen stefani, sau mai rau, pe colega mea neplacut de simpluta care o imita pe gwen stefani. multumesc rob ca m-ai scapat de complexul parului pieptanat cu cocoasa, nedat cu gel, ce-i drept. si ca m-ai facut atenta- hormonii adolescentini nu mor niciodata, asteapta doar un pretext de 1.85 sa iasa la suprafata.