m-am uitat la the constant gardener. e suficient sa spun ca nu mi-a facut pofta de mancare. mi-am amintit cat de greu imi era sa citesc pentru "genocide". sigur, erau relatari istorico-seci ale macelurilor grandioase, totusi am urat puternic materia asta si pana si fata profesorului imi parea neplacuta.
pe mine m-a lovit scena cu pustoaica. asa sunt copilele, fug. fac exact ce trebuie, ca sa fie bine. ca sa-ti fie bine. asa ca sa nu mai fiu vreodata acuzata ca fug, o sa vin cu argumentul din film, din filmul asta, care n-ar trebui folosit niciodata intr-un context atat de marunt ca fuga mea.
ca sa pastram un ton cat de cat degajat, eu si cu mine, avem de spus numai atat: e atat de dragut ralph fiennes, incat gandul din primele scene a fost "bietul de el, uite cum il strange gulerul camasii! gatul ii e plin de cute de protest!". trebuie precizat ca inca nu incepusera omorurile si conspiratiile farmaceutice, deci nu va grabiti sa ma linsati. sunt o tipa sensibila, zau asa!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
8 comments:
in plus, ralph feinnes asta are talentul de a arata extrem de secsi alergand dupa fantome sau gagici muribunde prin pesteri din tari cu temperaturi ridicate :))))
hihihi...acord total!
Pe mine m-a enervat Fiennes teribil in filmul asta. Nu mai tin minte exact daca m-a enervat mai mult resemnarea personajului sau privirea prea blanda din ochii actorului, cert e ca de atunci nu mai pot sa il sufar. Sau poate nu aveam eu chef de film
sau poate privirea blanda a unui barbat chipes nu e cel mai buna treaba care ti se poate intampla intr-o zi oarecare.
poate aici e problema, nu il vad nici pe departe ca fiind chipes... eye of the beholder, ce sa zic :)
pfuai! am scapat din vedere faptul ca gusturile mele sunt total ciudate si inexplicabile. de exemplu, "barbatul" pentru mine ar fi humert-humbert. that's sick, i know :)
Post a Comment